EPM_Vea Porotetani_200910.pdf
- extracted text
-
MENSUEL PROTESTANT DE POLYNESIE FRANÇAISE
Porotetani
ismm
Pnere oecmnemque a Toatâ
Heiva Nui 2010
PCC Rururaa : Te turaraa o te taata...
Sommaire
2
^ Photos : Taùrua Varua Paroita Apooiti
4
0 Te Parau o te fenua : Taunoa
5
• Édito : Céline HOIORE
MENSUEL DE L’EGUSE PROTESTANTE MAORI
EN POLYNESIE FRANÇAISE
'CREE EN 1921
Actualités
6
Boîte postale. 113 - 98713 Papeete;Tahiti - REf
Tel. (689) 46.06.99 - Fax. (689) 41.93.57
Email : veaporotetani@epm.pf
Directeur de. Publication
.MÂRAEATaarii
■»
^
Fàrereiraa ôitumene : Araraa Pô a te Ui-âpi
Papenoo
Taùrua varua a te Amuiraa Te Roto
no
7
8
^
^
Prière oecuménique en faveur des victimes
du Tsunami aux îles Tonga et Samoa
Rédactriqe eiî Chef
TUPAIAKatia
Secrétariat-Maquettiste
POHUE Ben
,
Comité de Rédactîon'
HOIORE Céline MARAEATaarii,
TEURURAI Jean, IHORAI Jacques,
TAPU Thierry, TEMATAHOTOA Marthe,
RAAPOTO Turo,-LUCAS Heiata,
RICHAUD Sylvia, MARGUERON Danièl,
KOENIG Robert, CHENE Christian,
Dossier
,
9/15
OÙ va le Protestantisme,
500 ans après Calvin ?
Te haere nei te Porotetaniraa i hea,
500 matahiti i mûri aè ia taravino. ”
et la collaboration de
MALE Emile
•
•
Prix de l’abonnement
(1 an -10 numéros) - Polynésie : 1200 F (cfp)
Métropole : 22,87 Euro / Suisse ; 41 FS
Impression : Tahiti Graphics
Tirage : 4500 ex.
Crédits Photos et Illustrations :
Veà poTOtetani : pages 1-5, 7-9, 13-14,
16-18, 20,23
Etârétia
16
17
18/19
20
Uî-àpi Papenoo : page 6
Haere pô no Tahiti : page 11
TUPAIA Natana : page 24
•
•
•
•
Parau Pâofai : E reo pii e te faaara i te nunaa
Heremona : Te poroî a to Aimeho i to Faïere
CPJ : Heiva Nui 2010
PCC : Te turaraa o te taata e te Faatereraa
maitai : Rururaa a te PCC i Pâôfaî
21
•
-
Tahiti
Tuaroï : Te Hiroà Faaroo Porotetani ia au
te Mâreto 10,46-52, Taiôraa no te Tâpati
Reforomâtio
22
23
ÉGLISE PROTESTANTE MAOHl
Centre de Documentation
et d’information (C.D.l.)
24
•
•
•
Jeu : Un peu d’histoire n°2
Hohoà : Te Aua pipi no Heremona i Afareaitu
Himene : Te Nâtura o Temehani-Maehaa
PAPEETE - TAHITI
0.
Veà Porotetani n°ï2 / Octobre 2009
'vi; 3
Taunoa
E moüà toù, O Taiâmanu
fte0penamuau
Te
^ tahua toù, o Aoraî huri âpu te toa i maro
ùra, vâhi e ruru ai te mau toa no Taunoa, haahaumarühia e te mau ànavai rii o Vaipühoro, o
Vaihiôhiôata e o Vaitavatava.
^màhora
toù, o Atmiu a Nonoahura, vâhi i
haamauhia ai toù mârae i reira na Aito no
Raromataî (parauhia i tahito ra o Havaî) e no
Taunoa e tau ai, no te faanieine i ta râua àroraa.
E vàhi atoà e tiaî ai te nünaa i te parau âpi i te
hopeà no te àroraa.
^ ôutu toù, Mehiti, vàhi orioriraa
o
,
o Puutara e o Taramaiào
hoê o ta na tama i te haereraa roa.
mouà toù, faatorohia i na iôa e toru, o
Taiâmanu a tahi, faaroohia te taî rohirohi o te
manu, tau mai ra i nià ia Fararaupa i te îte atu ai
i te purotu no Pare Nui, ua poe atu ra o ia i te
pua hinano ei tàpaô faatau aroha i te àito no
raromatai. A piti, o Puutara e te toru o
Taramaiào, mai roto mai ia ràua te pihaaraa mai
te pape ra o Tefaatauà, tei taîtaî taaminominohia
e te hauà noànoà o te pua
hinano e moti atu i te
muriavai no Taupeàhotu.
no te
^5
mai reira to râtou hiôraa atu i te taeraa mai te
pape toù, o Faatauà, tahua àroraa o na
àito no Raromataî e o Taunoa, àpiti ràua no te
àito no Raromatai mai nià mai i to na vaa titi-
titiàho, mai te muriavai ia Taupeàhotu e moti
raina.
atu i te tipaeraa no
mau
purotu, tiraharaha noa ai i mua i te ava,
Puaatehu. A tahi, a piti e a
toru titiàhoraa, ua ïri to ràua tino i nià i te papa,
^ava
toù, o Arupa i te taî paaina, te ava no
toù âià no Pare Nui. la faaroo hoï te nùnaa i te
paaina o te àre ra, tàpaô faaîte ia e ua reva te
i parauhia ai te tahua àroraa o Titiôro. I te àtearaa o toù pape o
Faatauà, puhà aa ra hoê à
puharaa, i tupu ai te hau i roto i na àito e toopiti
e ua riro ràua ei
tàuà, oia hoî ei hoa te tahi e te
tahi, te auraa ua àifàito ràua.
Atiniu a Nonoahura te tiaîraa mai te
nünaa i te
p^rau âpi e te parau ôaôa, e ua
Vaihoa ràuèjjua Faahoa, o Faatauà i teie
mahana.
Pebepebe i pâpaîbia e te orometua Temarama
la au i te mau faatiàraa a te mau taata paan
no Taunoa
Puta « Paameineraa Tâmau i te Tubaa 7 »
21 - 25 no Tetepa 2009
4
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009M
&
■■^-
'
.M
'f
CLh-*- *
-i
f k^' ^-m
y-
;w
•.
\
Vf
■
k
K
J
n
i
(
/■
-J
Æ
\ V'i
y
'
’
■3:/ \
■'^i^'-^ïS^
u#U.^
y ; .-y .-,
\.
w.
Horoà mai te mâa e au
ia matou i teie mahana
Hoê teie aniraa i roto i te pure ta te
Fatu i haapii i ta na mau pipi. I te tau
no letu, ua faaàmu o ia i te mau taata
tei âpee ia na. Ua haapàrahi ia ràtou i nià i te
fenua, ua faahau i to râtou âau e to ràtou feruriraa, ua ôpere maite i te mâa ia àmu e ia ravaî te
tààtoà ia au te tiairaa a te taata tatai tahi.
I to tatou fenua, te vai ra ta tatou màa màôhi,
ta te Atua i horoà mai ei ora no te nünaa màôhi,
ia fanaô te tààtoàraa i te ora. Ua faanaho to tàtou
tupuna i to ràtou oraraa, ua tanu, ua àmu e
pàruru atoà ràtou i te faufaa ora ta te fenua e
mau
ua
ta te miti e mau ra.
I teie mahana, te mai poria, e fifi teie ta te
àmu-rahi-raa i te mau màa no ràpae i faatupu e
O tei haafànau mai i te mai ômaha tihota. Teie te
mai e faaino nei i te nünaa màôhi.
Ua ite te Etàrëtia i te fifi rahi o të parareraa o
teie mai, e te tauturu âmui nei te Etàrëtia e te
mau
pü tuati mai i te nünaa i mua i teie fifi.
Te mea rü, o te faahauraa te nünaa i te parau
o to na hiroà tumu màôhi e i ta na màa. A tàmàa
no te ora,
eiaha e ora no te tàmàa.
Céline HOIORE
^
Pâpaî Parau Rahi no te EPM
C’est une demande faite dans la prière
que le Seigneur a enseignée à ses dis¬
ciples. En son temps, Jésus a nourri
les gens qui le suivaient. Il les faisait asseoir
par terre, il calmait leurs âmes et leurs pen¬
sées, il partageait avec équité la nourriture
pour que tous puissent manger à leur faim
selon l’attente de chacun.
Dans notre fenua, nous avons nos produits
locaux que Dieu a donnés pour que le peuple
mâàhi mange et que tous puissent bénéficier
de la vie dans toute sa plénitude. Nos
ancêtres ont organisé leur vie, ils ont planté,
mangé et protégé les ressources vitales que la
terre et la mer possèdent.
Aujourd’hui, la question de l’obésité est
provoqué par la consommation
excessive des produits importés et qui
engendre le diabète. Cette maladie ronge de
plus en plus le peuple mâàhi.
un fléau
L’Eglise très consciente de la gravité de
l’invasion de cette maladie, elle participe
ensemble avec le personnel de la santé, au
travail de prévention auprès des paroisses et
des familles.
Il est urgent de réconcilier le peuple à son
identité et à sa nourriture. On mange pour
vivre et non pas vivre pour manger.
Veà Porotetani n°12 / Octobre 2009
Fâreæiraa Œtumene
Araraa Pô a te Ui->^
noPq)enoo
haapaôraa ei taàpaàparaa ia tatou. Te tahi atoà ia tumu
teie, i ôre ai tatou i ôhie i te fârerei i te taata.
U a tupu te tahi araraa pô i te àvaè Tetepa i te taiô
mahana no te 11, 12 e te 13 no teie matahiti, I
roto i taua araraa pô ua titauhia te tahi mau
Etârëtia manihini mai te Tatorita e te Atevinite e ia âmui
mai i roto i na mahana e toru.
No taua fârereiraa Oitumene, ua màîtihia te tahi tumu
parau, oia hoî : « Te METIA TOU ORA. » E tumu parau
O tei ravehia i roto i te èvaneria a Màreto 8, 27-35. E i te
roaraa o te
hopeà hepetoma, na teie tumu parau i aratai ia
màtou i roto i te mau feruriraa parau, te faaîteraa parau nâ
roto i te haùti e te mau haapiiraa no teie fârereiraa.
Ua riro atoà teie ôpuaraa ei pàhono i te uiraa e : « Ua
îte ânei ôe, o vai ôe ». Noa atu e taata Papenoo màtou,
aita rà màtou i îte i to màtou taata tupu. Parau mau, e
taata màtou no Papenoo. E inaha, te riro atoà nei te mau
E tano e parau, ua orahia te parau no te FAREREIRAA i te roaraa o terà hopeà hepetoma no te faaputuraa i
te hinaroo o te Atua.
I te mahana pae, ua porotë te feià âpi, ua hutihia i te
reva, ua faatàpaôhia te tahi mau mero âpî. E ua
ravehia i
te haapiiraa pipîria no te faahope i taua mahana ôhiparaa.
I te mahana mâa i te poîpot, ua âmui atu te feià âpi i
roto i te rururaa Etârëtia i Tehaaèhaa. E i te ârui, ua faaite
mai terà e terà Etârëtia i ta na màramaramaraa i te tumu
parau nà roto i te haùti.
I te tàpati, ua ravehia te haapiiraa nà nià i te fàito
matahiti. E ua riro atoà taua haapiiraa ei haamoriraa na
màtou. Te aroha ia rahi.
^ru.
â
Te Uî-Apï no Papenoo
Rrnicontie
Oecuménique
Week-End Uî-Apï
deP^)aioo
Le week-end Uî-Apï de la jeunesse Protestante de
Papenoo s’est déroulé les 11, 12 et 13 du mois de
septembre de cette année. Les jeunes de l’Eglise
Catholique et de l’Eglise Adventiste ont été invités à parti¬
ciper à ce week-end.
«
Le thème choisi pour cette rencontre œcuménique est :
JESUS EST MA VIE. » Thème tiré de l’Evangile de
Marc 8, 27-35. Et ce thème nous a guidé tout au long de ce
-
week-end, dans les réflexions, les mises en scènes, et les
enseignements préparés pour cette rencontre.
Ce projet de rencontre devait apporter une réponse à la
Il question suivante : « Est-ce que tu sais qui tu es ? »
Malgré que nous sommes de Papenoo, nous ne savons pas
qui est notre voisin. Il est vrai que nous sommes de
Papenoo. Mais, les religions aussi nous séparent. C’est ce
qui fait qu’il nous est difficile de rencontrer l’autre.
Nous pouvons dire que l’on a vécu le thème de la REN¬
CONTRE tout au long de cette fin de semaine, afin
d’accomplir la volonté de Dieu.
Le vendredi, les jeunes ont défilé, hissé les drapeaux de
rUCJG, des insignes ont été donné aux nouveaux
membres, et pour finir les activités de la journée par une
étude biblique.
Le samedi matin, les jeunes
sont allés au rassemble¬
ment des membres de l’EPM à Tehaaèhaa. Et dans la soi¬
rée, chaque confession a présenté son interprétation ou sa
compréhension du thème par des mises en scène.
Le dimanche, des études bibliques ont été données par
groupe d’âge. C’était notre façon d’adorer Dieu.
Jeunes de Papenoo
Actualiés
Taùma Vània a te Amuiraa Te Roto
Pâroita no Apooiti
Fenua Raîâtea i te Tuhaa 4
Ua tupu te taùrua vârua a te âmuiraa Te Roto i te 3 no Atopa 2009 i roto i te pâroita Apooiti i
te vâhi paraubia ra o Tipae iti. E na te mau tamarii o te âmuiraa i rauti i teie taùrua vârua, e te
tumu parau i mâîtihia no taua mahana ra, teie ia, «Etiàtari i te Ataa. »
Epiti atoà ïrava ta te mau
tià o te âmuiraa i tuu atu i mua i te mau tamarii no te papa i ta na faanahoraa dhipa, oia hoi, a tahi
te Mâten 16,3 : «E tuu atu ta de dbipa ia lebova ra, e, e haapâpûbia ta àei ôpua ra. »E a piti, te
Taramo 127,1 : « la dre lebova ia patu i te tare, e dbipa faufaa dre ta te feiâ i patu. la dre lebova
ia tiaî i te dire, e ara faufaa dre to te tiaî. » Te fâ tumu râ o teie taùrua vârua o te îmiraa ia i te fau¬
faa no te patu i te tahi fare na te âmuiraa e te haapii-atoà-raa i te tamarii i te horoà mâ te âau atoà.
(Te âau horoà,
Inaha hoî,
te horoàraa
te piti teie
mâ te faaherehere ôre ...)
o te taùrua
vârua i ravehia
e
te âmuiraa.
No teie
taùrua vârua a
Ua tupu na te
taùrua vârua
mâtamua i te
te mau tama¬
rii, ua faana-
29 no Tetepa
2007. E na te
mau taata
hohia e àhuru
àito (mai te
âiü e piti
matahiti haere
paari
i rauti mai i te
reira, arataîhia
e te tiàtono, te
atu i te taureàreà e àhuru
mâ hitu mata¬
pipi tiàtono, na
tiàtono faatuhaahia e te
tômite âmui¬
raa. E te fâ o taua taùrua ra, o te îmiraa ia i te faufaa no te
rave mai i te tahi tuhaa fenua no te âmuiraa. E ua faanahohia e pae àito na te âmuiraa. E i nià i te àito tâtaî tahi,
ua anihia e ia faaitoito mai i te îmi e 2 000 000 f. E ua tià
te moni o na àito e pae i te mahana faataahia no te taùrua.
E ua ô atoà mai te mau moni tauturu, i noaa ai i te âmui¬
raa te fâito moni e 11 000 000 f. E na te reira moni i tau¬
turu i te âmuiraa i te hoo mai i te tahi tuhaa fenua i nià i
te fâito e 2500 m2, e ua toe mai te moni.
I teie mahana, e piti tiàtono e aratai ra i te âmuiraa. E
piti o te taùrua vârua, ua hinaaro na aratai e tae noa
atu te âmuiraa e haafaufaa te tahi faaotiraa a te Apooraa
rahi âmui a te Etàrëtia porotetani mâôhi, oia hoi ia haafaufaahia te mau tamarii e te feiâ âpi i roto i te oraraa
no te
Etàrëtia. No reira, ua faanaho mai te âmuiraa i te tahi taù¬
rua vârua na te tamarii. Aita râ teie ôhipa i ôhie, ia tuu
anaè râ te tâvini i ta na ôhipa i roto i te rima o te Atua mâ
te tiàturi e, o na anaè te Fatu o te mau mea atoà e aita atu,
eita te ôhipa e mau. la ôhipa anaè te Vârua o te Atua i
roto i te taata, e maere te tupu mai.
E tano râ e parau, i roto i teie taùrua vârua a te mau
tamarii, ua haafaufaahia te parau o te tamarii i roto i te
oraraa ùtuafare, âmuiraa e pâroita mai ta letu hoî i parau
e : « E vaiiho noa te mau tamarii rii, ia haere mai ia ù ra,
mai ia râtou hoî to te Pâtireia o te Atua. » E hau atu, ua
haafaufaa-atoà-hia e maha parau tumu :
-
A tahi, te horoà a te Atua i roto i terâ e terâ tamarii (îte
te himene, te rohi pehe, te ôri, etv.)
A piti, te fâriiraa te tamarii i to râtou hiroà tumu mâôhi
(Te reo, te peu, te fâriiraa taata, etv.)
A toru, te haafaufaaraa te mau tamarii i to râtou hiroà
faaroo (Oraraa âmui, hereraa i te tahi, te haamoriraa e te
ârueraa i te Atua, etv.)
A maha, te haapiiraa i te tamarii i te parau o te horoà
no te pae o
-
-
hiti). E ua ani¬
hia i na àito e
àhuru e ia
taeà ta râtou horoà i te fâito moni e, 300 000 f. E taua
mahana, ua tià faahou mai e piti à tamarii no te horoà i te
tino moni e 600 000 f. E ua roaa ia i te mau tamarii i te
fâito moni e, 3 600 000 f. Ua tià faahou mai te mau metua
o te âmuiraa iho no te horoà faahou i ta râtou tauturu. E
ua âfaî atoà mai na âmuiraa e toru e toe ra o te pâroita
Apooiti, i ta râtou mau tauturu e tae noa atu te mau âmaa
ôhipa, te tômite taiô moni e te mau manihini atoà. E i
taua mahana ra, ua horoà te tamarii e te mau taata atoà i
âmui mai i te fâito moni e 4 360 000 f.
Te tahi tuhaa faufaa atoà o tei ravehia no teie taùrua
vârua, o te mau faaineineraa ia. E ua anihia te mau tama¬
rii e ia faaineine mai i ta râtou mau ïrava tâmau, ta râtou
mau tâtararaa, te mau himene, te mau ôri, te rohi pehe e te
mau ôrero. I roto i teie taùrua, ua îtehia te itoito e te àravehi o te mau tamarii, te taïriraa i te toère e te pahu ; te
haùtiraa i te ùkulele e te titâ ; te faanahoraa i ta râtou
mau pehe, himene, ôri, ôrero e parau tâmau. Ua îtehia to
te mau tamarii püpüraa i to râtou tààtoà no te ârue i te
Atua. E ua pùpü atoà i ta râtou ô mâ te ôaôa e mâ te âau
tae. Te vâhi mauruuru atoà, to te mau metua ia tiàturiraa,
âpeeraa e tururaa i te mau tamarii ia tae te ôhipa i nià i to
na vairaa. E tià roa i
te parau e, ua
âmui te mau tamarii e
te mau metua i te haruru o te fenua i te faahanahanaraa i
te Atua i taua mahana ra.
No reira, te hinaai'o nei te mau tamarii, te âmuiraa e to
na mau
arataî, e faateitei e e haamauruuru i te Atua no ta
na tauturu e to na hâmani
maitaî. Mauruuru atoà i te mau
taata atoà o tei toro mai to râtou rima no te tauturu i teie
taùrua vârua a te âmuiraa Te Roto. la haamaitaî mai te
Atua ia ôutou pààtoà.
^
Te mau arataî, te mau tamarii e te mau metua atoà
o te âmuiraa te Roto
-
Veà Porotetani n°12 / Octobre 2009
7
Prière œcuménique
en faveur des victimes
du Tsunami aux îles
Tonga et Samoa
Message du Pasteur
Que se passe-t-il à Toàtâ ? Pourquoi toutes les églises
du pays se réunissent le dimanche 18 octobre
? Qu’est-ce
qui suscite un tel rassemblement œcuménique ?
Le mardi 29 septembre 2009, les îles de Samoa et
Tonga sont frappées par un tsunami ravageant tout
sur son passage. On compte plus d’une centaine
de morts. Ce dramatique événement a provoqué des
vagues de secours et de soutien de la part des pays voisins
que ce soit en produits alimentaires, vestimentaires, médi¬
caments et autres. Mais, il a fallu trois semaines aux
églises de la Polynésie Française pour réagir. Est-ce le
choc d’une telle nouvelle ? Est-ce la crainte d’être aussi
touché par cette catastrophe naturelle ? Sans doute que
Samuel KOBIA
Monsieur John DOOM, le Président du Conseil
Œcuménique des Eglises pour le Pacifique a lu le messa¬
ge de Monsieur KOBIA devant toute l’assemblée
PS 46:1 - 3
Le Président du gouvernement de la Polynésie
Française a fait un appel à la solidarité et à la prière
auprès des représentants de chaque église. Et toutes les
églises du Pays (Eglise catholique, Assemblée de Dieu,
Eglise Adventiste, Eglise des Saints des Derniers Jours,
Communauté du Christ, Eglise Plein Evangile, Eglise
Protestante Mâôhi) ont répondu à cet appel, et ont
ensemble décidé de rassembler tous les membres de
chaque église à Toàtâ pour une prière œcuménique le
dimanche 18 octobre 2009 à 18h00.
Les prières, les chants et les messages de solidarité et
de réconfort en faveur de tous nos frères et sœurs de
Samoa et Tonga ont retenti sur la place de Toàtâ, témoi¬
gnant que dans le Pacifique, nous sommes un peuple uni
dans la foi en Dieu. Et en tant que peuple croyant, nous
reconnaissons que ce n’est qu’en Dieu seul que nous trou¬
vons la paix, le réconfort et l’amour dans les moments de
désarroi et de souffrance.
(Traduction Œcuménique)
Dieu est pour nous un refuge et un fort, un secours
toujours offert dans la détresse. Aussi nous ne craignons
rien quand la terre bouge, et quand les montagnes bascu¬
lent au cœur des mers.
Chers frères et sœurs.
l’homme s’est soudainement senti impuissant et désarmé
face à la force de la nature.
:
C’est avec grande joie que nous avons appris la tenue
d’un rassemblement dimanche prochain des Eglises et de
la société pour montrer la solidarité et le soutien aux vic¬
times du tsunami qui a frappé les îles : Samoa, Tonga et les
Samoa américaines le 29 septembre 2009.
Nous félicitons les Eglises de Tahiti et le Gouver¬
du Pays pour cette initiative de solidarité et
nement
d’hospitalité.
Je tiens à assurer du soutien et des prières du Conseil
œcuménique des Eglises et de ses Communautés d’Eglises
pour nos sœurs et frères dans le Pacifique, réunies
ensemble dans la foi devant le défi de la reconstruction et
la reconstruction de la vie.
Nous félicitons la Conférence des Eglises du Pacifique
et les Eglises dans les pays touchés, d’avoir pris l’initiative
dans un effort de solidarité et en fournissant une aide bien
nécessaire dans cette période difficile.
Nos condoléances ont été envoyées à nos Eglises
membres et les communautés de Samoa, de Tonga et des
Samoa américaines peu après le tsunami.
M.V.
Nous prions sincèrement Dieu tout-puissant d’accorder
Grâce à tous ceux et celles qui pleurent la perte de
membres de la famille, parents, amis et voisins, pour ceux
sa
Message des Eglises
qui sont blessés, et pour ceux qui sont
recherchent des membres de la famille.
du pays
Nous prions pour une divine consolation de Dieu pour
les familles endeuillées en ce moment de leur immense
Les événements récents qui ont touché les pays
voisins nous amènent à dire que la Polynésie,
notre pays peut un jour être touché par ces catas¬
Etarma
trophes naturelles. Il est normal que l’on adresse un
message de solidarité à ces pays par l’organisation de ce
rassemblement œcuménique et qu’il soit normal que
l’on puisse célébrer et invoquer le Seigneur par des
prières, des chants, et des voix d’allégresse et peut-être
qu’un Jour, on ne sera pas épargné,
S ^
P
Communiqué de presse
; ;
Mercredi 14 Octobre 2009 à 09H00
dans la chapelle de l’EPM, à Pâàfai
chagrin. Nous sommes conscients du fait que les jours à
venir vont être des plus exigeants pour vous à faire face à
des situations inattendues ; mais nous avons confiance en
Dieu et dans la résistance humaine et de sa gentillesse.
En ce moment de détresse et sentiment de perte, don¬
nons
notre profonde confiance en Dieu tout-puissant pour
nous fortifier mutuellement afin que nous
puissions avan¬
cer dans la foi.
Rev. Dr. Samuel Kobia, Secrétaire Général du COE
Mail envoyé à Monsieur John
Le 16 octobre 2009
(Texte original
par John DOOM)
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009
séparés et qui
en
Taaroanui DOOM,
anglais, traduit
en
français
i1
j
miyïy lu rs
Où va le
pq
Te mea pàpü, te ani nei teie uiraa e ia hoi
tatou i roto i te tuatua o te Reforomâtio no
Protestantisme,
500 ans après Calvin ?
reira mai te fânauraa mai te parau o te
Porotetani. Ua riro teie hiôraa i roto i te tuatua, ei
ràveà haamanaoraa i te fânauraahia
o
loane
a
Taravino e a 500raa matahiti i teie nei. E e râveà
atoà te reira no te fâito i te mea faufaa ta teie taata
tuatâpapa parauatua no te XVI o te tenetere i âfaî
ter l’histoire de la Réforme d’où le protestantisme est
mai no te patu i te porotetaniraa o te taata. E faanahoraa teie o tei hinaaro e faaite i to tatou tùàti-
né. Cette rétrospective dans l’histoire veut avant tout
raa
Il est clair que cette question nous demande de revisi¬
commémorer le 500®^® anniversaire de la naissance de
la première
moitié du XVIème siècle à apporter au protestantisme.
C’est une expression du lien historique et fraternel qui
nous unit aux familles protestantes du monde.
Et pour que notre discussion soit d’actualité, il serait
pertinent et intéressant de voir où en est le protestantisme
aujourd’hui sur notre/en«a, 500 ans après Calvin. Cette
approche nous conduit à porter un regard interrogateur et
même critique sur la vie, la mission et la théologie de
l’Eglise Protestante Mâôhi pour savoir où nous en
sommes actuellement avec cet héritage protestant.
No te faariro i teie parau ei parau faufaa no
tatou i teie
posée dans ce dossier.
ê
mahana, e tano tatou e hiô mai e, tei
hea roa te vairaa o te parau o te porotetaniraa i nia
i
to
tatou
fenua, 500 matahiti i mûri aè ia
Taravino. E aratai teie huru faanahoraa ia tatou i
roto
i te uiuiraa, te hiô-faahou-raa i te oraraa, te
ôhipa tumu e te parauatua e mauhia ra e te Etârëtia
porotetani mâôhi no te îteraa e, tei hea roa tâtou i
mua i teie faufaa tupuna porotetani i teie tau.
Nâ roto i te mata o te taata pâpaî tâtai tahi e
tere âmui tâtou i roto i te tau no te mâramarama e
e
Ensemble, nous prendrons part à ce voyage dans le
passé et le présent à travers le regard que chaque rédac¬
teur portera sur le protestantisme d’hier et d’aujourd’hui.
Ce voyage nous aidera à connaître les questionnements de
chacun (e), leurs remises en question et leurs recomman¬
dations. Et qui sait, peut-être qu’une vision nouvelle et
future du protestantisme dans notre, fenua nous sera pro¬
atoà no Europa
mà.
Jean Calvin, une des figures importantes de la Réforme,
et considérer aussi ce que ce théologien de
i te mau Etârëtia porotetani
aha ta tenâ e tenâ taata pâpaî hiôraa i te parau o
te porotetani
i mutaaihora e i teie mahana. E tau-
turu te reira ia tâtou i te îteraa i ta tenâ e tenâ mau
uiuiraa manaô, mau hiô-faahou-raa i te mau ôhipa
i tupu, e te mau parau poroî. E penei aè, e matara
atoà mai te tahi hiôraa âpi e e hiôraa âtea no te
parau o te porotetaniraa i nia i to tâtou fenua nâ
roto i teie mau tuatàpaparaa.
ÉS
Veà Porotetam
Veà Porotetani
Dosier
34--LLe’écritue.
Devoir de mémoire et de fidélité :
Les 500 ans de Jean Calvin
576--LL’aaEglise
La commémoration exceptionnelle de ce 500° anniversaire de la naissance
de Calvin est l’occasion défaire le point sur la théologie protestante et
l'adhésion de notre Eglise à l’héritage calviniste, Eglise située au carrefour de
l’enseignement des missionnaires -délivrépar la LMS et la société des
Missions de Paris- et de sa contextualisation culturelle en terre mâàhi.
Né en 1509 à Noyon, une petite vil e de Picardie
dans le nord de la France, Jean Cauvin dit Jean
Calvin est un Réformateur et un théologien. Après
de solides études qui devaient le mener vers la prêtrise, il
choisit finalement le droit. Il adhère à la Réforme vers
1531, est rapidement contraint de s’exiler en région
d’abord (Angoulème), puis en Suisse à genève. Il publie
principal ouvrage « L’Institution de la religion
son
chrétienne » en langue française en 1541. Il organise
ensuite l’Eglise de Genève, l’Eglise réformée en France.
Il crée le synode national de Paris, fonde l’Académie de
Genève, ville où il meurt en 1564, après avoir tenté de
créer une république protestante. Les réformés calvinistes
sont estimés à 50 millions dans le monde, sous différentes
appellations (presbytériens, méthodistes...).
La théologie de Calvin
L’homme d’aujourd’hui méconnaît ou s’intéresse peu
à la théologie particulière protestante, laquelle a pourtant
fondé une identité religieuse très forte au cours de
l’histoire, ainsi que des comportements spécifiques autant
dans la société civile que dans l’existence quotidienne.
Certains aspects « culpabilisants » de la théologie calvi¬
niste passent mal aujourd’hui comme le poids du péché
(originel) du fait de la faiblesse de l’homme corrompu
dans sa nature ou encore celle de la prédestination.
Notre époque qui attache tant d’importance à l’image,
représentations, au aspects « people » de la société
Calvin qui privilé¬
giait le fond, l’intelligence, la rigueur et la recherche de
aux
est fort éloignée de l’enseignement de
l’essentiel en toutes choses.
En écrivant en langue française (et non plus seule¬
ment en latin pour les spécialistes), Calvin s’adressait à
Voici de manière très rapide les huit éléments princi¬
paux de la théologie du Réformateur Calvin.
Etârétia
1-La gloire de Dieu : « à Dieu seul la gloire » mot
qui est synonyme de « splendeur », « renommée »,
« félicité » ou encore de « beauté »
; ce terme signifie
que Dieu est premier partout (l’Eglise comme institution
ne vient qu’après), notamment dans la nature et la créa¬
tion humaine, mais la faiblesse humaine nous empêche de
le voir. « Quoique, jusqu’ici, notre salut soit caché dans
l’espérance...nous possédons déjà en Christ la bienheu¬
reuse immortalité et la gloire ». Calvin ouvre la voie à
l’exercice de la liberté et de la responsabilité personnelle
devant Dieu.
2-Jésus-Christ au cœur de notre réflexion et de
notre action. Comment se montrer digne de la vie que
Dieu nous a donnée ? C’est par l’engagement dans la
communauté et dans une Eglise qui se conçoit comme
cette communauté qui place le Christ au centre de son
engagement.
10
Ifi^’
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009
Saint-Esprit. C’est « lui » qui donne la foi et
l’Eglise. En tant que don, elle révèle notre relation
rôle dans le salut. Elle est en nous. C’est le
lien concret de l’union de l’homme à Christ. « C’est
avec Dieu son
l’Esprit seul qui apporte la certitude de l’inspiration de
l’écriture, de son autorité divine ». « Il n’y a de vraie foi
que celle que le saint-Esprit scelle en nos cœurs » affir¬
me également Calvin. Les protestants ne reconnaisent que
deux sacrements ; le baptême et la communion.
ouvre le royaume
La Bible est « la clé, le chemin qui
de Dieu... c’est aussi l’instrument de
l’alliance que Dieu a conclue avec l’homme ». Calvin
encourage l’étude de l’Evangile à l’aide des meilleures
méthodes d’analyse humanistes de son époque. Ce qui
nous autorise également nous, aujourd’hui, pour com¬
prendre les textes, à utiliser les outils et les méthodes
contemporaines. Non dans une lecture étroite et au pied
de la lettre, mais dans une lecture critique, interprétative,
dans l’esprit plus que dans le mot (à la différence des
églises fondamentalistes ou sectaires). Les protestants
recherchent la vérité dans la Bible, une sorte d’école qui
est la source de l’Eglise.
responsabilité face à la création divine.
L’homme fait partie de la création, « un miroir où le
Dieu invisible se laisse contempler ». Restant actif dans
la Création, Dieu fait d’elle est une œuvre d’art que
l’homme doit respecter et qui permet de susciter notre
reconnaissance. Ne serait-ce déjà dans la nourriture qui
est un don renouvelé de Dieu. Si l’homme pour Calvin
est la plus aboutie des créatures, la création n’est pas à
son service : l’humain porte une responsabilité dans sa
sauvegarde.
volonté de Dieu. Elle n’est pas évidente pour
tous les fidèles et les estimait capables de comprendre sa
théologie qu’il communiquait au moyen d’un langage
relativement simple et claire.
8-L’unité
non
l’homme, bien au contraire, le respect de la loi à travers
le décalogue par exemple nous en éloignerait plutôt. La
phrase « Dieu est amour » nous incite à mettre la volon¬
té de Dieu en pratique. Le salut vient de la foi et non des
œuvres. Calvin enseignant la prédestination absolue des
«
élus
».
et les pouvoirs. Le pouvoir politique doit
être respecté par les Chrétiens. Mais il y a des limites. Le
refus de toute hiérarchie épiscopale et le système de fonc¬
tionnement presbitéro-synodal écarte à priori les protes¬
tants de tout système dominateur, autoritaire. En décla¬
à Dieu plutôt qu’aux hommes, Calvin
place la conviction religieuse avant le politique.
rant qu’il faut obéir
de l’Eglise. Calvin souhaite l’unité vécue
de l’Eglise sinon c’est comme si « le Christ était déchi¬
ré ». Les divisions relèvent de l’homme. La vérité de
Dieu est une et le principe d’unité et d’unanimité doit
prévaloir.
Actualité de Calvin
Dans une assemblée ou dans un groupe, un protestant
se reconnaît rapidement à sa manière d’être, de penser, de
discuter et d’agir, même si ce dernier s’est éloigné de son
église d’origine. « De Calvin, le responsable protestant
retient trois éléments essentiels, écrit le rédacteur de la
«
Bonne nouvelle
»
de Suisse
:
d’abord un rapport non
fondamentaliste à la Bible, une lecture critique qui arti¬
cule raison et foi dans l’actualité d’aujourd’hui. Ensuite
une clarification des rapports entre l’Eglise et l’Etat avec
la mise en avant de valeurs fondamentales communes
dans un Etat moderne. Enfin un rapport particulier au
religieux, qui exige la liberté de conscience, et porte une
extrême attention à ce que vivent les gens dans notre
société
».
ventions publiques de l’Eglise (sur les essais nucléaires,
sur les questions sociales et politiques etc.) relèvent bien
de l’éthique protestante. L’Eglise d’ailleurs perçoit sa res¬
ponsabilité face au peuple polynésien comme celle d’une
sentinelle vigilante ». Enfin la contextualisation cultu¬
relle que l’Eglise mène, part du même principe que celle
qu’a conduite Calvin en son temps dans le monde nou¬
veau de la Renaissance qui était le sien.
l
«
Daniel Margueron
Sources
L’essentiel est bien là et ne doit être ni oublié
:
le journal protestant Réforme (juillet
2009), les sites internet des Eglises de France et de
ni négligé.
Suisse.
En Polynésie, où l’héritage protestant est double
-anglais puis français- et ne peut se confondre, les inter¬
Te Parau o te Reforomatio-Porotetani
i Mâôhi Nui
REFOROMATIO-POROTETANI IEUROPA
2009. te hiô nei tatou i te parau o te reforomatio-porotetani i Mâôhi Nui, mà te haamoè ôre i te parau no to na
tüàtiraa i te reforomâtio-porotetani i Europa, e te tautooraa a te
àito Faràni-Herevetia ra o Taravino. Nâ na i püôi
i te ôhipa i mûri aè i te àito Purutia ra o Rütero, o tei ora
na i te tau îmiraa na te taata ia matara e ia màmâ te oraraa
te hui raatira i te mau fare pureraa...
i te haapii i te parau,
reira, e ûàna roa te tuhaa faatupuraa
parau mà te haapii e te poro i te Parau maitaî na te Moana
nui, tae noa atu i te huriraa Pipïria e te faanahoraa i te
oraraa Etârëtia i raro aè i te aratairaa ture haapaôraa, e te
ôrometua, tiàtono, haapii parau maitaî, e te oraraa Nünaa i
raro aè i te aratairaa ture hau e te arii, raatira, haavâ.
ua maitai roa....’ Mai
i mua i te mau faatiàturiraa atua a te Etârëtia nà roto i te
faariàrià, te faateimaha e te haavî. I tià ai o Rütero no te
1836. aita atoà râ te mau tià Etârëtia tâtorita rôma no
haamanaô i te Etârëtia tâtorita rôma e te Nünaa èuropa,
Farâni i haamarirau i te haere mai e pühura i tâ râtou hiô-
inaha, i te Faaroo anaè i te Metia o tei Faaroo i te Atua
Metua, e Ora ai te taata hara. la püôi râ o Taravino, aita
raa
‘haireti’ i te ôhipa reforomâtio-porotetani, mà te tautu-
ruhia e te mau tià Hau farâni, o tei faahepo i te hau tàma-
atoà atu ia tâ na e tautooraa
ru, e i tâmau-roa-hia ai te
maori râ, te hiô-faahou-raa i te
parauraa porotetani e tâtorita
ia taa màite nà Etârëtia e piti.
mau
faanahoraa no te oraraa faa¬
roo o te taata o te Etârëtia. Mai te
No te mea râ, te ûàna ra te
te iho-hiroà, te tiàturi-faaroo, te moà-paieti, te tâvi-
Farâni, i ani roa ai te ‘Lms’ i
haaviraa a te hau tâmaru
mau parau no
te mono porotetani Faràni-
ni-tiàraa, te haapaô-ture, o tà na i
haafaufaa mai roto mai i te mau
Herevetia. O te tumu ia i tae
tûramaraa a te parau reforomâtio-
mai ai te tôtaiete mitionare
‘Smep’ i Tahiti mà i te ârea
porotetani e te pïpîria. I mûri aè i
1863, e no te tâvini à mâ te
te faatitïàifaroraa i te mau parau
vàrua reforomâtio-porotetani i
tumu teretitiàno-ètârëtia, ua tupu
te haamaitaîraa i te oraraa faa¬
atoà mai te mau âmaa Etârëtia e
roo o te Etârëtia
te mau tôtaiete Mitionare. E
nâ roto i te
hi îhitai papaâ i te oraraa fànaô e te hau o te mâôhi, ua
aôraa, te haapiiraa e te ôhipa, i
nà ô ai te parau e, ‘E mea maitaî te pâtoî i te îno... E
porotetani hoî letu Metia, ua pâtoî ûàna o ia i te faaahaaha a te Fâritea...’ No reira, ua faaîte-tuutuu-ôre-hia i te
Etârëtia tâtorita rôma e te mau Etârëtia haireti mârite, e te
Hau tâmaru farâni, i te ôhipa faufaa a nà tôtaiete poroteta¬
ni Peretâne-Farâni-Herevetia, i haamau-atoà-hia ai te
papa ture 1927, o tei.tààmu à 1 te mau taha motu Mâôhi i
tere mai te tôtaiete mitionare Peretâne ‘Lms’
nià i te iôa Etârëtia Porotetani Mâôhi.
tupuraa ia te reira no te mau araraa Etârëtia metua
reforomâtio-porotetani no Europa e
Marite mà, o tei türaî â vëtahi taata ia haere e poro i te
Evaneria faaora i to te Ao.
REFOROMATIO-POROTETANI IMAOHI-NUI
1797. mà te hema ôre i te mau haafaahiahiaraa a vetai Tahiti, no
te tauturu à i te mâôhi e faaea noa ra mà te hauririà e te
hau ôre i mua i te aratairaa hahi a te arii e te tahuà no te
Hau pahu nui e te Haamoriraa atua ôro. I roto i ta te
‘Lms’ tautooraa, ua ôhipahia ia te tiàturiraa e te niu reforomàtio-porotetani i haapàpûhia e te tomite i fatu i te
papa faaroo e te faanahoraa Etârëtia. I faaruru noa na râ te
‘Lms’ e te pae hui arii Pômare i te mau tamaî e tae roa
atu i te taime no te hoê à tau faatau aroha e te faahauraa, e
i tià ai i te arii Tû Pômare II ia pàpaî i te àrea 1816, ‘Ua
tupu roa te parau a te Atua i Tahiti nei, te faaitoito nei hoi
1963. i te tau faatiàmàraa Hau e Etârëtia nâ te Ao, ua
îtehia te taata porotetani Mâôhi ei aratai atoà i te Etârëtia i
maîrihia i te iôa âpi, Etârëtia Evaneria no Porinëtia
Farâni, mà te fâîhia i roto i te ture tumu e, ‘Te auraro nei
te Eepf i te mana hau ê o te Parau a te Atua... faaîtehia i
roto i te mau tâîraa faaroo no te Reforoinâtio.’
I te tau
1960-1980, ua pàpü te mau tüàtiraa ôitumene i Patifita,
Europa e te Ao, e ua tauturu i te faahaere vëtahi faaâpiraa
i te pae oraraa faaroo o te Eepf, ia au i te mau feruriraa
Dosier
tiàrautî pipïria i nià i te ‘tauàtiraa èvaneria e hiroà’. I
nià i te Etârëtia, e te iôa Mâôhi Nui i nià i te fenua, i te
faaôhipahia ai te haapâpüraa papetitô tiàmà, no te mono i
te faa-ô-raa, huriraa e aôraa i te pupu ètârëtia, e i faatuàtihia ai te Atua, te Metia e te Euhari i te parau-atua Patifita
O te Haari. I te tau 1980-2000, ua haapûaihia i nià i te tià-
ârea 2000. No te faaîte tàmau ia i te tiàraa âmuiraa maru-
raa mata ara o te
Etârëtia i mua i te fifi nûnaa e te mau
arataî poritita hau Mâôhi e Earâni, e ua poro-ûàna-hia te
parau o te Mâôhi i roto i te Etârëtia e te Nünaa. I maîri
faahou ai te Ara-Eepf i te iôa Etârëtia Porotetani Mâôhi i
metia no te fenua Mâôhi Nui, i fârii i te papa faaroo pïpiria-àpotetoro e reforomâtio-porotetani e te faufaa ihqhiroà e tiàturi-faaroo i horoàhia e te Atua i te àito-tupuna
mâôhi, o te mauhia ra e te rahu-fenua e te reo-parau
mâôhi.
..cfe
Taoàbere tâne
OÙ va le protestantisme,
500 ans après Calvin
?
Où allons-nous ? Avec « qui sommes-nous ? » Et « d’où venons-nous ? Nous voici en
présence des questions fondamentales qui secouent tout être humain. Où va le protestantisme ?
Autrement dit, quelle direction donnons-nous à la foi que nous avons héritée de nos ancêtres
Ces ancêtres, parlons-en ! Des hommes qui ont
vécu il y a cinq cents ans, inscrits dans une
.
époque, un pays et une culture qui ne sont pas les
nôtres ! que peuvent apporter Martin Luther ou Jean
Calvin à notre Eglise et à notre manière de vivre la foi
ici et maintenant ?
Martin Luther était animé du profond désir de réfor¬
Eglise de l’intérieur. Il a réagi contre les abus de
l’Eglise de son temps, dénonçant le marché de la religion
(je donne de l’argent à l’Eglise, elle me donne le pardon),
rendant à la foi ce qui la faisait être. Jean Calvin a organi¬
sé l’Eglise, insistant sur la vie concrète du croyant sous la
lumière de la grâce, c’est la sanctification.
mer son
Luther reste un génie de la foi : en renversant la théo¬
logie de Saint-Thomas d’Aquin qui demandait à l’homme
de cultiver en lui l’étincelle divine pour accéder à Dieu, il
a révolutionné la théologie. Fondé sur Paul, Luther insiste
sur la grâce que fait Dieu en s’approchant de nous pour
nous réconcilier avec lui et pour que nous produisions
finalement les œuvres du chrétien. Ainsi, l’initiative
revient à Dieu et à lui seul, elle précède tout acte humain.
Si nous sommes sauvés, ce n’est que par grâce, c’est un
cadeau qui nous est fait.
L’Ecriture révèle la permanence du péché en nous (le
péché n’est pas une faute morale, mais l’incroyance de
l’humain et sa prétention à vivre sans Dieu, à se faire tout
seul) et nous place devant Dieu dans l’humilité et la
confiance
:
lui seul peut nous sauver.
L’Ecriture contient tout ce qu’il faut pour notre salut
et notre édification, elle est à lire sous l’éclairage de la
croix : J’ai choisi de ne rien savoir, sinon Jésus-Christ,
et Jésus-Christ crucifié, écrivait Paul (1). En digne suc¬
cesseur, Luther affirme que plus rien n’est sacré, ni la vie
ni la mort, ni les prêtres, ni la création, seul Dieu est saint
et tous sont témoins de cette bonne nouvelle.
Délivrés de l’angoisse du péché et de la mort, et sur¬
tout de la course au bien, nous pouvons vivre libérés,
Etârétia
nous
tenir devant Dieu, porteurs d’une vie nouvelle sous
regard.
son
O Dieu, je ne te chercherais pas si tu ne m'avais déjà
trouvé, dira Voltaire.
Calvin nous a légué d’autres trésors, en particulier
dans le domaine de l’éthique, c’est à dire dans la manière
de vivre sa foi tous les jours. Comme Luther, Calvin
12
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009
?
insiste sur la lecture et la réflexion personnelle et commu¬
nautaire de la Bible, l’un comme l’autre sera très exigeant
quant à la formation des pasteurs, car ces derniers ont la
charge d’actualiser la Bible et la rendre intelligible aux
fidèles. Etre croyant, c’est s’engager dans le monde,
réfléchir aux questions sociales et politiques qui sont
posées et non pas dans la perspective d’imposer les opi¬
nions protestantes à l’ensemble de la cité, mais pour
l’enrichir et la questionner. L’engagement du chrétien
dans le monde que Dieu aime est essentiel pour Calvin,
réponse de l’homme à Dieu et le témoignage
qui manifeste que Dieu est le maître de sa vie.
car c’est la
Luther et Calvin sont européens, certes. Paul était juif.
Sont-ils seulement des prophètes de leur temps et de leur
pays ? Je ne le pense pas, car leur message libère les
humains et les appelle à une nouvelle vie révélée par le
Fils, vécue sous le regard d’un Père compatissant et fidè¬
le, assurée par le Saint-Esprit. L’héritage des premiers
réformateurs reste une source de richesse pour nous. Car,
il affirme par-delà les siècles que l’humain n’a pas besoin
de se construire une identité, de courir après une recon¬
naissance divine ou de s’élever au-dessus des autres, mais
que Dieu, le père tout-puissant l’accueille tel qu’il est et
lui offre une identité, une vie, du sens, car il nous aime
au-delà de ce que nous pouvons imaginer.
Où va le protestantisme ? demande le comité de
rédaction du Vea Porotetani. Je réponds : où vas-tu, toi,
protestes-tu ? contre la prière aux saints ou
à Marie ? contre le mode de vie hérité de la société de
consommation ? contre la politique interne ou la place de
la France dans le pays ? Est-ce cela, être protestant ?
protestant ?
Nos ancêtres, premiers protestants contre leur gré, ne
peuvent en aucun cas être taxés de simples révoltés
contre l’Eglise de leur temps, comme s’ils n’avaient fait
qu’exprimer un désaccord. Ils ont rétabli la théologie de
la grâce qui fait de nous les enfants adoptifs de Dieu, rap¬
pelé les fondements de la foi selon Paul et avec lui la
glorieuse liberté des enfants de Dieu (2). Cette liberté ne
saurait être enchaînée par une lecture partielle, tronquée
ou fausse de la Bible, comme elle ne peut être condition¬
née par des apports culturels, car tout est accompli (3) sur
la croix.
Si les chrétiens qui, avec Luther, ont redécouvert le
Dieu de l’Evangile, sont appelés « protestants », ce n’est
pas parce qu’ils s’opposeraient à on ne sait trop quoi,
mais parce qu’ils déclarent et témoignent publiquement
(ce que signifie le verbe latin protestarej que le Dieu sau¬
veur est venu à
leur rencontre écrit Jacques-Noël Pérès,
pasteur de l’Eglise Evangélique Luthérienne de France et
professeur d’histoire à l’Institut de Théologie Protestant.
Tu es protestant ? alors témoigne, annonce autour de
toi que le royaume de Dieu s’est approché (4). Le salut
est donné maintenant, il n’y a plus à attendre, plus rien à
faire ou à mériter. Voici la Bonne Nouvelle : tu es sauvé
par grâce, au moyen de ta foi. Va protester. Oti.
Carine Pichard, pasteur à Bethel
(1)1 Corinthiens 2,2 ; (2) Romains 8,21 ; (3) Jean
19,30 ; (4) Marc 1,15
loane Taravino e te EPM i naùanei
:
te papetitoraa
E aha te tâparau ? O te tahi ia pâpaîraa, te tahi faaira-
Imuri aè ia Taravino, te haere tià nei te porotetaniraa i
parau
rahi i roto i te tâpai'au, o te fàrereiraa mai ia vëtahi
tumuparau, mai te pâpeütoraa, ei tautururaa ia tatou i te
mataèinaa (sujet) i te hoê mataèinaa. No Rütero, ia au i te
hiroàroà e tei hea atu ra to te EPM i naùanei i roto i ta na
tahi hiôraa no teie mahana, e «
faaôhiparaa i te tuhaa âià (héritage) a te rohi-reforomàtio
no
(réformateur) ra o loane Taravino. Teie rà, e tià ia haama-
Atua Metua mà te Metia e te Vàrua Raa i tei pàpetitohia ;
i taua fàrereiraa ra, te Atua Metua e hô mai ai i ta na «
Parau faatàvai » i tei pàpetitohia ei « tamaroa », ei «
hea
? Eita teie uiraa e hope i te hoê anaè nümera Veà
Porotetani ! No reira i màïtihia mai ai e au te tahi
naôhia i ô nei te parau reforomâtio no reira mai te reforomâtioraa e te porotetaniraa ; oia hoî, eiaha ia àramoinahia ia tatou e ua fânau mai te reforomâtio nâ roto i to
Maratino Rütero haafaufaa-ûàna-raa i te sola fide, oia te
varavaraa a te hoê taata ei tuuraa rima na na. Te
tamahine
faaoraraa a te Atua o letu Metia mi te faaroo anaè (1).
te rà o Taravino mà te soli Deo Gloria (i te Atua anaè ra
te Hanahana), e tano atoà ai ia tàtou ia faahiti tàmau mà
te faaau màite i teie nà rohi-reforomàtio e piti.
la rave anaè mai hoî tàtou i te parau o te pàpetitoraa
mà te ui e
e mea nâ hea
ta Rütero e ta Taravino tuatâpa-
» na na
i roto i te Metia e te Vàrua Raa e nà te
haereà o te oraraa faaroo èvaneria.
Te pàpetitoraa e to tàtou porotetaniraa i naùanei ?
Mai haamanaô atoà hoî tatou e tei te hitiraa o te rà no te
reforomâtioraa o Rütero mà te sola fide, e tei te toparaa o
tâparau » te pàpetitoraa,
te mea, nà roto i te pàpetitoraa, te fàrerei mai ra te
I roto i te rituria ninamu EEPF, te auraa no te taô ra tâpaà
tei faaôhipahia no te pàpetitoraa e te Oroà a te Fatu e
tâparau ia. Tei tàtou nei rà i te hiô-faahou-raa i te auraa
reforomâtio e orahia nei e tàtou no te pàpetitoraa (3) : no
te tahi pae o tàtou, ua riro te pàpetitoraa ei tâpaà, oia hoî
ei poroi, ei ite, ei haapiiraa, ei haamâramaramaraa o ta te
Atua e hôroà mai i te taata nei ; âreà no vëtahi ra, te
pa-tâtaitahi-raa ? e ia au i te mau pàhonoraa, tei hea tatou
i naùanei i te oraraa i te parau o te pàpetitoraa 7 te fàrii ra
pàpetitoraa, e tâparau ia no te tuuraa rima a te Atua
ia tàtou i nà rohi-reforomàtio ei tuhaa âià tei turu mai à ia
i tei pàpetitohia i roto i te fàrereiraa faaroo èvaneria.
tàtou i teie tau no to tàtou oraraa faaroo ei EPM, ei Etàrë-
tia fenua titauhia ia ora ôitümene e te tahi atu mau
Etàrëtia fenua, e ia tâuàparau i te tahi atu mau haapaôraa
(religions) mà te vaiara tàmau e na te sola fide e faaora i
te taata hara nei.
Metua mà te Metia e te Vàrua Raa no ta na Parau faatàvai
I ô nei, ei tautururaa ia tàtou, teie te tahi mau uiuiraa
ia vaivai mai à te tàuàparauraa : aita ànei te tahi huru ara-
taîraa taravino a tàtou i aratô ia tàtou i te « mata-hurahura
» o
a te
te ao nei ia îte i te «
ê-na-raa
» o te mau
faaôhipa nei ei veheraa i to tàtou ao huifaaroo marumetia ei feià tei màîti/faaora-ê-na-hia e te Atua hou te rahu¬
Te pàpetitoraa, ei « tâparau »
E hitimaùe vëtahi i mua i teie huru pai'auraa, oia te tâpa¬
e
(2) ! Ua màtau tàtou i te îte i nà tâpaà moà e piti, te
pàpetitoraa e te Oroà a te Fatu. No tàtou te porotetani nei,
e nà tâpaà moà teie ei îte-mata-raa na tàtou i te hâmanimaitaî (aroha mau) o te Atua tei ôre e îte-mata-hia e
raa, e te feià tei
tàtou.
Atua Metua mà te Metia e te Vàrua Raa, «
rau
faaotiraa
Atua hou te rahuraa ? E mau faaotiraa o ta te tahi pae
màîti/haapohe-ê-na-hia e te Atua hou te
rahuraa ? No reira, eita ànei e noaa mai ia tàtou te tahi
tauturu no roto mai i te reforomâtio a Rütero ia fàrii tàtou
i to tàtou tiàraa « mata-èinaa
» na te Parau faatàvai a te
mataèinaa »
ê-na-raa
tei tààtihia, i roto i te naùanei o te faaroo, e te «
E aha te tâpaà ? Te tàpaô, o te tahi ia â (mea), te tahi
poroiraa a te hoê taata i te tahi atu taata. Ei hiôraa, i te
maaraa puromu, te vai nei te pou-môri no te tereraa pereôo : te môri tâpaà màtie, te poroi mai ra ia e te matara
ra te tereraa pereôo. la au i teie auraa, e ô atoà te haapiiraa a Taravino no te pàpetitoraa. Inaha, no teie rohi-refo¬
romàtio faràni/herevetia, e « tâpaà » te pàpetitoraa, no te
mea te poroi mai ra o na e na te pàpetitoraa e haapàpü, e
haapàutuutu e e faaitoito i te faaroo. Areà no Rütero ra,
eere te pàpetitoraa i te tàpaô, e auraa ê atu rà to na, e o ta
tàtou ia e parau nei e « tâparau ».
no te upootiàraa o te Metia i nià i to te ao hara nei ? E
mai reira, a rohi hua faahou atu ai i tei tiàorohia mai na e
»
Taravino ia fàrii tàtou i te Metia perofeta, te Metia arii e
te Metia tahuà rarahi o ta te pàpetitoraa e parau
mai ra ia
tàtou i roto i to tàtou faaroo èvaneria ? I pihaîiho i teie
uiraa iti, e mea nâ hea ta tàtou oraraa i te mau tâjjarau i
vaiihohia mai e te Metia, mai te pàpetitoraa, te Oroà a te
Fatu, te Pîpiria, e te mau tâpaà e titauhia mai ra ia tàtou
no te faaîte/poroî i to tàtou faaroo èvaneria ?
Veà Porotetani n°12 / Octobre 2009
'J 13
I te mea e, te ûàna roa atu ra te haamoriraa i te atua ra
te Tumu Nui, oia hoî i te Tumu o te Metua Vahiné e faa-
hinaaro-hiroàmoè-hia nei e to tatou au-tamariirii-raa, aita
ânei teie huru atua e vai atoà nei i roto i te Institution
Chrétienne a Taravino ? e aita ânei hoî ta te mau heheuraa e te mau
aôraa a Taravino e tiàororaa i ta na iho
(1) Tibiri A. Lucas, « Reforomâûo e reforomitioraa, porotetani e porotetaniraa i Èuropa e nâ te Ara (XVbaa-XVniraa o
te tenetere) », Tomite Faameineraa Tàmau, EPM Tubaa 1, mâü
2006, àpi 11-19 ; « Rütero e Taravino : Te faaroo, te parauatua
Pîpiria », TFT, EPM Tubaa 3, ktopa 2007, àpi 14-26. '
e te
(2) Tâparau : pâpaî, faaîravaravaraa a te boê taata, tâuàpa-
Institution Chrétienne e ia tatou atoà nei i teie tau ? I roto
rau, ab John Davies, A Tabitian and Englisb Dictionay, Haere
i te Institution Chrétienne, ia ôre hoî ôe ia ara ra, e ôhie
Pô No Tahiti, Papeete, 1985 [1851], àpi 251.
mau
à ôe i te faa-atua ia ôe iho, âreà i roto i te mau
heheuraa e te mau aôraa a Taravino, e îte e e fàrii ia ôe ei
taata hara o ta te Atua o te Metia e hinaaro nei e faaora, e
faatiàmà, e faatâvai ei tama no te faaâpiraa a te Pàtireia e
fà mai nei
!
(3) Jean Ansaldi, Dire le baptême en l’an 2000, MontpeUier
1999. Ab atoà i te mau tuatapaparaa a Michel Bertrand, André
GouneUe, Laurent Gagnebin e François Zom, Des gestes qui
parlent : Baptême, cène, signes, in Église en débat n‘’3, ERF,
1997.
Tibiri Antonino Lucas Ôrometua
La Réforme et Moi
La Réformation, une remise en forme ...
La réformation, qui a 492 ans (31 octobre 1517), est
forme de ce que « des croyants » ont défor¬
c’est par la grâce que vous êtes sauvés, par le
une remise en
mé. Du «
moyen de la foi, et cela ne vient pas de vous, c’est le don
Dieu ! Ce n’est point par les œuvres, afin que personne
ne se
glorifie,
l’inverse
:
...
»
(Éphésiens 2, 8-9), « ils enseignaient
que nous sommes plutôt sauvés par nos
Donc, que la vie éternelle n’est pas un don de
Dieu, mais un salaire à mériter par des œuvres que nous
Seigneur et son Sauveur. »
Il me faut donc remettre en forme le fond de mon
baptême - qui a un rapport avec la foi - ainsi que sa
forme
parce qu’il ne signifie pas aspersion, mais
immersion. Y aurait-il encore des déformations que je
dois remettre en forme dans mon Eglise ? La réponse est
-
oui.
œuvres. »
aurions faites dans notre vie.
492 ans après la Réformation-la remise en forme de
qu’on a déformé - où en suis-je, avec elle, ou, alors,
ai-je encore, aujourd’hui, ici, chez-moi, c’est-à-dire à
ce
Tahiti et dans les îles, des déformations à remettre en
forme dans mon Eglise.
...
de la mission de mon Eglise ...
Concernant le mutisme, ou le silence de mon Eglise à
l’égard de l’occupation du « nünaa mâàhi », c’est-à-dire
de moi, par la Erance, voici maintenant 129 ans !
Pourquoi croit-elle, mon Eglise, que cette situation
d’injustice où la Erance a fait sienne ce qui m’appartient,
c’est-à-dire mon « fenua », n’est pas quelque chose qui
le regarde ?
énormément, de remises en forme à faire dans mon
Si mon Eglise est dans le monde et non pas du
monde, cela ne signifie-t-il pas que tout ce qui se passe à
Eglise !
Tahiti et dans nos îles comme injustice, telle mon occupa¬
A cette question, je répondrai que oui, que j’ai encore
tion par la France, cela doit concerner mon Eglise
?
En restant indifférente à l’égard de mon occupation
par la France, mon Eglise se fait donc collaboratrice de
l’injustice. Elle n’est pas ou elle n’est plus une Eglise,
mais un parti politique qui se fait passer pour une Eglise !
Elle pèche donc contre le Ciel en restant indifférente face
à ce qui se déroule comme injustice sous ses yeux. Elle
n’est plus seulement une Eglise qui est dans le monde,
mais aussi du monde ;
Existerait-il encore, aujourd’hui, une autre déforma¬
tion que je voudrais voir être remise en forme dans mon
Eglise ?
...
du nom de mon Eglise
La réponse est oui. Je citerai le nom qu’elle s’est don¬
née en 2003
...
du baptême...
Par exemple :
A propos du baptême, tant au niveau de sa forme que
de son fond. La forme
:
«
l’Eglise protestante mâôhi. » Qu’elle
soit une Eglise protestante, pourquoi pas puisqu’elle s’est
:
je continue d’asperger d’eau le
front du baptisé, alors que le mot grec «baptizo» signifie :
plonger, immerger, submerger. » Donc que le baptême a
rapport avec la foi, (le fond)- lire Marc 16,16.
Conséquence : j’ai inventé la confirmation afin que le
bébé dont j’ai aspergé d’eau le front, devenu grand, con¬
fesse lui-même sa foi : « Que le Christ Jésus est son
«
donnée comme mission de protester contre ce qui est con¬
traire à l’Evangile, ou de remettre en forme ce qu’on a
déformé. Mais, pourquoi serait-elle pour les Mâôhi,
quand l’Eglise est une communauté ouverte à toutes
celles et à tous ceux qui croient en le Christ Jésus, qu’ils
soient Mâôhi ou non ?
un
14
Veâ Porotetani n°12 / Atopa 2009
L’Eglise ne peut donc être une communauté ouverte
uniquement aux Mâôhi et au non-Mâôhi ! Sinon, elle ne
serait pas une Eglise, mais une confrérie, c’est-à-dire
« Une association de
laïques fondée sur des principes
religieux » (définition du dictionnaire Larousse illustré).
Le Mâôhi croyant que je suis ne crois pas que Dieu a
beaucoup d’enfants, mais qu’il n’a que des enfants !
Mais Lui fut le Premier Réformateur
Il y a encore beaucoup de remises en forme à faire
dans mon Eglise, que je n’ai pas citées... Mais si le
Christ est venu dans le monde, ce n’est pas pour créer un
créées par la religion. « Ne pensez pas que je sois venu
abolir la Loi ou les Prophètes, je ne suis pas venu pour
abolir, mais pour accomplir. » (Matthieu 5,17)
Qu’est-ce que j’ai compris de cette parabole de Jésus
à ses disciples et de ce que fut sa vie sur la Terre ? Eh
bien, qu’il était le Réformateur que Dieu nous a envoyé
pour nous montrer son amour fou pour le monde !
Jacques, Teraï a IHORAI
autre Evangile, mais pour réformer les déformations
Te tupuraa o te haapaôraa porotetani i
Omuaraa
mûri aè e pae hanere matahiti
ôre e tupu nei i roto i te oraraa o te nünaa. E ua ite atoà
Eere i te mea ôhie i te faaiteraa i te manaô i nià i teie
ihoà ia tâtou e, te taata e parau i te parau mau e e faatupu
tumu parau, i te mea i te îteraa aè au i te ao, teie te haa¬
i ta te Atua, eita ia taata e auhia. Te mau ôhipa atoà ia i
paôraa i fànauhia mai au i roto e tei orahia mai e te mau
tupu i nià i te mau perofeta e tae noa atu i nià i to tâtou
metua. E i roto i te tau i orahia mai, te hoê teie no te mau
Fatu.
tumu parau e hôroàhia nei i roto i te haapiiraa tàpati, ia
tae anaè i te tau no te haamanaôraa i te parau no te
Reforomàtio. Aita ra hoî te manaô i mataratara roa atu ra
i te reira taime. I mua râ i teie aniraa no te hiô faahou te
Teie nei, i mua i terâ hiôraa, a hiô na ra i roto i to
tâtou oraraa, faaroo ànei, ùtuafare ânei, poritita ànei, taata
tupuraa o te haapaôraa porotetani i nià i to tatou fenua i
taata të ôre e tàpô i to na mata i mua i te mau ôhipa tià
hoê ânei, te riro mau ra ànei tâtou ei porotetani, oia hoî e
mûri aè e pae hanere matahiti. Te uiraa e vai nei, eere
ôre, e taata të ôre e màmü i mua i te mau hàmani-îno-raa
ànei teie i te tahi tâpaô faaîte ra e, te vai ra te tahi vâhi ua
e te mau
paruparu ânei, aore ra, te haere morohi atu ra te parau o te
porotetani i te fenua nei ?
porotetani, ia au i terâ nâ hiôraa o te mau perofeta e letu,
eere
arataîraa piô. la pàpû atoà ra tâtou e, te riroraa ei
ia no te hoê noa taime, no te mau mahana atoà râ o
to tâtou oraraa.
E manaô anaè au, ua tae i te taime e e tano ihoà tatou
e hiô faahou teie parau
Te auraa, te mâramarama ra ia tâtou e, te vâhi e
hinaarohia ra e arataî ia tâtou i mua i teie tumu parau, te
ra i roto i teie
tupuraa o te haapaôraa porotetani i mûri aè e pae hânere
matahiti, eere ia no te tàôtia ia na i roto noa i te tahi
Etàrëtia aore ra te hoê pupu taata, e parau râ no te tâàtoaraa o te mau taata e haa nei no te tupuraa o te parau
tià, te parau mau, te here e te aroha o te Atua, e hanahana
no te haapaôraa porotetani, eiaha
râ i roto i terâ manaô e no te taiô e hia rahiraa mero e vai
haapaôraa e parauhia nei, Etàrëtia
Porotetani Mâôhi ; te tahi tenâ mea i faahapahia ai Tavita
e te
Atua, i te taiôraa i te rahiraa o to na nûnaa (...). E hiô
râ teie parau porotetani ia au i te auraa o ta te taô e hôroà
ra e te
tumu i mâîrihia ai teie iôa i nià i te tahi pupu taata
i to na haamata-roa-raa, te auraa, a pae hânere matahiti i
teie nei. O ta tâtou ia e tamata i te hiô i teie nei.
Te tupuraa o te porotetani i mûri aè e pae hânere
Te uiraa râ e tano tâtou e ui i teie nei, teie ia : E hia
mau na rahiraa
ai te Atua.
porotetani e ora nei i nià i teie fenua no
MâobiNui ?
matahiti
I roto i ta ù hiôraa e te mea i orahia mai te taime a îte
ai au i te haapaôraa, e tano e parau e, ua paruparu to na
Te manaô tumu e vai ra i roto i teie taô, te parau ihoâ
ia no te patoîraa i te mau mea tià ôre e faatupuhia nei i
tupuraa. (Mea maitaî atoà ia pàpü e, e manaô taata hoê
noa teie). Te tumu i parau ai au ua paruparu, no te rahi
ihoà ia te mau àti, te mau îno, te mau ôhipa tià ôre e tupu
nei i nià i to tâtou fenua, poritita, totiare, moni, faaroo, o
roto i te Etàrëtia na mua roa, e i roto i te oraraa o te
tei faaîno i te turaraa o te taata e te hanahana o te Atua.
Te porotetani
nünaa. Te auraa, te mâramarama ra ia tâtou i te uiraa i
uihia atu i nià mai
:
E hia mau na rahiraa porotetani e ora
nei i nià i teie fenua no Mâôhi Nui.
Te poroi
Te faaitoitoraa i to tâtou nünaa i te ora-faahou-raa i to
na tiàraa taata
I roto i teie hiôraa, te tamataraa ia i te hiô i teie parau
porotetani na mua roa i roto ihoâ ia i teie Etâi'ëtia tei
mâîrihia to na iôa : Etàrëtia Porotetani Mâôhi, e i rapae
no te
ae i teie Etàrëtia Porotetani Mâôhi. No te tauturu ra ia
tâtou i roto i teie manaô, te hiôraa ihoâ ia i teie parau no
te porotetani ia au i te türamaraa a te parau a te
Atua.
la taiô anaè tâtou i roto i te pipîria, e rave noa tâtou i
te hiôraa no te huru ànei aore ra te hohoà no te porotetani
:
Te mau perofeta e letu. No te mea te rahiraa o te ôhipa o
ta ràtou i rave i roto i ta ràtou tâviniraa, te parauraa ia i te
porotetani, eiaha noa terâ porotetani i roto i
te hoê Etàrëtia, te taata tei manaô i roto ia na iho ei
porotetani, i mua i te tupuraa o te îno e te mau ôhipa tià
ôre e tupu nei i roto i to tâtou oraraa. Te mea ia letu i
parau ai i roto i te Mataio 16,33 : ‘E mata na ôutou i te
imi i te pâtireia o te Atua e ta na parau tià, e hôroàhia mai
ia te mau mea atoà ia ôutou’.
la tauturu mai e ia haamaitaî mai te Atua ia tâtou i
roto i ta tâtou tâviniraa.
Æ
PIHAATAE François, Tabiarü drometua
parau mau e te hinaaro o te Atua, i mua i te mau ôhipa tià
S 15
Veà Porotetani n°12 ! Octobre 2009
.
-V-Â.
Dosier
Etoù nunaa e
le aha nei ôe e te taata e ? Tei hea roa to ôe tiàturi-
fifi mau ? A hiô e te taata faaroo i te mau ôhipa e tupu ra
? Te aha nei ôe
JL i to ôe oraraa ? No te aha ôe i îmi noa ai i te hinuhinu o teie nei ao ? No te aha ôe i vaiho ai i to ôe tiàturiraa e to ôe âau e iâ riro i te moni, te mana e te îno ? A hiô
i nià i to tatou fenua. Aita ânei te taata i topa roa i roto i te
taata i te mau ôhipa e tupu ra i nià i to tatou fenua. A
haamanaô i te hôroà a te Atua ia ôe e te taata e. Te aha nei
te Atua. Aita ànei i tae i te taime e e hiô e o vai mau na ta
r
B
I
raa i te haamauraahia i teie mahana
e te
ra ôe e te taata e
pàrahi nei i nià i teie fenua nehenehe mau?
mea faufaa aè te faanahoraa taata i te parau o
te ora o te hoê
taata. O vai ta ôe e mataù e te taata faaroo, te taata aore râ
ôe e tàvini ra e te taata faaroo. E tau fifi mau teie, ua rahi
roa te mau mea e
faaturori nei, e faahema nei, e haaparu-
paru nei e e haataupüpü nei i ta te taata faaroo faaîteraa e e
oraraa i te Pai'au a te Atua i nià i teie fenua. E te taata faa¬
Te huru o te taata i mua i te miti faî
I te mahana piti 29 no Tetepa 2009, i te hora àhuru, ua
tae
marei a te îno. A hiô noa na i to tatou huru i teie mahana,
mai te faaararaa e e te haere mai ra terà miti faî na
roo e
! Eiaha e haaparuparu
! A tiàturi pâpû i te Atua noa
atu te mau haafifiraa. Te faaite noa ra te fenua, te mau rahu
Hamoa e Tona m'a io tatou nei. E ua faaruè te taata i ta na
i te maitai e te hanahana o te Atua ta te taata i haavahava-
vâhi ôhiparaa no te tàpapa i te ùtuafare e no te îmi i te tahi
ha. Te rave noa ra râtou i ta râtou tuhaa. Tatou râ te taata
vâhi e eita o ia e ia roohia e teie miti faî. I taua taime, ua
teie e haafifi nei i te tupuraa o te Hau o te Atua. A vaiho e
mataù, ua peàpeà, ua riri e ua hepohepo te rahiraa o te taata
no Tahiti nei. Ua ô atoà paha te manaô e, e e tàpoîhia te
fenua i te miti rahi. I mua i teie faaararaa, ua huehue, ua
horo hànoa te taata, tei roto i te taa ôre. Aita te taata i taa
na to
faaroo papahia i nià i te here e te aroha o te Atua e
aratai ia ôe e e ôhipa i roto i to ôe oraraa. A biô e te taata e,
a bid i to de boni i teie mabana i mua i te mau mea e tupu
ra i nià i to tatou fenua.
faahou e nâ hea râ ? Tei hea to tiàturiraa i te Atua i taua
taime
ra e
i te mau mahana atoà o to ôe oraraa ? Ua îte te
taata i to na faufaa ôre e ta na râveà ôre i mua i te tahi mau
tupuraa ôhipa o tei nâ roto mai i te rahu i te fâraa mai. A
bià e te taata e, a biô i to de buru i teie mabana i mua i te
mau mea e tupu ra
i nià i to tatou fenua.
Te huru o te taata i mua i te oraraa porotita
Manaô uiui e te poroi atoà
Aita ânei teie huru to ôe e te taata e. e faaîte mai ra e, e
ua âtea ôe i te Atua. Ua tàpoîhia ôe e te ata pôuri o te îno.
Ua navenave roa to tarià i te parau viivii a te feiâ parau îîno
e te haavare. Ua hema i te faahemaraa a te moni e te mana.
Ua ôhu te îno e te ôhu noa ra. A hea ôe te taata, e mâramarama ai e e fârii ai e ua âtea ôe i te Tumu o te ora, te hau,
maitaî, te parau mau e te parau tià. Tei ia ôe noa i te
hinaaroraa e hoî mai i te tumu o te mau mea atoà, o te Atua
Te tàfifi nei i roto i te oraraa porotita o te fenua nei. la
ôre te faanahoraa e ia tano i nià i te tiàturiraa e te arataîraa
te
a te tahi tià
tei î i te hâmani maitaî e te here. 1 fifi ai e i îno ai te oraraa
porotita e taui o ia i ta na pae. Aore râ e îmi o
ia i te râveà e ia manuia ta na e manaô ra e e ôpua ra. E aha
te mea faufaa aè no te hoê tià porotita e ia mau
anaè i teie
te fenua, eere ànei o ôe te taata te tumu o teie fifi, eere
ànei na ôe iho i îmi i te fifi. Te vai noa ra te maitaî, te hau,
e
tià,.te here e te aroha tei ia ôe noa te
tiàraa e arataî i te nünaa. Eere ànei te ora e te maitaî o te
te parau mau, te parau
nûnaa ta tàtou tautooraa rahi. A hiô e te taata i to ôe huru i
taata i te faatupuraa e te oraraa î te reira. A tiàturi pàpü i te
teie mahana ? E aha ta ôe e titau ra ? E ia rahi to ôe mana
i te haèhaa, te hau, te here e te aroha. Aita te nünaa e taa
Atua. a tuu i to ôe oraraa tààtoà i roto i to na rima e na na
e arataî ia ôe. E ôtohe te îno, e ôtohe te faahema, e ôtôhe te
faaturori. e ôtohe o tei faaàmahamaha e ànaàna mai te
faahou ra e o vai te tiàturi i roto i teie huru faanahoraa. Ua
mâramarama, e e hotu ùmu mai te here, te aroha, te parau
fiu roa te nünaa i teie huru oraraa porotita. A biô e te taata
mau e te parau
e ta ôe moni. Atirë i te nâ reira i te nûnaa. A
pârahi na i roto
e, a biô i to ôe buru i teie mabana i mua i te mau mea e tupu
ra i nià i to tatou fenua.
"
Te huru o te taata faaroo i teie mahana
Te aha nei ôe e te taata faaroo ? E aha ta ôe faaîteraa i
teie mahana ? E aha te huru o ta ôe tàviniraa i te Atua i
teie mahana ? O vai mau na ta ôe e tàvini ra i roto i teie tau
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009
tià i roto i to âau.
la haamaitaîhia te Atua no to na hâmani maitaî rahi ia
tàtou nei te taata nei. la hanahana to na iôa e a tau a hiti noa
atu.
Veà Porotetani
i Faiete'Haaverevete
Te poroi a to Aimeho i to Faiere
to te taata. Ua faatoro te
Henrmoona
ÀPpuatiau
ôrometua i te manaô i te parau
tei riro ei mâa hotu e ta te
fenua e faaîte ra, ua taî te pehe
a to Heremona no te faaîte e,
te taata te ôhi, te Atua te tumu,
no te taata te reo, no te
e na te
Atua rà
Atua te parau.
Ua fârii maitaî to te âua
pipi i te mau poroî atoà ta te
mau tamarii, te feiâ
âpï e te
mau arataî hoî o te pâroita
Afareaitu e ua riro ei hiôraa, ei
Na te Tuhaa 3 i fârii i te âua pipi ôrometua no
Heremona i teie matahiti no ta na pure îritiraa
haapiiraa faufaa na te mau
pipi, te tahi pae i tae i te tua
toru, âreà te tahi pae ra, a tahi
ra a ô ai i te âua.. I pîhaî iho i
nâ pipi toomaha o te tua toru
(1 ùtuàfare e e 3 taa noa), e 6 pipi âpi e ô i te Tua tahi (e
haapiiraa e i Afareaitu te tupuraa taua fâriiraa e
taua pureraa, i te mahana mâa 29 e i te tàpati 30 no Atete
09.
Ua naho e ua ineine maitaî te pâroita no te fârii i te
ùtuàfare pipi e te hoê pae o te mau arataî, ôrometua
mau
haapii, i tano roa ai terâ faateniraa, « i te fare arii nei, i te
fare àitu nei ôutou... ». Ua tià maitaî te parau i te ôhipa i
faanahohia. Ua îte atoà to Heremona i te tâpaô fârii o nâ
Moora ùra i te mata ôiôi nâ roto i te hau i tâpoî ia Tohièa e
ua puhi te maraâmu toètoè no te taîtaî mai i te tâpaô aroha
a to Tapuaèmanu. Ua tàheihia mâtou e te mau tiare noànoà
i putuhia e te mau arataî o te pâroita i to mâtou tipaeraa
atu i te pühapa i faataahia no mâtou e i reira mâtou i te
faaîraahia i te mau maitaî rau, to te fenua, to te moana.
Hau roa atu rà, ua hiô, ua faaroo e ua àmu mâtou i te parau
no te here e te aroha i hüaîhia e te mau tià o nâ tômite
ôhipa o te pâroita, to te mau tuahine, te feiâ âpi, te haapii
èvaneria.
4 ùtuàfare e e 2 taanoa).
Tâpura iôa o te mau pipi
Te parau o te here e te aroha o te Atua, te parau o te
Atua e te parau a te Atua, te parau a te taata e o te taata, te
tumu ia i màîtihia e te mau tamarii e te feiâ âpï
i rauti i te haamoriraa i Hôrepa. Ua horo te parau i nâ poro
mau parau
Tua 3
Francesca, Manuia a TAUHIRO
Clémence, Moerava a TAUMIHAU
Solange, Tepiu a TIHATI-FANAURA
hâ, i te mau tamarii, i te mau metua, i te mau ôrometua
pûpû e to Faiere. Ua faaroo te târià, ua ôtuî tauè te mafatu,
ua topa rà i roto i te ôpu e ua mau i roto i te âau. Ua
horuhoru to te tahi pae i te matau ôre i taua faanahoraa
pureraa, ua âruerue te manaô o te tahi pae i mauruuru i te
îte e te matara o te mau tama e feiâ âpi i arataî i te parau.
Renjy, Heimana a PUAHIO-TAMA
Wendy, Vahinerii a PEU
Rudy, Julio a CASTELLANI & Taoàhere a BERNADINO
E uiuiraa manaô ta te mau tama e te mau taureàreà i faanaho ei màîmiraa i te
Rowena a TEATAOTERANI-IOTUA & Nuutai a lOTUA
e
parau e faaitoito ia
ràtou no te tàpapa
i te mau haapiiraa
i faanahohia no
râtou i teie haamataraa haapiiraa
tàpati. E mau
uiuiraa tei horoàatoà-hia i te mau
pipi ei türaîraa ia
râtou i roto i te
titauraa i te îte e
te paari no te
parau o te Atua e
Lewis
a TUTAiRI & Hina a NATIKI
(lotua mâ)
Tuai
(Raîhei ma)
(Nuutai mâ)
Maini a TEIHOTAATA & Edgar a TUHAAIMEA
(Piiroareo mâ)
Evelyne a TEIPOARII-KELLY & Georges a KELLY
(Roroarii ma)
Na te mau ià o te tai e te mau mâa hotu rau i faatomohia e te mau metua, te mau arataî i roto i te pereôo o te âua
i faaîte e, aita te poroî faaitoito a te mau tama e taureàreà i
riro noa ei parau, Ua riro te mau mâa hotu ei tâpaô
haapâpü e, ta te Tuhaa 3, na mua te parau e na mûri noa
atu te ôhipa, na mua te poroî na mûri te tâpaô haamanaôraa e faaitoitoraa i to te âua e te mau fètii i âmui i
taua tere, ia maitaî te fâiereraa^fcte parau a te Atua
roto mai i te parau a te fenua
Site parau a te taata.
tVeà Porotetani n°12 / Octobre 2009
i nâ
atefeiââpl
Heiva Nui 2010
Tumu parau : «Te Vai nei Au»
E faanahoraa rahi teie o tei faanaho-âtea-hia e te Etârétia Porotetani
? Na vai i
ôpua, e faanaho e e rauti i teie Heiva Nui ? I hea e tupu ai ? E aha te
faanahoraa ? E aha te tumu parau ? Teie te mau uiuiraa e vai ra i mua ia
tatou e ta tatou e hinaaro nei i te tahi mau pâhonoraa.
Mâôhi (EPM) no ta na feiâ âpï. E aha te Heiva Nui e no te aha
No reira, mai te matahiti 2006-2008, ua ravehia te
Te haamataraa te parau o te Heiva Nui 2010
Ua tupu na te tahi rururaa rahi a te feiâ âpï a te EPM i
te àvaè Màti 2005 i Tahiti nei, e ua âmui mai te feiâ âpi o
te mau tuhaa atoà. E ua papahia te mau haapiiraa, te mau
tuatàpaparaa, te mau faaineineraa no te pae o te mau
haapiiraa, faanahoraa ôhipa e te vai atu ra no te réni i te
mau tâpura ôhipa atoà no teie Heiva Nui 2010.
mau
tâpura ôhipa atoà i nia i te tumu parau, « Te taureàreà a
ora i to
faaroo, e a patu i to ànanahi. » Ua tupu maitaî
taua rururaa ra, e ua îtehia te ànaànatae o te feiâ âpï i roto
i te mau ôhipa atoà i faanahohia. Ua parau atoà rà te feiâ
âpï i to ràtou manaô i te mau tià faatere o te Etârétia e ia
Itehia e e ia haafaufaahia to ràtou parau i roto i te oraraa
Te taiô mahana, te vâhi, te fâ e te faanahoraa
Ua faaoti te Apooraa Faatere a te EPM e ia ravehia te
Heiva Nui a te Feiâ âpi i te 18-25 no Tiurai 2010 i Tahiti,
ei pâhonoraa i te aniraa a te feiâ âpi. Te auraa, e pûôiraa
te Heiva Nui 2010, i te mau ôhipa atoà i ravehia i roto i te
tààtoà o te Etârétia. I roto i te mau haafaufaaraa a te mau
Rururaa Rahi a te feiâ âpi i tupu na i te matahiti 2005. Te
tuhaa no nïà i teie rururaa, ua matara mai te hinaaro rahi o
fâ tumu o teie Heiva Nui, o te faatupuraa ia te fàrereiraa e
te feiâ âpï e ia
rave-faahou-hïa te tahi rururaa mai teie te
te ora-âmui-raa te feiâ âpi i te tumu parau «
au ».
huru. E ua faaroohia teie aniraa.
Te vai nei
la hiôhia, te hinaarohia ra e ia ite, ia fârii, ia haa-
faufaa e ia faatura te feiâ âpi i to na parau e ei mâôhi i nià
I te matahïti 2006, ua haamata te âmaa ôhipa Uï-Api a
te EPM i te tuatàpapa i teie
aniraa a te feiâ âpï nâ roto i te
raveraa i te tahi putuputuraa i nià i teie tumu parau ï roto i
te pâroita no Te Rau Orive i Tipaerui. E ua haamata-atoàhia i te hiô i te tahi tumu parau, « Te vai nei au te tau¬
reàreà mâôhi, e hiroà tumu toii, te Atua toù aratai. »
I te àvaè Novema matahiti 2007, ua âfaîhia teie mau
i teie fenua.
Na te CPJ i faanaho i te mau tâpura ôhipa atoà no teie
Heiva Nui. E ua haamau o ia e 11 tômite no te rautiraa i
te reira ôhipa, mai te
-
-
-
parau i roto i te Apooraa Faatere a te EPM. E ua fârii te
Apooraa Faatere i te aniraa a teie feiâ âpi. Teie nei rà, ia
haapâpühia te tumu parau e te taiô mahana no te Heiva
Nui. E ua faahoihia teie tâpura ôhipa e na te Tômite
Porotetani a te Feiâ Api (CPJ) e haapaô mai.
;
Tômite papa haamori (Commission Cultuelle)
Tômite Heiva Papaâ (Commission Sports)
Tômite Faaàpu, Rima î e e Heiva Mâôhi (Commission
Agriculture, Artisanat et Sports Traditionnels)
Tômite Araraa Pô e Rautiraa (Commission Veillée et
-
Animation)
-
Tômite Rururaa, Piha Ohipa, Faufaa e Arai Fifi
(Commissions CVL, Administration, Budget et
Secourisme)
-
Tômite Haaparareraa Parau (Commission
Médias)
p(y>
-Tômite Mauhaa (Commission de la
II
Logistique)
Tômite Utaraa (Commissions du
Transport)
Tômite Tàuàparauraa, Pororaa, Hororaa
Fare Hape e te Feiâ âpi raro mai i te 25 o te
matahiti (Commission Débat,
Evangélisation, parcours biblique et de
-
-
Etârétia
m
AU,"'--'
----A
<>.‘ï
ha
Te faanaho nei no te Heiva Nui 2010
moins de 25 ans)
-
-
A-Of
18 It-
Veà Porotetani n°12 /Atopa 2009M
Tômite no te mau Manihini (Commission
des fnvités Internationaux)
Tômite Tamàraa (Commission Propreté)
4.Te
de la Jeunesse
Na teie mau tômite e faaîte mai e, e faanahoraa rahi teie
e tiaî mai ra ia tatou, e ua rau
5.Te
i haamauhia. I teie mau taime i mûri nei e horoàhia atu ai
Ua ineine atoà i te arai ia ù i mua i te mau fifi
Te Tumu parau o te Heiva Nui 2010
Ua ineine atoà vau i te arai vêtahi i roto i te fifi.
la au i te aniraa a te Apooraa faatere, e haapoto i te
tumu parau « Te vai nei au te taureàreà màôhi, e hiroà
tumu to ù, te Atua to ù aratai » teie tei tàpeàhia
mai :
Te vai nei au. »
Ua ineine au i te haere e fàrerei i te tahi atu feià âpi e
feiâ paari no to ù nünaa e no te tahi atu mau nünaa, no ta
ù Etàrëtia e no te tahi atu mau Etàrëtia.
I mua i teie tumu parau «
Te vai nei au », teie te tahi
? Te parau ra ia vai ?
No te aha i tàpae ai i nià i teie fâiraa ? E aha ta na e tïtau
ra ? E 5 tuhaa ta teie tumu parau e haamatara :
mau
uiraa
;
O vai terâ e parau ra
1 Te vai nei au
■
E tapura ôhipa.
parau : Tuhaa 4, 5, 6...
vaù O te Heiva Nui 2010.
«
:
E tano to te reira mau taha motu ia faanaho i to ràtou
te mau haapâpüraa no te ôhipa e te mau tià i roto i teie mau
tômite e nâ reira atoà te mau tâpura ôhipa no na mahana e
vai nei au
Ua ineine au i te faanaho i to ù oraraa.
atoà te mau faanahoraa ôhipa
:
la hiô te taata âpi e tàtou te feià paari i te mau ôrapa
atoà o to na oraraa.
la tiàau e ia rauti maite te taata âpi i te parau o te ora.
E fâiraa.
la matara i te taata âpi i te tatara i teie parau ; «
E haapâpüraa teie na teie taureàreà ; e mâôhi o na, e
vai nei au
nünaa tô na, e fenua tô na, e reo tô na, e hiroà tô na, e
tupuraa o na no te hinaaro o te Atua..., E parau tô na, e
parau ta na, no to na fenua e to na nünaa. Eere o na i te
ôvere io na iho. Te ora, e aore ia, te pohe o to na fenua e
to na nünaa, o to na atoà ia.
Te
».
la parau o ia ia na iho na mua roa i taua parau.
vai nei au
:
E tupuraa ôhipa
la faahiti anaè te tahi taata i teie huru parauraa : “Te
vai nei au”, eita e tano ia faaau ia na i te tahi hohoà o te
marau i roto i te tau e i roto i te tahi vàhi, e aore ia, mai te
No te fâiraa i to na ère, te hinaai'o atoà ra o ia, ia
tâuàhia o na i roto i to na tâàtoàraa, ia tauturuhia o na, e
tahi anuanua e moè i mûri aè i te tahi vero. Eere hoi i te
ia tiàturihia o na.
tahi tàpaô faaîte matai o tê tàninitô i roto i te mau huru
matai atoà, e aore ia, mai te tahi
Eita to na parau e matara i roto ia na iho, i te metua râ,
i te fenua e i te Atua (Ruta èv XV, 11-32).
taata pëni hohoà, e aore ia, mai te tahi taata tei tâmau-
Te vai nei au te taureàreà màôhi no te mea te vai ra te
mau
pëpë hürio i te rima o te
feià faaànaànatae manaô. Eere atoà hoî i te hohoà a te
nünaa e àuahaati ra ia na mai te tinitô, te papa... tei
haafaufaa i to na parau.
mauhia i roto i te mau àpi o te puta a te feiâ tuatâpapa.
Eere hoî i te taata haùti a te feiâ tâviri hohoà e te feiâ pata
hohoà o të faaharuharuhia i nià i te tahi rîpene uira.
Te vai nei au », e matara teie parau i roto i te mata
tahi : ia ôre ia riro noa ei manaô, ia riro rà ei tupuraa
«
Ua ineine o ia i te ora e râtou.
2. Te vai nei au
o te
ôhipa no te mea e taôhaa te parau hàmani i roto i teie
: E tiàturiraa.
Te haapàpü nei o ia i to na tiàturiraa i te Atua e ia na
fàîraa.
iho, e ua ineine o ia i te ora e te haere e faaite i te hinaaro
ia i te aroha o te Atua.
CPJ
o to na Atua, e e ora o
Tômite Porotetani a te Feiâ Api (CPJ)
Te tiàturi ra o ia i te faufaa:
o to na tàamuraa i te Atua
-
-
-
-
-
-
o to na tàamuraa e te tahi
;
Ua maîtihia te mau mero âpi o te Tômite Porotetani a te
Feiâ Api i te âvaè Tiunu 2007. E teie te mau mero :
atu taata ;
o te Metua ;
o te
Atua ;
o te fenua
o te
;
nünaa o te Atua, no te mea, eere i te tahi nünaa
haapihapihahia.
3. Te vai nei au
: E titauraa.
Te vai ra te titauraa i te taureàreà mâôhi ia haapâpû i
to na tiàraa : i mua i to na mau metua, i mua i ta na
Etàrëtia, i roto i te totaiete : E tïtauhia o na e pûpû ia na.
Ua titauhia o ia ia rave e ia faanaho i te dhipa.
I mua i te taata âpi : e tuhaa ta tàtou te mau Metua, e
tuhaa ta tàtou te Etàrëtia, e e tuhaa atoà ta na te taata âpi
iho.
Te fifi o te taata âpi èere tei roto noa i te Etàrëtia, tei
roto atoà i te nünaa.
E tuhaa atoà rà ta te «
vau
»
i roto i te « tàtou
».
Veà Porotetani n°12 / Octobre 2009
19
Etàrëia
Etaretia no Patitifti
A
«Te Turaraa o te Taata
e te Faatereraa Maitai»
Rururaa a te PCC i Pàôfai-Tahiti
Ttamneio
Etârétia
1243..UElNaao
Ua tupu teie rururaa i te pu faatereraa o te Etârétia porotetani mâdhi (EPM) i Pâdfai mai te moniré 19 e haere atu i te
mahana maha 22 no Atopa 2009.
U a faanahohia teie rururaa e piti âmaaôhipa a PCC
{Pacific Conférence of Churches), te âmaa
« Turaraa o te taata » {Human
rights) e te âmaa
« Te faatereraa e te arataîraa maitai »
{Good governance
and leadership). E toru tià ta PCC i tono mai no te rauti i
te mau haapiiraa i roto i teie rururaa e
iôa
teie to ràtou mau
:
-Aisake a CASIMIRA, e tià e rauti nei te âmaa ôhipa
no
te « Oitumene » (Ecumenism) e o ia atoà te rauti nui
no
te mau âmaa ôhipa atoà a PCC (coordinator),
«
-Raju a FONG, e tià e haapaô i te âmaa ôhipa te
Turaraa o te taata », e e rauti atoà i te tereraa faufaa o
PCC,
-François a PIHAATAE, e rauti i te âmaa ôhipa te
« Tauiraa o te reva » (Climate
change) e te « Faatereraa e
te arataîraa maitai » (Good governance and leadership). E
ôrometua hoi teie na te EPM o tei tonohia atu e te Etârétia
no te amo
i teie tiàraa i roto ia PCC.
E 26 taata o tei âmui mai i roto i teie rururaa mai te
mau
tià faatere o te EPM, te mau peretiteni tuhaa, te mau
tià no te Haapiiraa tàpati, to te Uî-Api, to te mau vahiné,
to te fare mai, to te fare tàpeàraa, to Heremona e te mau
tià no te Etârétia Tatorita e te taote Tetaria.
I te mau mahana tâtai tahi, ua faanahohia te mau
haapiiraa ia au i te tumu parau rahi i tuuhia mai e PCC.
Ua ôpere i te îte, ua tâuàparau, ua feruri hohonu i te parau
turaraa o te taata e te faatereraa maitai i nià i to tâtou
o te
nei fenua ia au i te türamaraa a te Parau a te Atua, te hiroà
tumu o te nünaa, te huru oraraa o te taata i nià i te fenua
nei e ia au atoà i te faaîteraa a te Etârétia.
E maha manao tumu o tei tâpeàhia mai no tatou
te
Atua te tura. E i te taime a hâmani ai te
Atua i te taata mà to na iho ra huru e hohoà, i parauhia
ai te turaraa o te taata. (Tenete 1,27)
vai ê na te parau o te turaraa o te taata i roto i
tupuna e i nià i to tatou fenua. E te mea
faufaa roa aè i terà tau o te parau ia o te oraraa âmui e
to tatou mau
te maitai o te nùnaa tâàtoà. Ua monohia rà te reira e te
tahi faanahoraa âpi no roto mai i te tahi nünaa ê o tei
haafaufaa i te parau o te taata hoê (individu) i roto i te
totaiete e i mua i te ture e pàruru ra i to na turaraa.
faahitihia te parau o te turaraa o te taata, e hiti
atoà mai te parau no te turaraa o te rahu e te tura o te
Atua.
tuhaa na te Etârétia i te parururaa e te faaturaraa
i te turaraa o te taata, o te nünaa e o te rahu ia tura te
Atua. Eere teie tuhaa ôhipa e na te mau tâàtiraa e te hau
fenua noa e rave.
Te ütauraa e te poroiraa
I mua i teie mau parau, te vai ra ia te tahi titauraa i
te mau tià faatere o te fenua, o te Etârétia e i te nünaa
atoà, oia hoi i te hiôraa ia i te huru faatereraa, te faana¬
horaa oraraa e te mau ture i haamauhia no te paruru i te
ora, te turaraa o te
taata i nià i to tâtou nei fenua. Te
maitai ra ânei te oraraa o te nünaa i te reira mau faana¬
horaa. Te faatura ra ânei teie mau faanahoraa atoà i te
turaraa o te taata, o te rahu. E te tura ra ânei te Atua i
roto i ta tâtou nei mau faanahoraa e arataîraa i te nünaa.
I roto i te veà Porotetani N°13 no te âvaè Novema
2009, tâtou e faahohonu atu ai teie tumu parau no «Te
Parau hitibia mai e te Veà Porotetani
turaara o te taata e te faatereraa maitai» ta PCC i tuu mai i
I te mau taime vauvauraa e e tâuàparauraa
mua ia
20
tâtou, te Etârétia.
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009
19-22 no atopa 2009
Powtetani
Himà
Te Hïroà Faaroo Porotetani
Btâréia
ia au te Mareto 10,46-52
Taiôraa no te Tâpati Reforomàtio
Te faatià ra teie parau ta Mâreto i to letu faaoraraa
tahi hiroà porotetani e tano te taata ia haapaô maitaî, oia
i te mata o Paretimaio matapô ra. Eere a tahi nei
hoî, na te faaroo e faaora te taata eere rà na te rahi o te
letu a faaora ai i te matapô i roto i teie èvaneria a
ôhipa ta na e manaô ra e rave e mauruuru ai te Atua.
Mâreto. Mai te mea ra, e piti taime to letu faaoraraa i te
taata matapô. A tahi terâ ia i te pene 8, 22-26, to letu ia
faaôhiparaa te huare e to na faanânâraa i te mata o taua
taata i nià i te raî, e haamaitaî atu ra i te Atua. E te piti,
terâ ia i roto i teie taiôraa to tâtou, mea nâ roto noa i te
parauraa atu “A haere, ua ora ôe i to Faaroo.” la hiôhia, e
tano te Atua e faatupu roa te faaoraraa, e aore ra, na te
Teie te tahi mau hiôraa îtehia e te tupu noa nei i roto i
te oraraa Etàrëtia e vaamataèinaa. A tahi hiôraa, e îtehia
na teie
huru i roto i te mau taata pàroita tei faaîte mai i ta
ràtou màramaramaraa i ta ràtou tàviniraa. Te vai nei teie
mau taata e manaô
nei te himeneraa, te tunuraa màa, te
tàmâraa fare pure, âfairaa i te màa na ôrometua, te àufau-
teie matapô ia haapâpü mai i to na hinaaro. I ui ai letu i
pàpü-raa i te më e te vai noa atu ra, e teie aè paî ta râtou
tuhaa ôhipa e noaa ai ia ràtou te ora. Aita ihoà ia e faaauraa i to ràtou itoioto i nià i te ôhipa, eere râ na te reira
mau ôhipa e faaora ia râtou. Eiaha te taata e manaô e, e
noaa ia na te ora ia faatupu o ia i teie mau ôhipa atoà. A
îte rà taata e, e aha te tumu o na i rave ai. E aha te püai i
teie matapô, “Te hinaaro na ôe ia aha atu vau ia ôe.” Te
tûraî i teie mau taata ia rave, te reira te mea faufaa. Te
ite atoà nei râ tâtou, ua ui atoà letu i teie huru uiraa i nià
auraa, aita ta te taata e tautooraa no te titau i te ora. Ta na
ia latôpo e o loane (Mar. 10, 36). E i roto i te mau
noa maori ra te fàriiraa ia i te here e te aroha o te
pâhonoraa, ua hinaaro nâ pipi e piti i te pârahiraa hanahana. Area te matapô ra, aita atu to na e hinaaro, ia ora ta
papa no to na faaroo. Terâ parauraa letu i te matapô, “A
faaroo o te taata i te Atua e faaora ia na.
Ua îte atoà ra tâtou e, hou a hinaaro ai i te ora, mea
tîtauhia ia haapâpü i te aniraa. Te hinaaro mau rà ànei
tâtou i ta te Atua faaoraraa ? Te mea ia letu i titau ai i
na mata e
Atua ei
haere, ua ora ôe i to ôe faaroo,” ua faatupu mai nei teie
faaroo i te peeraa i te Fatu.
ia fànaô te ora hôroà noa a te Atua.
E tütonu na to tâtou manaô i nià i teie uiraa ta letu o
Teie parau ta tâtou e hiô nei, te tahi teie hiôraa no te
Atua ia tâtou. Te vai ra ànei te ôhipa ta te Atua e tiaî nei
pâhono i terâ uiraa tumu “O vai atu ra te faaorahia e nâ
hea te tahi e ora ai.” Ua pàpü maitaî râ, eita te taata e ora
ia na iho no te mea tei te âpoo iho noa to na ora. Taata
ia tâtou ia rave ia tupu te faaoraraa
faufaa e te taoà rahi noa atu teie e hinaaro nei i te tomo i
tei faaiho faahou mai i te tahi mau aniraa tumu a te taata
no te titauraa i te ora. Te hinaaro na tâtou ia aha mai te
? Na vai e faatià te
taata i mua i te aro o te Atua. O vai të faaorahia e mea nâ
roto i te Hau o te Atua, e aore ra, e taata matapô tei îte
hea e noaa ai te ora.
pàpü faahou, eere na te reira e faatià te taata i mua i te aro
o te Atua. Mai
Na te faaroo o te taata matapô i faaora ia na e i ôhie ai
o ia i
te pee i te Fatu. Aita hoê aè ôhipa i anihia i te ma¬
te mea ra e, e aita e mea të ôre e tià i te
Atua, « E ôre roa ia e tià i te taata, eita rà e ôre i te Atua :
e tià hoî te mau mea atoà nei
i te Atua, » (Mar. 10,27).
tapô ia rave, oia hoî, te moni tâparu i roaa ia na, hôroà ei
hooraa i te ora, e aore ra, mai te peu hinaaro ôe i te ora,
pee mai ia ù nâ mua roa. Aita e aita roa atu e tapihooraa
“Ahiri to ôutou faaroo mai teie huero tinapi nei te rahi, e
ora e aore ra ia tâvini e hia rahiraa matahiti
tià ia ôutou ia parau i te mouà haere mai i roto i te miti e
i reira e roaa
ai te ora. Ta letu noa i parau atu ia na, faaroo to ôe, E, a
tira a haere. Te auraa, aita e ôhipa ta te taata e rave të ôre
te faaroo i nâ mua i te
ôhipa i roto ia na. Na ô noa na
tâtou, teie mau taata i pâtoî i teie matapô, nâ reira atoà
teie mau pipi pee matapô noa ai i te Fatu, te vai ra ànei te
Te nâ ô ra letu i te tahi mahana i nià i ta na mau pipi,
te miti ia haere i nià i te mouà.”
Manaèna Orometua
^
faaroo i roto ia ràtou. Ahiri e faaroo to râtou, cita ia teie
mau
taata e tàpeà te matapô ia haere mai i te ora
; eita
atoà ia te mau pipi e pee hânoa i to ratou Fatu. Teie te
Veà Porotetani n°ï2 / Octobre 2009
21
“Un peu d’histoire” n°2
(Pasteur IHORAl Jacques, Teraî)
1) C’est le 19 mai 1927 que le pasteur Élie Allégret inau¬
gurait la nouvelle École Pastorale sur la colline de Faiere,
et lui donnait le nom de “Heremona” (le mont Hermon de
la Bible). Mais à qui fut confiée sa direction. Au pasteur ?
a-
tout ! » De quel pasteur s’agit-il (Il mourut le 18 septembre
Octave Moreau
1879) ?
b- Charles Vernier
c-
6) Malgré les menaces qui lui ont été faites par un certain
gouverneur français de l’expatrier, s’il refusait d’obéir à
ses ordres plutôt qu’à ceux de sa conscience, ce pasteur
avait répondu : « Expatriez-moi ! Mon devoir avant
Louis de Pomaret
a-
Nohoraamotu, de Papenoo
b- Faatupua, de Mahaèna
2) Il fut Directeur des Écoles Protestantes de 1866 à 1903
(Ils perdront, son épouse et lui, 6 enfants en bas âge entre
1863 et 1878). De qui s’agit-il ?
c-
Tiaîhau, de Raîvavae
Charles Viénot
7) Lors du Jamboree international de Montréal au Canada,
en 1955, trois délégués représenteront le scoutisme unio¬
b- Édouard Ahnne
niste de Tahiti : Auguste Sane, Nebrasky a Tahutini. Mais
a-
c-
qui fut le troisième délégué ?
Frédéric Vernier
a- Rino Manuel
3) Trois cents (300) volontaires avaient quitté Tahiti, le 19
avril 1961, après un service au temple de Paôfaî, pour aller
b- Éric a Paie
c-
Jean Gooding
délivrer la France des soldats allemands. Parmi eux, un
pasteur, pour être l’aumônier. De qui s’agit-il ?
a- Teuira a Maruhi
quelle année l’autorisation d’une émission religieuse pro¬
testante, en langue tahitienne, fut-elle donnée ?
b- Teriimana a Poetai
c-
8) En 1951, une émission religieuse commence à être dif¬
fusée sur le ondes de “Radio Tahiti”, en français. Mais en
Henri Brémond
a-
4) Quel pasteur missionnaire inaugura, le 16 mars 1957, le
nouveau temple de Béthel, en remplacement de celui qui
1952
b-1955
c-
1958
était en bois ?
a-
9) Quel pasteur a succédé au pasteur Maruraî a Utia, à
Mahatea, qui a été le successeur du pasteur Samuel a
Philippe Rey-Lescure
b- Edmond Stussi
c-
Raapoto, devenu, en 1963, le premier président de l’Église
évangélique ?
André Junod
5) C’est en 1924 que s’ouvrit officiellement la léproserie
de Orofara, dans le district de Mahina, à laquelle l’Église
a-
évangélique apportera largement sa contribution. Venues
c-
Panai a Panai
b- Joseph Hunter
Homai a Tauotaha
de France, ce furent deux infirmières diaconesses protes¬
tantes, y résidant, qui donnèrent les
soins aux malades.
a-
décima la population, dont une vingtaine de pasteurs, de
Soeur Marthe Juncker
nombreux diacres et 823 membres d’église (Dans la seule
paroisse de Papeete, il y eut plus de 500 victimes et une
b- Soeur Rosa Lefèvre
c-
10) Quel nom a-t-on donné à la grippe, qui ravagea Tahiti
mondiale (1918) et
et les îles à la fin de la première guerre
Lesquelles sont-elles ?
Soeur Marcelle Crumière
centaine aux Iles-Sous-Le-Vent) ?
a-
la grippe mexicaine
b- la grippe chilienne
c- la
grippe espagnole
Solution du fPU • Un rn>u d'hixtojre n‘2
-3
22 <
(01 î -B (6
■
-3 (8 î -B (Z, ■ -B (9 ■ -q Ï3 -B (S ■ip ■ "B (£ ‘-n (z ■ -B il
Veà Porotetani n°12 / Atopa 2009 $.
|P||||HH^^||||HBim||||||^^
Te Nàtura o Temehani-Maehaa
I
Te tahiri-hiri noa mai ra
Te hauà noà-noà maire
Ta te maoaè i pùhi mai
Na te peho mai no Temehani
Oadraa
E maoaè-vetea rai
Tama rupehu no Temehani
E roma wma hoî te hupe
Poàà te tiare âpetahi
Mahorahora te rima
Mahorahora te rima
n
Hauà noa mai ra hoi
Te noànoà pua hinano
Ta te hupe i tahiri mai
Na Temehani Avearii
m
Otoôto
noa mai ra
Te tai manu no te reva
Tae noa atu i te Tôrea
I te ana puhaparaa e
ê
'
Viriamu a TUPAIA
Fait partie de Vea Porotetani 2009-2010