EPM_Vea Porotetani_200805.pdf
- extracted text
-
t'ourm
InororJreVahaO
e^nourrissi
L
w
Fenua Enata
no\ d
Jeunse
des Marquises
Sommaire
2
4
^Porâtetani
5
^
0
^
Photos : Jeunesse des Marquises
Te Parau o te fenua : Raîâtea
Edito : MARAEA Taaroanui, Pasteur Taarii
MENSUELffiLTÊGDSEPROIESrAOTEMACM
EN POLYNÉSIE FRANÇAISE
.CRÉÉEN1921
Boîte postale. 113 - 98713 Papeete, Tahiti - RF.
Tél. (689) 46.06.99 - Fax. (689)'41.93.57
Email : veaporotetani@epm.pf
Actualités
617
8
0
^
Nouvelle-Zélande
Directeur de Publication
MARAEA Taarii
.
Poihou, Fenua Ènata
Visite de nos malades à Auckland,
Rédacteur en Chef
TARIHAA Lucien
Secrétariat-Maquettiste
POHUE Ben
Comité de Rédaction
HOÏÔRE Céline MARAEA Taarii,
TEURURAÏ Jean, IHORAI Jacques,
TAPU Thieny, TEMATAHOTOA Marthe,
,
RAAPOTO Turo, LUCAS Heiata,
RICHAUD Sylvia, MARGUERON Daniel,
KOENIG Robert, CHENE Christian,
et la collaboration de
MALÉ Émile
Prix de l’abonnement
(1 an -10 numéros) - Polynésie : 1200 F (cfp)
Métropole : 22^7 Euro / Suisse : 41 FS
Impression : Tahiti Graphics
Tirage : 4700 ex.
16
17
•
•
Parau pâôfai : Te horoà
Parau Aua pipi no Heremona : Te mau vahiné
no
18/20
Crédit photos
#
Veà Porotetani, Pasteur BEN¬
NETT Davidson, TEAMO-
TUAITAU Hannah, RUPEA
21
22
Tamihau et Terepe
•
•
Heremona
Histoire de TÉglise : Mission Chrétienne dans le
Pacifique : le Rôle des Missionnaires Maohi
1821-1855 (2è partie)
Te mau Ètârëtia no Pâtüfa : Te Turangawaewae
Hiroà Porotetani : Te Oroà Më, te hôroà
èvaneria e te hôroà hiroà
23
24
•
•
Hohoà : Te Àufauraa Mê i Papenoo
Pehepehe ; Te Miti Pari
ÉOUIEPROmTANTB
NAOM
B.P. 113 Papc«t«
Tél. (689) 46 06 00
Pm (689) 41.93 57
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
...
.
0 te Fema Rcùâtea
Tepamu
Havaii Mata Pee Moe
Ua hâmani te Atua i te taata ia au i to na huru e to na bohoà, ua hâmani i te tahi
ei Mâàhi, te tahi ei Papaâ, ei Ereère, e ua rau te huru o te nûnaa. E i roto i terâ rauto te taata, ua rau atoà ta na faanahoraa ia au te huru o to na oraraa, ta na
peu
tumu, to na reo, e to na hiroà faaroo. I te taime a tiàturi ai o ia e, te vai ra to na Atua
tei rahu i te mau mea atoà e tei hâmani ia na, e taata faaroo te reira. la ite râ tatou e,
raa
e hinaaro rahi
to te Atua i te taata no te tupuraa o to na Hau i nia i te fenua nei e i
roto i te mau nûnaa atoà, ia rahi te maitaî e ia iti mai te ino.
Ta tatou ia e hià mai i
roto i teie tuatâpaparaa, te mau parau atoà no te oraraa o te nûnaa no Raîâtea, hou e
i mûri aè te taeraa mai te Parau maitaî ni te Atua.
1° Aroharaa e te paripari o Raiâtea
Mânava i te fàrereiraa i te ùtuafare o te toa, o Raîâtea
tei parauhia o Havaii mata pee moe te Hiva, te toro faaora
o te
âià. la natihia tatou i te hei noànoà o te Evaneria. Te
mau
tâvini no te Parau mana a te Atua, no nâ motu e pae
tomohia ai te meri no te haamonamona i te àpe). I
Haamene e haamenemene ai te àutea, i faîtea puà roaroa
ai, i parauhia ai o te Faaroa. Nâ te ià ômahamaha e
faatûàti i te parau o Faaroa e o Haamene.
o te tuhaa 4
nei, no nâ motu rima no teie nei moana Nui o
Hiva, e tae noa atu te mau toa o Faière no Tahiti Nui
Paripari o Vaiaau : E reo faateniteni no to mâtou âià
iti o Vaiaau nui here. Vaiaau i te vai uri rau, Vaiaau i te
Mâreàreà. Mânava hua i te fàrereiraa.
hotu rau, tôriri te üa tümaraa mea, faaîteraa e manihini
te Hiva, o Havaii fânauraa atua, o Havaii fânauraa fenua,
teie e noho mai nei, mouà tei nià âahi nui, tahua tei raro
Tahateao, tahua heivaraa nâ te mau tama, ôutu te tai o
Papararoa, fariu to ù mata i uta, tiraha noa mai o Fanauhi,
marae ra ia o Ahutere, nohoraa no ta ù purotu nui o
Havaii fânauraa taata. Tuuraa àvae no Taaroa i Vaearaî i
Faanuna. Fare Toa e a ara ! Fare Toa e a tià.
Mai te faatarahia na e te mau tupuna, te hinaaro atoà
nei mâtou e faateniteni te parau o Havaii Mata Pee Moe
te pô ia Mio. O te Aètapu te mouà i nià. O Matatià tahua
roa te tahua. O Matahira i
te Raî Pua Tata, te Outu. O
Tinirau Hui Mata, te papa. O Feoro te marae. O Vaiôtaha
o tei
parau-atoà-hia o Taputapuâtea, Marae o Vaitiare e o
Vaitâra Toa nâ Vai nâueraa i Toa Hiva. O fare meià, o
fare ôfe, e o Nânuu nâ fare papa Arioi. Te ava Moà, te
ava ia
i tai i Opoa.
Te nâ ô atoà ra te tahi paripari e ; E mata na te marae
Hauriri, marae no Tamatoa Arii, te Arii no Raîâtea. E 8
tâpoî : Tüfenua roa, Tüfenuapoto, Tevaitoà, Tümaraa,
Avera, Faurepa, Hotopuu, Vaiaha. Te 9 o te tâpoî o Opoa
ia, te tai rapatià, Opoa te tere nâ uta, e te tere mâtaùtaù.
Te faatautitihia e te tiare Apetahi. Piri no to ù âià, te mau
Huia no Havaii Mata pee Moe te Hiva.
1° Te mau paripari o te mau mataèinaa
Paripari o Fetuna : Ua haroàhia to reo pînaî, mai te
pii hahano no te ôto o te tara mouà
o Hatara-Ura. E pii teihaa no te tahua tipaeraa o Tautara.
E tahua i te vaha paripari, e ùpu i to mana Tatari. Faateni
i te roo o ta âià i tipapahia ei papa tiàraa. Ei Pâ honohono,
ei pihaa hopuraa no te vahiné Uroùroa. Mai te pô mai,
ana mai o te Tumu. E
înaha ua hitihia e te marama e. I taôhia ai e o Fetuna i te
aoraa aè. E mouà tei nià o Hatara Ura, tahua tei raro o
Tautara, Outu tei tai o te mata àmoàmo, e motu tei tai o te
mata riparipa, e Vai tei raro o
Pepeùe, e Ava tei tai o nao-
nao, marae to uta o te Faaoaitu, o vahiné Püroùroa te
purotu o Fetuna.
n° Te iôa o Raîâtea
Ua rau te iôa i topahia no te fenua Moà no Raromataî,
ia au te hiôraa e te faaauraa a te mau ràtere no râpae mai
e te mau îhitai no
Paripari o Uturoa : O Uturoa i te rere a fara, e fara te
mâa. O Uturoa i te faa àraea, e àraea te mâa. O Uturoa i te
hahateve, e teve te mâa. O Uturoa i te tupa îri àvaàva, e
tupa te mâa.
Paripari o Avera ; Temehani te mouà, o Vai rahi te
puna pape, fare pua te âfaa, Ruea te tahua, Aahiata te îmi
îte, te ao raa mau o te mâramarama no te rave i te Eà Ora
(Te iôa ia o te fare pure o Avera). la moti mai te hauà o te
tiare pua, âahi te înaî.
Paripari o Faitea (là ômahamaha, pâîhere, tei parauatoà-hia te paîhere àutea, te vâhi ia e tiàhia ra e te fare
pure no Pouata) : Mouà tei nià o tara piti, tahua tei raro o
Faîtea, mouà tei uta o fare hane e o fare àpe (i reira e
Veà Porotetani n°6/Me 2008
Patitifa i to râtou îteraa i teie fenua. I te
hoê tau, ua piihia na te fenua Moà o Havaii. I mûri mai o
Raîâtea, oia hoî te raî mâramarama iti, aore rà rai âtea. Ua
pii atoà hia o Raîâtea o lore-tea, to na auraa o fore ùoùo,
aore ra Urï-e-tea to na auraa o Uri
ùoùo.
Te iôa rà e faaôhipa pinepinehia nei i roto i te mau
pehephe teie ia : Havaii Mata Pee Moe te Hiva, to na
auraa, e fenua teie tei faatupu i te tahi tauiraa i roto i te
râtere : e haapoiri te mata e e haamoè roa te reira taata i
te parau o to na iho âià, no te nehenehe hoî o te fenua
Raîâtea e vai ra i mua ia na.
Te mau àrometaa no Raîatea
Te ûanaraa mai te maraa
La hausse des prix
des denrées alimentaires
O
te hoo 0 te mâa
/teie matahiti, te ûanaraa mai te maraa o te hoo
0 te mâa. E rave rahi te mau fenua e topa
nei i
roto i teie fifi. Te rahiraa o râtou e mau fenua
Cette année sera sans aucun doute marquée par la hausse
des prix concernant les denrées alimentaires. Une crise qui
frappe déjà certains pays, en particulier les plus pauvres de
la planète, provoquant des soulèvements populaires de masses. Si
les effets de cette crise sont encore imperceptibles sur le «
fenua
», cela nous invite à rester vigilants et à prendre les mesures pour
prévenir de telles catastrophes. L’Eglise devra elle aussi se prépa¬
rer
pour apporter sa réflexion. Or, nous savons que l’augmenta¬
tion des prix traduit la fluctuation des cours des produits occa¬
sionnée par l’accroissement de la demande et la spéculation faite
du marché mondial.
C’est dans ce contexte de crise que l’EgHse va vivre cette
année l’offrande du « mai
».
Un moment important dans la vie
de l’Eglise protestante mâôhi qui rythme la vie de chaque
membre de l’Eglise, de chaque famille protestante. L’offrande est
avant tout une décision
personnelle, que chacun doit prendre en
son âme et conscience. Mais nous savons aussi
que la dimension
collective et communautaire est importante dans notre société.
Notre don est à la fois notre engagement personnel et aussi notre
participation à la dimension communautaire de notre offrande.
On pourrait le dire autrement, c’est l’expression de ma foi per¬
sonnelle dans l’expression de foi de la communauté tout entière.
Elle est l’expression d’un soutien au témoignage de l’Eglise,
pour remplir sa mission dans le monde.
Président Taarii, MARAEA Taaroanui
veve ia
tei türai i te nûnaa ia faaite i to râtou inoi-
no. Aita â teie huru fifi i
pâpü roa atu ra i o tâtou
nei. E tià râ ia tâtou ia vai ai'a noa e te titau atoà
mai ra ia féruri atoà te Etârétia i nia i teie parau.
Ua pâpü ia tâtou e, te maraa o te moni hoo o te
mâa. no te mea ia te rahi noa atu ra te poroiraa
mâa ta te feiâ tapihoo e faariro nei ei haamaraa-
atoà-raa i te hoo.
T mua i teie mau fifi, to te Etârétia oraraa i te
Oroà faatupuraa parau no teie matahiti. E taime
faahiahia no te Etârétia e uo te mau mero tâtaitahi
e no
te mau ùtuafare porotetani atoà.
Te pûpüraa i te 6 i teie Oroà, e faaotiraa te reira na
te taata tâtaitahi ta na e rave mâ to na àau e to na
tiàturiraa. Ua ite atoà râ tâtou e, e parau rahi atoà
to te oraraa âmiii i roto i to tâtou hiroà mâôhi.
No reira, te horoà o te mé, te horoà a te hoê
taata i roto i te horoà a te âmuiraa taata tei reira o
ia. Te huru terâ o ta na faaheraa i to na faaroo i
roto i te faàiteraa faaroo o te âmuitahiraa o te mau
mero Etârétia.
Na teie horoà e tuiv i te faaiteraa Evaneria a te
Etârétia i roto i teie nei ao.
Peretiteni Taarii
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
IM 5
Poihou Fenua Ènata
Tupu aè nei te rururaa a te Tômite àhipa ui âpl no te fenua ènata i te mahana pae
Il etae i te tàpati 13 no Eperéra 2008 i te fenua Hiva-àa no te dire no Atuàna. Te fenua
ènata e toru la fenua, o Hiva-àa,
Tahuata, Fatu-hiva, te toe nei ia te fenua ènana, o
Taiàhaè, o Ua-pou, e oÙa Huka no te faatupu i teie rururaa.
Tei âmuimaii teie rururaa, Hitiùra ôrometua, te
Pâpaî parau rahi o te Haapiiraa tâpati, ôia atoà te
Pâpaî parau rahi no te Uî-âpi, e te Peretiteni no te
Tômite porotetani a te Feiâ âpi, o Roger Marama, tiàtono
no te pàroita no Punaauia.
Te tumu parau no teie rururaa, TE VAI NEI AU. E
rave rahi mau manaô tei
tupu, mai roto mai i te mau feru-
riraa a te mau pupu, e tae noa atu te mau uiuiraa a te feiâ
âpi, 15 e tae i te 25 matahiti, e ta râtou hiôraa i teie tumu
Ôia atoà te mau uî-âpi 25 màtahiti e hau atu, tei
parau.
faaite atoà i to râtou mau manaônaôraa. Te vâhi faufaa râ,
te mau taime àparauraa ia, te faarooraahia ra te mau
manaô no roto mai i teie mau uî-âpi, tei horoà i ta râtou
marâmaramaraa i te tîtauraa ta te parau e faatupu ra. Te
manaô i te tiàturiraa, ia ôre ia îtehia te parau e a faaroo
noa mai
i ta mâtou parau, e te mau tamarii ra, faaea noa ia
mà te parau ôre. I teie huru feruriraa, te faataa-ê-hia nei ia
te tamarii i te ôpuaraa a te Atua. la au i teie mau manaô, e
rave noa i te
ôhipa tei au i te mau faanahoraa a te taata
paari, te haamàmühia nei te feiâ âpi no te mea te vai
tamarii noa ra, te hiô-noa-hia ra, ta râtou peu, te huru, te
faanehenehe, te pai'au, e te vai atu ra. la ôre te feiâ âpi e
parau, e nà hea te taata paari e màramarama ai te hinaaro
e titauhia ra no te faaîte. E parau te haamataraa no te mau
mea atoà, i mûri mai te ôpuaraa e te ôhipa. la horoà te uîâpi i to na manaô, i reira e noaa ai te àparauraa, te haapii¬
raa, te ôhiparaa, ia îte te uî-âpi no hea o na, to na hiroà
tumu, to na reo, ta na peu, no te faaîte ia na i te ora a te
Atua.
îtehia nei te fâîraa i roto i te mau tuatâpaparaa, i te hinaaro e faaîte te mau
na parau, e parau
vau. E ia îte
ôpuaraa e îtehia ai te feiâ âpi i roto i ta
ta na, e parau ta ù, e ia tàuà-atoà-hia o
atoà vau, no te mea tei roto atoà vau i te
pàroita, i te himeneraa, te haùtiraa, te ôriraa, no to ù tiàturiraa i to ù tiàraa uî-âpi i te Atua. No te mea te hinaaro, ua
ia i roto i te mau faanahoraa, tei faataupupü i te tupu-
rau
Te tupuraa te reira no te ôhipa, i te fâriiraa te taata
paari i te àparau e te uî-âpi, oia atoà te uî-âpi i te àparau¬
raa i te taata
paari, i roto i terà manaô e ôpuaraa râua na te
Atua. Tei faanaho i te mau ôhipa i roto i te ètàrëtia, pâroita, âmuiraa, vaamataèinaa, èi faaîte i te ora no te âmuita-
hiraa, tei faaroo e tei faatupu.
maitaî-raa, i te tahi mau taime te turaraa o te taata âpi, i te
rave rahi o
te mau manaô.
Ua vai i roto i te feiâ âpi te manaônaôraa i to na tiàraa
i mua i to na fenua, to na reo, to na nünaa i te vâhi i reira
Te taata paari, te vai nei ta na hiôraa i te Atua, e ta na
tatararaa, i to na fàrii ôre, i te mea te îte nei o ia i te navaî
ôre o te taata âpi, o ta na i manaô e mea âpi roa, ôia hoî te
Actualiés
hiô matâhitihia ra te uî-âpi, aita rà e hiôhia ra e ôpuaraa
atoà na te Atua te uî-âpi. Te haapaari nei te taata paari i
nià i ta râtou faanahoraa, mà te tuàti-ôre i te mau faanaho¬
raa a te feiâ
âpi. Tei hea atu ra ia te Atua i roto i teie mau
haapaariraa i roto i te faanahoraa, aita ànei te Atua i moè-
hia.
o ia i
te oraraa. No te haamatara i to na parau i roto ia na
iho, i te tauturu a te metua, te fenua, e te Atua. No te mea
te àuahaaàtihia nei o ia e te tahi atu mau nünaa tei haafau-
faa i to na parau, i te ora e o râtou. la ora te uî-âpi mai
teie te huru, te haapâpû nei ia o ia i to na tiàturiraa i te
Atua e ia na iho, e ua ineine o ia i te ora e te haere e faaî¬
te i te hinaaro o to na Atua, e ora o ia i te Aroha o te
Atua. Te nünaa o te Atua, e nünaa haapihapiha-ôre-hia, e
nünaa tei îriti ia na i te mau ôpuaraa ora, tei tàamuhia i
Te uï-âpï, e tîtauraa na te Atua, e hinaaro no te Atua,
no
ta na mau ôhipa, te ùtuafare, te pàroita, te vaamataèi-
naa.
la tupu te faatura i te àparauraa no te faaitoito i te
Veà Porotetani n°6/Me 2008
nià i te tahi atu taata, te Metua, te Atua, e te fenua, i
màôhi ai, o Mâôhi Nui. E tîtauraa teie na te AU, te vai nei
i mua i te metua, te ètàrëtia, i mua i te vaamataèinaa, tei
pupü la na no te faanaho i te ôhipa ta na e hinaaro nei e
E tupuraa teie no te ôhipa, ia faahitihia teie huru
faatupu mà te âpee i to na manuiraa. I roto i teie tuhaa te
parau, TE VAI NEI AU. Te vai nei ia te puai no te turu i
vai nei te mau metua, te ètârëtia, e te taata âpi iho. No
te vâhi tei reira te paruparu ia noaa te itoito. Oia atoà ia i
reira te taata âpi, to na fifi, tei te mau vâhi atoà ia, te vâhi
te hoê vâhi tei ère i te mâramarama no te faatupuraa i te
tei reira o ia, tei pihaî iho
ôhipa, ta te tahi e hinaaro ra i te âmui i roto ia ôre o ia ia
riro ei taata hiô noa i te
te fifi ia na, te tîtauraa ia a
te AU i te TÀTOU, tuhaa
ta RÀTOU, no te tupu-
maitai-raa te hinaaro o te
Atua.
maraa
Te aka
mauiui e te ère o te tahi.
no te faaineine i te faana-
:
haapiiamata
Èo : hakakotia nei te èo i te toiki.
Haa ènata : hakakai, patu tiki, koina rari, tapeà, haka, tapatapa, hahi
Kaikai
E tâpuraa ôhipa teie
: e kaikai ta tatou kaikai tumu me te tanu.
Tau Etna
: mea nui te tau Etua o te tau
ènata, ua haapae ia
faatupu, ia faatupuhia râ i
Teburkaa
i te Atua.
e te feiâ
âpi
paari, ia hiô âmui
râua te mau ôrapa atoà o
te mau vâhi atoà, i reira te
taata te oraraa. Te hoê
te tahi atu feiâ âpi, te feiâ
mau ètârëtia. Te taata
i roto i te
teie tei ôre i tàôtiàhia i te
Te Aa, te âa do te reo o te ôhipa a te taata, o te àroà tâmaa
ètârëtia e no te tahi atu
na tuhaa e vai ra
ôhipa e tupu ra. E parau
ineine i te haere e fârerei i
te tahi atu nünaa, no ta ù
hopoià ta to na mata e
türama ra no te faaîte i ta
ènata.
atoà-raa ia vetahi ê. Mâ te
paari, no to ù nünaa e no
Oia hoî, te iteraa i ta na
i toia tau Etua e ua too ia te Etua kiritiano, Etua kaôha i te
horaa i te oraraa, no te
ârai i te mau fifi, e te ârai-
ôre, e aore ra i te
Te aka, te èo, haa ènata, te koina te kaikai, te tau Etna,
ètârëtia e âua i ta na feiâ
Te Aa, te papaiaa tupuna
âpi i roto ia na iho, e
Èo, e haapiihia i te mau tâmarii
ètârëtia te reira tei maîhia.
Haa ènata, te biroà taata te faatupu i te àroà no te himene, e
tei nanad i te mau hohoà
Kaôha nui
Kaikai, tâmaa i te maa tumu o te fenua.
Te Atua, e mea rahi te Atua o te taata, ua haapae i to na
Mapuanga a Natiki,
Atua, e ua rave i te Atua teretetiano, Atua aroha i te taata.
te oraraa, no te tiàau mâ
te rauti maite i te parau no te ora, i roto i to na puai. la
tûramahia te taata âpi i teie parau TE VAI NEI AU, mà te
îte e, o ia atoà teie e parauhia ra, e o ia atoà to roto.
Terai drometua
Actualiés
En mars dernier,j’ai rencontré certains de nos
malades logés au Alpers Motel à New Market.
C’est un lieu d’accueil conventionné par notre
Caisse de Prévoyance Sociale (CPS) qui attribue une
indemnité journalière aux malades pendant leur séjour à
Middle More JJospital situé à Otahuhu.
J’ai rendu visite à quelques personnes hospitalisées
ainsi qu’à leurs accompagnateurs. Après un moment
d’échange concernant leur santé et leur séjour, nous nous
sommes réunis en prière. Ces moments de communion
dans le partage et l’intercession à l’extérieur de notre
fenua sont émouvants et riches en enseignements. J’en
retiendrai trois éléments pour nous aider à réfléchir à une
éventuelle structure d’accompagnement ecclésiale initiée
par notre Eglise protestante.
Premièrement, s’il est vrai que nos malades sont
accompagnés par nos agents de la CPS durant leur séjour
hospitalier, il n’en demeure pas moins qu’une présence
diaconale ou pastorale de notre Eglise Protestante Maohi
(EPM) pourrait leur apporter un soutien spirituel.
Actualiés
Veà Porotetani n °6 / Me 2008
Deuxièmement, dans un contexte où l’anglais n’est
pas la langue de nos malades, une équipe socio ecclésiale
permettrait aux malades de ne pas s’enfermer dans leur
motel, en leur offrant des temps adaptés d’excursions
guidées.
Troisièmement, un dialogue entre notre EPM et la
CPS pourrait élargir notre présence auprès de nos
malades qui se rendent dans les hôpitaux du Pacifique
Sud comme c’est le cas pour la France. Une réflexion à
entamer avec d’autres confessions et associations du
fenua.
Pour ouvrir la réflexion, il m’importe de rappeler que.
Certes (faut-il le rappeler ) nous manquons de pasteurs
pour nos paroisses locales. Pourtant d’autres ministères
spécialisés de notre EPM seraient sensibles à cette mis¬
sion.
TEMATAUA Maea
Te
Me, te âau horoà
ôroà tumu teie i roto i te Etàrëtia Porotetani
Màôhi, te faanaho nei te mua ùtuafare tataî
tahi ia na, mai te mau tamarii e tae noa atu i te
feiâ paari. E rau te hiôraa a te taata i teie mahana.
E feruri mâôhi i mua i te
Oroà faatupuraa parau
a îte
au
Areà no te mau tamarii o te pàroita Papenoo, ua haamanaô mai ràtou i te faanahoraa a te pipiria, a te mau
mitionare e te mau metua i mua i teie parau no te
horoà, ia tupu te parau a te Atua.
metua e ôre e manaô mai i ta na tamarii. Ua
manaô mai te Atua i teie nünaa màôhi. Ua horoà i te ora
e te mau mea atoà e au no te tauturu
Te horoà e noaa mai, e faaôhipahia no te faatupu-
te tauturu i te mau ôrometua, ta na mau
ôhipa. Eaha te huru o te varua horoà o te porote¬
tani i teie mahana.
Veà Porotetani
i to na oraraa. E no
te mea, ua manaô mai te Atua ia tatou te màôhi, e rave ia
tàtoLi i te ôhipa a te màôhi ta te Atua i faanaho no tàtou.
raa parau, no
rave
hoi tatou e, ua hâmani te Atua i te taata ia
i to na huru e ia au i to na hohoà. O vai ia
1 roto i to ù âpîraa e tae mai i to ù paariraa nei, e më
ta tàtou. la parau-anaè-hia e më ta tàtou, e mahana
àufauraa ia i te moni. E ua fàtata anaè terà mahana, e
^
ruru
to terà mataèinaa e to terà mataèinaa, e mahana
ôaôa terà no te nünaa Porotetani. Te ôroà më, e ôroà tei
orahia mai e to tàtou mau metua tupuna ta ràtou i
Le Mé,
l'esprit de générosité
Te vai ra ràtou o të parau ra e, te tahi tuhaa teiaha roa
teie. la feruri maitaî anaè tàtou, hoê noa tàime i roto i te
matahi e horoà ai tàtou i teie tuhaa na te Ètàrëtia. la tupu
noa te Parau a te Atua
Le Mé est une fête annuelle dansla vie de
l’Eglise Protestante Mâàhi. Elle entraîne une
mobilisation de toutes les familles, parents et
enfants.
Pour les enfants de la paroisse de Papenoo, leurs
témoignages divers, nous rappellent l’importance de
l’offrande selon la perspective biblique, offrande ins¬
tituée par les premiers missionnaires et maintenue
Jusqu ’à nos jours.
L’Eglise utilise ces dons pour propager l’évangile,
pour indemniser ses pasteurs et ses employés. Qu ’en
est-t-il de notre esprit de générosité aujourd’hui ?
Veà Porotetani
-
faatupu mai na, e aita vau e manaô e, ia tàtou teie ôroà e
ôre ai e na tatou atoà e parau e mea faufaa ôre.
i roto i teie nei ao. I mua i te ora
ta te Atua e horoà nei no tàtou, ia rahi atoà te pàhonoraa
i to na maitaî.
Teie fenua màôhi, mea taa maitaî to na faanahoraa.
Ua hàmani te hoê metua i te hoê ùtuafare e ua tàpiha i to
na
piha, eiaha ia ôe e haere i roto i te piha o te tahi taata,
a îmi
ai i te ora no ôe. Pàrahi noa ihoà ôe i roto i to ôe
piha, ua oti te Atua i te faanaho i te mau mea atoà i roto
i to ôe piha. Ta ù e parau atu ra, teie fenua, e fenua teie
no te màôhi, e pàrahi màôhi, e feruri màôhi, e rave ôhipa
màôhi tàtou i nià i te fenua o te màôhi.
No reira e to te Faaroo porotetani màôhi, a mau i ta
ôe ôhipa e a
faatere i ta tàtou ôhipa ia au i te nàtura
màôhi, te hiroà màôhi, i nià i te fenua màôhi.
Tetua Mai
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
'-^jl 9
La fête du “Më”
favorisées. On ne peut certes mesurer la vie spirituelle
d’une paroisse d’après ses livres de compte ni à la valeur
de ses dons, pourtant 11 est certain qu’une Église sans
générosité est loin d’être une Église vivante. Ce n’est pas
le cas ici.
Cette disposition généreuse des Polynésiens protes¬
tants n’est pas toujours comprise des Européens. Ils la
jugent anormale ou exagérée, parfois même ils la cri¬
tiquent sévèrement, “incapable de se défaire d’un réflexe
d’Européen devant un sens de l’offrande qui leur
échappe”. (Aimer Tahiti). C’est peu connaître le respect
profond de liberté de conscience et faire unjure à la
générosité spontanée du coeur polynésien. C’est oublier
que dans le fond culturel polynésien, le don a la valeur
d’un geste libérateur, signe excluant toute possibilté de
calcul ou de ladrerie. (Il poun'ait même parfois mener à
une secrète auto-satisfaction par une sorte de compétition
pour un prestige occasionnel aux allures ludiques et
Il est un moment particulier où l’esprit de générosité et
de sacrifice se manifeste avéc une spontanéité émou¬
vante, c’est le jour de la fête du Më. Cette fête qui, on
l’a déjà vu, a son origine en l’année 1818, lors de la fon¬
dation de la première Société Missionnaire Tahitienne, a
marqué fortement depuis toutes les générations succes¬
sives. Autrefois, on apportait comme offrandes des
cochons, du pia, de l’huile de coco dans des tiges creuses
de bambous ; vendues aux marchands, elles permettaient
de subvenir à la vie des évangélistes dans les îles loin¬
taines. Lorsque la monnaie commença à circuler, ce
furent des pièces de monnaie espagnoles, chiliennes,
américaines et des tara d’argent (pièce de 5 francs) qui
remplacèrent les bambous.
Il n’est rien de plus attachant que le spectacle de ces
paroisses remplies d’une joyeuse émulation pour atteindre
ou même dépasser les résultats obtenus
précédemment
afin de permettre aux oeuvres du Conseil Supérieur de
vivre d’une manière autonome et même d’aider les
sociétés d’évangélisation et les autres Églises moins
décontractées.) (Cf. Economie Ostentatoire chez les
Polynésiens, Cl. Robineau, Cahiers de l’I.S.E.A., Genève,
1968). C’est aussi un aveu d’ignorance du principe de
base des Églises et oeuvres protestantes qui vivent
uniquement la communauté religieuse est la source et la
base de la société en général. Inséparables l’une de
l’autre. Pour autant que ce don est libre et volontaire, il
est la preuve de l’esprit communautaire. En faire une
obligation lui deviendrait fatal. Donner au Mé, c’est don¬
ner pour l’ensemble,
pour l’unité de la communauté, pour
l’oeuvre que les ancêtres ont tracée et qui se poursuit
dans cahque génération. (Une partie du Mé a été
longtemps mise à la disposition de la S.M.E.P. pour l’é¬
vangélisation outre-mer.)
A Tahiti, dans
l’Église Évangélique, l’autonomie
finanière est depuis longtemps réalisée. C’est une preuve
de maturité et d’une stabilité que les autres groupes
envient : c’est un exemple qui va loin.
Extrait du livre “Au vent des cyclones”
De Henri Vernier, pages 109-110
yv
Te Oroà Faatupuraa Parau i Faaa
Te fàriiraa i te tere Tômite e te mau manihini, na te
Ite mau matahiti atoà i roto i te pàroita, te rave-pâpü-
ôrometua püpü te reira i faanaho mai na roto i te hoê
himene àià e tae noa atu i te ôrero. E mea ruperupe te
13/04/2008, teie ta^na horoà ; 4 095 000 Ers. Ua faatere-
haamoriraa i taua mahana ra. Na te Haapiiraa tàpati no
hia te pàroita e te Aporaa tiàtono, ta na Tômite : e 6 mero
Teahupoo i rauti mai.
hia ra teie tàpura ôhipa. No te taime mâtamua roa râ,
i teie matahiti 2008, e mea taa ê roa ia. I te tâpati
tumu e 5 mero tauturu. Ua tauturuhia mai teie Ôroà e te
pàroita.
te ôire. Teie to ràtou mau iôa : Tiperia, Teroma, Tearoha,
Heremona I, Heremona II, Moria, Petera, Tapora,
Peterehema, lerutarema, Epeneetera. Te rahiraa tamarii i
taua mahana ra : 550 tamarii e te mau ôrometua püpü e
ôhipa nei i roto i te pàroita : 83 ôrometua püpü.
I mûri noa mai i te Ôroà 5 Màti, i reira te mau faaineineraa e ravehia ai, mai te parau ànei no te himene tàrava,
te vàhiraa parau, te faahoîraahia te mau tamarii e te mau
ôrometua püpü i roto i te mau âmuiraa. Na ràtou e haapaô
mai i taua tàpura ôhipa i taua mahana ra. Ua îtehia te
ànaànatae o te mau tamarii, to ràtou mata ôaôa, to ràtou
hoê e to ràtou mau rauti.
.
I mûri aè i te pureraa, ua âmui atu te tàatoàraa o te
mau
11 Pü Haapiiraa tàpati e vai nei i roto i te mau aroà no
10
mau
Veà Porotetani n °6 / Me 2008
tama, te mau manihini e tae noa atu to te pàroita i
roto i te fare heivaraa no te fàriiraa i te mau maitaî tino.
Haamauruururaa i te Atua te Fatu no te ôhipa, no to na
Here e to na Aroha ta tàtou i îte e tei fanaôhia e to te ao.
Haamauruuru te Âpooraa tiàtono, te Tômite o te
Haapiiraa tàpati, te mau rauti tama, to te pàroita, e tae noa
atu ia ôutou pàatoà tei toro mai i to ôutou rima. Mauruuru
roa e ia vai noa tàtou
i roto i te hôeraa mai ia letu e hoê i
roto i to na Metua.
Haamauruururaa taa ê i te Faatereraa no te ôire no te
atoà ta ràtou i faataa mai. la arataî noà te
Atua ia tàtou i roto i te parau no te tàviniraa. la ora na.
mau tauturu rau
ATGER Éléonore
4
Te Pùpüraa 0 aore ia te Tutia
Te mau parau ta tatou e taiô i roto i teie tuhaa. ua
faanahohia mai ia te reira e te mau tamarii no te
Haapiiraa tâpati no Hitia e Papenoo, rautihia e te
iituafare ôrometua Rahiti ma, e te ùtuafare ôrometua
Tahiarii ma e te Tômite Haapiiraa tâpati o nâ Pâroita
e
piti O Hitiaa e Papenoo.
no to na
mauruuru, aore ra, no te faaîte i to na Here e to
Taamuraa i taua taata ra. E tumu parau teie tei mâitihia
na
e te
pâroita Papenoo no te Ôroà Faatupuraa Parau a te
tamarii. Na te mau tamarii o nâ âmuiraa e 4 i rauti
mai te parau no taua mahana ra, na tâtou e taià mai i to
mau
la haamauruuruhia te mau tamarii e tae noa atu i te
mau metua tei rave itoito mai
Te Tutia. e taà hereni teie, to na auraa te O. aore ra, te
Horoà. Te tahi taoà ta te taata e pûpü na te tahi atu taata,
i teie Ôroà Faatupuraa
râtou mau manaà.
Parau.
Âmuiraa Peteteta
A tahi, te 6 aore ia te Horoà : la au i te faaîteraa a te
Tenete e ta te mau Tupuna i mua ra. E aha te ô i faaôhipa-
Dosier
hia e e aha te tumu.
Pâhonoraa
E mau ânimara ta te Atua i faaue ia Aperama e püpü
1 Puaatoro ûfa, 1 puaaniho ûfa, I
mâmoe paè, 1
ùupa, 1 ùuairaô. Te ânimara, o te tahi teie mau maitaî ta te
Atua i hâmani no te haamauraa i te parau faaau e vai ra i
rotopü i te Atua e o Aperama, e e tupu mau â taua faaauraa ra. No te
haapâpü atoà i to Aperama tiàturiraa i te
Atua, ua riro teie mau ô ei taamuraa ia Aperama i te Atua.
na na
:
I te tau o to tâtou mau tupuna, e aha ia te mau ô e püpühia
nei, e no te aha.
Teie te tahi mau ô ta te mau tupuna e püpü nei na te Atua :
-
Ei faaîteraa i to râtou tüàtiraa i te Atua na roto i te
mau
-
hotu o te fenua.
Ei faaîteraa i to râtou taamuraa i te fenua e i te Atua.
No te mea te reira te mau mâa maitaî roa aè. Te mâa
maitaî, na te Atua ia.
E ta tàua e Peteteta, e mau mâa maitai ânei ta taua e vai ra.
raa i
Teie, ua hotu, aita â ra i tae i te taime pafaîraa. Ta ù ia
mâa. Teie te püpüraa hopeà e tià ai ia tâua ia pafaî i ta
e ani ra
ia tâua e te mau tamarii e te mau metua o
Peteteta, a hopoi mai na te tahi maa pape iti, ei faararirari-
ta taua tumu, ia vai ora noa e ia hotu rahi mai te
taua mâa, püpü atu ai na te Atua, ei mâa maitaî, ei mâa
monamona, ia hanahana te Atua.
I Veà Powtetani n°6 / Mai 2008
11
Amuiraa Tarirea
A piti, te pùpûraa ô, acre ra te àufauraa, e rave-noa-hia
nei i te mau tâpati atoà, mea nàhea i te haamauraahia, e
no te aha.
Te püpüraa ô, te auraa : to te tahi ia taata horoàraa i
te tahi taoà na te tahi. E toru huru parauraa ta tatou e
faaôhipa nei no teie parau Püpüraa ô.
A tahi : püpüraa Tutia
A piti : püpüraa ô
A toru : Àufauraa.
E toru atoà ra ôhipa taa ê.
Pupùraa Tutia. e parauhia ia no te mau ânimara,
aore ra no
te taata ;
Ihipûraa 5. e taoà ia teie e faahitihia nei ;
Àufauraa. e moni ia, teie e parauhia nei.
No te aha i haamauhia ai i te püpüraa ô i te mau tâpati.
No to te taata ia hinaaroraa e faaîte i to na mauruuru i
te Parau a te Atua ta na i faaroo i tae ai to na manaô e
horoà. Ua îte atoà te taata faaroo te mau maitaî atoà, no ô
mai ia i te Atua ra, i parau ai Hatai i te pene 2, îrava 8 :
Na ù te ârio, e na ù atoà te àuro, te parau mai ra lehova
Tapaota ra. Eiaha tatou e pipiri.
Te pupuraa ô, eere ia te moni noa, o ôe atoà râ, te
i to ôe tàatoàraa i roto i te ôhipa
Atua, no te haamauruuru ia na no to na Here e to na
taata püpü, to ôe püpüraa
a te
Aroha.
E te mau tamarii no Tarirea e te mau metua, a haere
mai e faaite i to ôutou Here e to ôutou Aroha.
No te aha terâ moni i te mau tâpati atoà.
No te tauturu i te ôhipa a te pâroita e to na oraraa
âmui. I te taime tatou e faaineine ai i te püpü i ta tatou
mau
ô,
e haamanô tatou, na te Atua i horoà mai ia tatou i
te mau mea atoà. E reo no Pauro,
2 Torinetia pene 9
îrava 7 :
E horoà
o ia i ta na i
ôpua i roto i to na âau, no te
ôhipa a te Atua, e ia püpü o ia ma te dada. »
«
mm
Amuiraa Peniamina
A toru, te Ôroà Më i haamauhia i mua ra e to na tüàtiraa i
te parau o te
Ôroà Faatupuraa Parau.
Te mau tamaiii a Peniamina, a faaîte mai na ia matou,
e aha te mau
ô e horoàhia nei i roto i te Ôroà Më matamua
roa.
E, na mua roa ra, te hinaaro nei mâtou e haapapü atu
ia ôutou, te Ôroà Më, o te hoê ia Ôroà Èvaneria mau, tei
haamauhia e te mau tupuna i te fenua nei, i mûri aè i to
râtou fâriiraa i te Èvaneria, ei râveà no te haaparare atu i
te Parau a te Atua i te mau fenua atoà, tei ôre à i faarooo i
taua Parau ra.
I te àhuru mâ toru no Më 1818, i haamauhia ai te Ôroà
Më matamua roa i te fenua no Moorea i Papetoài. No te
mea
râ, aita e moni i te fenua nei i taua taime ra, o te mau
puaa, te mau pia mâa, e te mau hinu haari tei tâvirihia i
roto i te mau pona ôfe, tei püpühia mai e te mau taata ei
taoà horoà no te Ôroà Faatupuraa parau. Ua hoohia atu te
reira i mûri aè i te fenua papaâ.
121
Veà Porotetani n°6/Me 2008
‘H
nippii
Mai taua taime ra, e tae mai i teie mahana, ua riro te Ôroà
Më, ei Ôroà tumu i roto i te Etârëtia. O te Ôroà
Faatupuraa parau hoê roa teie i te fenua nei no te mau
ôhipa i roto e te mau ôhipa i rapae.
Teie nei râ, te Ôroà Mê e te Ôroà Faatupuraa parau, e
aha to râua tûàtiraa.
Te Ôroà Më, o te hoê ia Ôroà i fâ mai na roto i te mau
Mitionare peretâne no Ronetona, o ia hoî, e vârua faatupu¬
raa e
haaparareraa i te Parau a te Atua i roto i nâ ôrapa o
te Moana Nui e te fenua Mâôhi. No te faatupuraa i teie
parau, ua manaô râtou e hâmani i te hoê pàhi no te âfaîraa
i te mau Mitionare, i terà motu e terâ motu, e tae noa atu i
te mau motu Patitifa.
Matou ia te mau tamarii a Peniamina, te riro nei matou
i teie mahana ei mau Mitionare, tei tae mai na nià ia
Tarapu, âpeehia e to màtou mau ùtuafare, to màtou mau
metua, e to màtou mau hoa no te pûpüraa i te mau horoà
no teie ôroà faatupuraa parau.
Peniamina e ! A paiùma mai i nià i to tatou pahî
!!!
Teie te faatapae atu ra màtou i to màtou pahi i nià i te
uahu, tano atu ai e parau e « Ua ôroà Faatupuraa Parau
tatou i teie mahana ». Ôaôa tàtou, himene tàtou, ua maitaî
roa ia.
Amuiraa Peterehema
Dosier
A maha, te Ôroà Më i teie mahana, no te aha i haafaufaahia ai te moni, e e aha te faaôhiparaa.
Herevai
Peterehema e, e Ôroà Më ta tàtou i teie mahana, aore ra e
Aufauraa Më, te moni tei haafaufaahia, no te aha.
Rolano
I te taime a haamauhia ai te Totaiete Faatupuraa Parau i te
matahiti 1818, i reira te parau o te moni i te ôraa mai. I
reira atoà to tàtou nünaa i te haamatauraa i te taiô i te tàrà.
Ua haafaufaahia te parau o te moni no te faaôhie i te mau
ôhipa e no te mea ua ô te fenua i roto i te faanahoraa no
te tapihoo i te tauihaa.
Te fà tumu o te Ôroà Më, no te haamauruururaa ia i te
Atua no ta na mau hàmani maitaî, ta na mau à i te taata
(te aho, te mâa, te fenua, te Aroha e te Here).
Herevai
Teie nei, te rahiraa moni e noaa mai nei i roto i ta tàtou
mau
Àufauraa Mè, mea nà hea i te faaôhiparaahia.
Mahinui
Te piti o te tàpü, te mau tauturu âvaè ia a te mau ôrometua o te Ètàrëtia. E pae hànere e maha àhuru tàrà
(2.700 F).
Mereana
E to te tere Tômite e te pàroita, teie te tahi faraoa mona- mona ta màtou te mau tamarii no Peterehema, te pii-atoàhia te fare no te faraoa. Te hinaaro nei màtou e faaîte i
mua ia
Ariitahi
Te toril, ua faataahia ia ei àufauraa i te mau rave ôhipa a
te Ètàrëtia. E piti hànere e vaù
àhuru tara (1.400 F).
tàtou, te parau no te ôpereraa i teie nei ô : te Moni
Më.
Navaerua
Te maha o te tàpü, no te tauturu ia i te mau ôrometua faa-
Te moni o teie faraoa monamona, e piti tauatini tàrà
tura, te mau ôrometua vahiné îvi tei roto i te àti e te mat.
(10.000 F).
E piti hânere tàrà ( 1.000 F).
Herenau
loane
Te tàpü rahi o teie faraoa monamona, na te faatereraa ia o
Te pae o te tàpü, na Heremona ia, hànere ono àhuru tàrà
te mau piha ôhipa a te
tàrà (3.000 F).
Ètàrëtia. To na moni, e ono hânere
(800 F).
Navaerua
E teie tâpü hopeà, no te tauturu ia i te mau Etârëtia e te
mau Fare
haapiiraa i te ara. Te Cevaa, te Coe, te PTC e te
vai atu ra. E ono àhuru tàrâ (300 F).
Rolano / Vihi rata mâtamua
Te îte ra ia tâtou e to te pâroita, ua pau ta tàtou faraoa
monamona o ta Peterehema e hinaaro e âfai mai i te tahi
tâpü faraoa monamona âpi no te faatià faahou i teie
faraoa.
Te fare o te faraoa, e âfaî mai ta tàtou tâpü mâtamua.
Àufauraa / Himene (E mahana ôaôa)
Merenana (Vihi rata piti)
E te tere tômite, to te pâroita, teie te piti o te tâpü faraoa o
te tià ia tàpiri atu i pihaî iho i teie, ta te
maraa i
fare o te faraoa i
te amo mai, na tâtou e fârii mai i teie maa püai iti.
Haamanaô rà tàtou e, e horoà te taata atoà ta na i ôpua i
roto i to na âau e, eiaha mà te nounou, e mai te mea e no
te tïtau ; o te taata horoà noa hoî ta te Atua e
hinaaro.
Ariitahi
Te ono o te tâpü, na te mau âmaa ôhipa ia a te Etârëtia, te
Uî-Âpî, te Haapiiraa tâpati, te Tuahine, te Poro Èvaneria,
e te Pü
Haaparareraa parau, te Haapiiraa faaroo, te Fare
mai e te Fare tâpeàraa. Hânere târà (500 F).
Mahinui
Te hitu O te tâpü, na te Tômite rauti ia e te huriraa pipîria.
F ono àhuru târà (300 F).
Ôpaniraa
Tiateani
No reira, te tiàturi nei màtou e, e riro teie ô ei tautururaa i te
Tômite, tenà
tupuraa no te Parau o te Hau o te Atua o ta tàtou e
tàvini nei na roto i te Ètàrëtia. Te tahi teie tuhaa naînaî no
mai te ô o ta
ta tâtou faraoa monamona. Te tiàturiraa i teie nei, ia amo
màtou te mau
mai tenà e tenà i ta na tuhaa ia maraa e ia menemene mai-
tamarii no
taî ta tàtou faraoa monamona, eiaha ia topa e ia pàrahura-
Haapaianoo i
hu.
E te tere
faaineine mai,
ei faaîteraa i to
Te nà ô ra te reo o letu e : “O vau te vine mau, o
màtou ôaôa e
dutou te âmaa ; o te àti mai ia ù e o tei àti atu vau ia na
to màtou mau¬
ra, o ia ia te hotu rahi. ”
ruuru
i te
mau hàmani
Te mau tamarii no Haapaianoo e, mauruuru ! E to
mâtou mau metua e, mauruuru ! E te tere tômite e, mau¬
maitaî ia tàtou
ruuru, e ia hanahana à te iôa o te Atua.
Atua, no to na
Tiateani a TEROROHAUEPA no te
Anujiraa Peniamina no Papenoo
i te mau mahana atoà
.
O te auraa ia no teie parau e Ôroà, oia hoî, ta te
taata ia haamaitaîraa e ta na haamauruururaa i te Atua no
te mau maitaî ta te fenua e faaîte noa ra aita e mahana
tuuâ.
14
Veà Porotetani n°6/Me 2008
L’Offrande à Hapaianoo,
le dimanche 27 avril 2008
L'Offrande des tout petits de Hapaianoo s'est
déroulée dans la paroisse même et a été animée
par les groupes “To ù Arataî” et “Tiàrama” de l'ɬ
cole du Dimanche. Les tout petits de Hitiaa quant à eux
se
sont chargés de la liturgie avec le âmuiraa Peniamina,
aidés des membres de Hitiaa
informer la paroisse
de sa collecte de l'année 2007 et celle de l'année 2008.
bous contenant l'argent. Enfin
à l'aide d'un gâteau monté
de toutes pièces, ils nous ont expliqué où part notre
offrande et surtout à qui elle est destinée. Ici, je peux dire
qu'il était important de recadrer la vision des paroissiens
concernant leur “më”.
venus
Toute cette cérémonie a été mise en place autour d'un
thème inti-tulé: “Par la bouche des tout petits et du nour¬
risson, tu t'es préparé à une louange.”
Je vous écris ces lignes pour vous dire ce que vous
manqué. En effet, nous avons eu la chance de par¬
ticiper à une louange qui a été préparée par la bouche des
tout petits. Des nourrissons étaient présents aussi, mais
leurs cris, leurs balbutiements nous ont fait comprendre
leur façon de louer Dieu.
avez
Qu'est-ce que c'était exactement ? C'était une fête
animée par des tout petits de la paroisse de Hapaianoo et
de Hitiaa. Une rencontre de tout jeunes enfants qui se
sont préparés à nous délivrer des messages de paix, d'u¬
nion et d'amour, amour béni par l'Esprit de notre
Seigneur. On ne ressentait en chacun ni stress, ni honte,
mais beaucoup de fierté et d'honneur de pouvoir s'ex¬
primer sur la volonté de Dieu.
Il est vrai que par la bouche d'un tout petit, le message,
spirituel a pu exprimer par sa voix. Son regard et son
geste sont tout à fait différents de ceux d'un adulte. Une
force d'attraction nous (les adultes) pousse à nous taire et
à apprécier le message de ce tout petit. Ces petits ont su
démontrer leur compréhension de la parole de Dieu. Dans
“Jésus ne nous lais¬
orphelins, mais qu'il nous a laissé la Parole
(celle de son Père) pour ne pas vivre seul.” Ces tout
petits nous ont fait comprendre l'offrande de l'époque
le message adressé lors de liturgie :
sera pas
Ces tout petits nous ont fait comprendre que nous
pris cette offrande comme un fardeau. Le message
spirituel qu'elle contenait avait perdu son sens. L'argent,
quant à lui, prenait la première place, Dieu la deuxième et
c'est cela que l'offrande devenait difficile.
avons
Ces tout petits nous ont fait partager le message de la
vie : d'abord et avant tout Dieu. Cette offrande est la vie,
cette vie à laquelle nous devons apporter soutien, union et
la vitalité de notre Église Protestante Mâôhi.
Qu'elle vive, qu'elle grandisse, qu'elle se diffuse dans la
vie spirituelle de tous les Mâôhi. Cette vie dont Jésus
nous déclare : “Dieu a tant aimé le monde, qu'il a donné
son fils, son unique pour que tout homme qui croit en lui
ne périsse pas mais ait la vie éternelle.” (Jean 3.16)
amour pour
Je souhaiterais saluer les parents de tous ces petits de
Hapaianoo et de Hitiaa, que leur soutien et leur accompa¬
gnement serve à un avenir spirituel meilleur pour leurs
enfants.
Je souhaiterais aussi saluer, la disponibilité des moni¬
teurs et monitrices des deux paroisses Hapaianoo et
Hitiaa, soutenus par leurs comités, leurs conseils de
diacres, et leur pasteur, pour leur travail effectué à travers
ces tout petits, résultat du temps, de l'amour et de la per¬
sévérance qu'ils ont su donner.
Que Dieu vous bénisse et vous accompagne dans
votre vie spirituelle.
Nuiheimaru vahiné,
d'Abraham et le chemin que celle-ci a fait Jusqu'à nous
Monitrice de l'Ecole du Dimanche
aujourd'hui. Ces tout petits nous ont animés avec des
images d'animaux, des fruits, et des morceaux de bam¬
de la la paroisse de Hitiaa
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
Pamu
j|mhaere
la ifoito d te mau tiàfono no te
e tifau / te Me i teie mahana
1a hiôhia te mau ôhipa i orahia e te mau tupuna i te
ravehia ra e vetahi i teie mahana i nià i te vanira, te puhâ,
vai atu ra. Te
taime a faanaho ai râtou i te ôroà faatupuraa parau i
te püpü, te pài'au, te ànimara, te ià e te
roto i te Ètârêtia
auraa, aita te faanahoraa i ravehia e te mau tupuna i moè.
porotetani màôhi, ua îtehia te taata i
te faataaraa i te tahi tuhaa no te mau maitaî ta na e fànaô
Te tàpeà noa ra vetahi i teie faanahoraa no te mea te ora
noa ra no teie
ra râtou i te horoà a te fenua e to te moana.
ôhipa.
Te faatià ra te tahi mau taata no Papeari, i mua ra, e
hotu te tumu « ramboutan
I teie tau te
moni tei haafaufaahia no te mea te reira te tahi râveà e
»
i te mau taime no te Ôroà
faatupuraa parau. E parau te feiâ paari : E faataa i te tàatoà O te moni e roaa mai na roto i te hooraa i teie mau
hotu no te Ôroà faatupuraa parau.
tupu ôhie ai te mau ôpuaraa e e tere ai te mau tâpura
ôhipa. Te auraa, te moni e roaa mai no roto mai i te hotu
O te fenua, to te moana e te ôhipa, te faataa ra te taata i te
tahi tuhaa no te Më.
Te taata e nà reira, ua îte ia taata te Atua te Fatu o te
Te nà reira atoà ra to Mahaèna ia au i te faatiàiaa a te
Tàvana o taua mataèinaa ra i te ARA a te Ètài'êtia tei tere
i te Tuhaa 1 i te tahi matahiti. No Mahaèna, e topa te
ature i te mau taime no te Ôroà faatupuraa parau. la au
i
te hiôraa a te mau taata paari no teie mataèinaa, ua horoàhia mai terà ià e te Atua no ta na ôhipa. Te auraa, te moni
e roaa mai
i roto i te hooraa ature, e faataahia te reira no
te ôhipa a te Atua
ôia hoî te Ôroà faatupuraa parau.
Eita e ôre te faaîte noa mai ra teie nà hiôraa i ta te
huru raveraa ia tupu te Parau a te Atua. Aita
manaô ra to Papeari e to Mahaèna anaè tei rave i
mau maitaî
atoà ta na e fànaô noa ra. E te reira îteraa te
Atua te Fatu o te mau mea atoà, ua tae roa vetahi i te faa-
riroraa i te horoà eere ta na noa tuhaa no te oraraa o ta na
Ètârêtia. Ua faariro râ te reira taata i ta na horoà ei fâîraa
faai'oo na na no te mea te hiô ra o na i te rahi o te hâmani
maitaî a te Atua ia na e eita e tià ia na ia ôre ia rave i te
tahi ôhipa no te pàhonoraa i te maitaî o te Atua. A taa noa
atu i te mau ôhipa ta na e amo ra i roto i to na orai'aa i te
îmiraa i te mau râveà atoà ia maitaî to na ùtuafare, ta na
fetii tamarii, te tauturu atoà ra o ia i te mau ôhipa atoà a te
Ètârêtia. Ua îte tàtou te taata e ta na faanahoraa, to na tià-
mau tupuna
turiraa e ta na tàviniraa. E maere tâtou i te faaroo o te
vau e
taata. E tano ihoà te parau a te Fatu : E maraa te mouà i
te faaroo. Te auraa, aita e ôhipa e mau i te faaroo. Te tià-
teie faanahoraa. E tano ànei e parau, terà te faanahoraa ta
to tàtou mau tupuna i îte ia au i ta te Parau a te Atua e ta
te Rahu i haapii ia râtou. Ua pàpü ia tàtou te
horoà, eere
na te taata i
haamata, na te Atua. No te mea, ia aü i te
faaîteraa a te Parau a te Atua, ua na mua te Atua i te faatiipu i te mau mea atoà. Te auraa, te mau mea atoà i rahuhia e te Atua e tae roa i te taata, e tupuraa ia no to na
hinaaro. E tano roa e haapàpû, te mau mea atoà ta te Atua
i faatupu, e mau tàpaô te reira no to na Here e to na
Aroha.
te here e te aroha. E tauturu à te faaroo ia tàtou i te îteraa
i to te Atua hinaaro. E tauturu à te faaroo ia tàtou no te
tupuraa o ta te Atua Parau. E tauturu à te faaroo ia tàtou i
te faatupuraa i te maitaî e te ài'oraa i te îno. E tauturu à te
faaroo ia tàtou i te faatupuraa i te parau o te horoà.
la haamaitaîhia te Atua no ta na mau maitaî
Ta te taata ôhipa i rave i mua i te rahu a te Atua, ua
rave o ia i te horoà a te Atua no
turi nei au e tauturu à te faaroo ia tàtou i te tàviniraa i te
taata e te Atua. E tauturu à te faaroo ia tàtou i te faatupu i
te tauturu ia na i te faana¬
horaa i to na oraraa e ta na faaîteraa i te hinaaro te Atua.
E teie huru faanahoraa tei ravehia e to Papeari, to
Mahaèna e te tahi atu mau mataèinaa aore rà fenua, te
Jean a TEURURAÎ, Tebaapapa drometua
i Faieæ'Haavetwere
Henrmoona
ÀPpuamiamu
Te mau vahiné i Heremona
Ia au i te faaineineraa e tîtauhia ra i te mau pipi i roto
roto i te parau tei «
rahu » (Tënete 1). O te reira atoà te
i te Âua Pipi Ôrometua no Heremona (APOH), i te
manaô e vai ra i terà îrava 37 vr
: «
pae no te mau vahiné, pipi noa atu, hoa noa atu no te
mau mea atoà
Na roto i teie ôhipa i
tâ na e rave nei
».
...
E mea tià roa te
pipi e vahiné na te ôrometua, te ora nei matou i roto i te
faaineineraa no te haamaitaî atu à i te ôhipa haapiiraa
pîpiria, tuaroîraa, ôhipa rima î, etv... na roto i te fâre-
ravehia e letu, e tano e parau, te pâpaî faahou nei letu i te
reiraa hoê taime i te âvaè. Te fâ mâtamua roa, ia ineine te
ra
mau vahiné i roto i te ôhiparaa e te faaîteraa i te Here e te
Aroha o te Atua i te vàhi i reira o ia e tuuhia atu ai.
faaroo nei te turi e te parau nei te vâvâ ».
tahi Tënete âpi. E ua îtehia te reira parau e te nùnaa i teie
nei, o te tumu ia râtou i mâere ai aita e fâito, e ua nâ ô aè
: « E mea tià roa te mau mea atoà tâ na e rave nei, te
Terâ taata ta tatou i tàuàparau mai na, eita o na e faa¬
No reira, ua tupu aè nei ia ta na haapiiraa i te âvaè
Eperëra ra i te mahana mâa 12/04/08, rautihia mai e lotua
vahiné (Mahaa Marceline), niuhia i nià i te tumu parau
ra :
“Te mana o te parau tei faakmaha i te tarià e tei haa-
matara i te arero, ia maitaî te parau.” No roto mai teie
tumu parau i te Mareto 7,31-37.
roo, eita hoî e parau, eere faahou o ia i te taata, e «
râ
taoà
», ua âfaîhia atu teie «
taoà » ia letu ra, ia rahu letu ia
na, e ia riro mai o ia ei « taata ». 1 taua mahana ra, ua
riro o ia ei « taoà parauparauraa, ei tumu no te tahi tâuàparauraa na te taata e na letu, i tuuhia ai o ia i te « pito
» o te Èvaneria no te faa'ite mai e, « terâ to tâtou hohoà,
terâ tâtou, mai terâ pauroa tâtou, terâ to tâtou parapore. »
Oia mau, e parau teie no te hoê taata tei « pârahi noa i
faaèrehia o ia i te parau, na roto i te fifi o to na tarià. Eita
Te faaîte atoà mai ra teie taiôraa e, te « ora », no roto
mai ia i te tahi parau tei haafânau faahou ia tâtou e tei
o ia e faaroo i
te parau a te tahi, eita hoî e faaroo i tâ na
iho. Te fifi atoà ra to na arero, eita e parau i te parau a te
faatià faahou ia tâtou. Mea na roto i te parau to letu
tahi, eita hoî e parau i tâ na iho, tei natinati noa na ia na i
roto i to na oraraa. Na letu rà, na roto i te mana o te parau
i faahoî mai i ta na parau, ia « maitai » faahou te parau.
E tano e parau, mai roto mai i to na ao no te màmü, ua
parau i te hôroà i te ora ia tâtou, te ora tei hôroàhia mai
no roto i te Here e te Aroha, ia ora tâtou e ia fânaô atoà te
roto i te mâmû », tei haruhia ta na parau, e aore ia, tei
faahoîhia teie taata i roto i te ao no te « parauraa » e no
te « faaîteraa ». I tano roa ai ia tatou ia ui e : « 1 mua i
te fifi o teie taata, e aha te râveà i faadhipahia e letu no te.
tâtara i taua fifi ra.
»
hôroàraa i te ora i teie taata, e na roto atoà mai o ia i te
tahi pae i te ora.
Oia mau, ia fârerei anaè tâtou ia letu, mai teie i roto i
teie taiôraa na tâtou no teie mahana, eita tâtou e faarirohia
«
ei taoà
ei taata », e « haafâmai ta loane 3 e haamanaô mai ra
», e rahuhia râ tâtou «
nau-faahou-hia tâtou
»
i te parau o Nitôtemo. Na roto i to letu «
I roto i teie parau na tatou, hoê noa tâviri e îriti i te
mâramaramaraa o teie taiôraa, « e parau », e « parau na
letu », e tàuàparau ra, teie ia : « fâta ». E taô àramea
teie, e teie to na auraa i roto i te reo màôhi : « la àrnaha,
e aore ia, ia matara ». E taô teie, e taô haa teie tei faatupu
i te tahi ôhipa, e taua ôhipa ra, te àmaharaa ia te tarià e te
matararaa te arero o teie taata, ia maitaî faahou ta na
parau. E tano e parau, « e parau teie tei hôroà i teie taata
i te parau ». E parau atoà râ teie tei haamanaô mai ia
tatou i te tupuraa mai, e aore ia, te pfiraa
mai teie ao na
faatiàmâraa »
ia tâtou i te mau fifi atoà e âuahaaàti nei i to tâtou oraraa,
ua tuu letu i ta na parau i roto ia tâtou, ia faaîte tâtou e ia
haaparare tâtou i te reira parau ia tae i te hoê mahana, no
te rahu i te tahi ao âpi, ei vàhi nohoraa no te taata. Te
auraa, aita ta tâtou ôhipa rahuraa to mûri, tei mua râ. Eere
no te
hâmani noa i te tahi hohoà, e haafânau râ o ia i roto
i te taata, i te tahi mea taa ê roa e te ôtahi.
la maitaî te Atua ia tâtou i teie mahana. la Ora Na.
Natupuài v.
%Veà Powtetani n°6 / Mai 20é
de l'Église
Mission Chrétienne dans le Pacifique :
le Rôle des Missionnaires Maohi
1821-1855
Histore
Btârêtia
(deuxième partie)
(Dr TAUIRA Marama, Professeur à la Faculté de Théologie
du Pacifique, Suva, Fiji)
John Williams en raison d’un manque de personnel et de
envoyées par les Arioi Maohi (prêtres Maohi) vers
d’autres îles pour promouvoir le mana (pouvoir) de celuici et qui ont servi en même temps de moyen de défier le
mana du grand dieu Taaroa, dieu de Création du cosmos
fonds pour diffuser l’Evangile dans la région étendue du
Maohi. L’établissement de Williams et de Threlkeld dans
Une Mission de Maohi à Maohi
L’envoi des Maohi en mission a été une initiative de
Pacifique. Les missionnaires se sont tournés vers les
indigènes pour mettre leur projet à exécution. Dans une
lettre adressée aux Directeurs de la LMS à Londres et
datée de Juin 1820, Williams a fait part de son mécon¬
tentement relatif à sa sphère de travail et a exprimé son
désir d’oeuvrer dans ‘un champ de mission beaucoup plus
répandu.’ Une certaine rivalité entre lui et les Directeurs
de la mission se fait dès lors sentir. Cependant, cette
vision va ouvrir de nouvelles perspectives qui, selon
Williams va permettre ‘d’étendre les avantages et les
bienfaits de l’Evangile avec l’aide des indigènes.’Car
Williams est convaincu que l’expansion de l’Evangile
‘au-delà des récifs’ est un mouvement naturel qui émane
du Christ qui, après sa résurrection a trasmis son ‘Grand
Commandement’ à ses disciples, les incitant à aller aux
extrémités de la terre pour partager la Bonne Nouvelle
site aussi historique que celui de Opoa a ouvert une
nouvelle ère et un tournant important dans la vie poli¬
un
tique, culturelle, sociale et religieuse de l’histoire de la
Polynésie Orientale car de là sont formés les nouveaux
Arioi du Christianisme pour envoyer, non plus les
reliques du dieu Oro mais l’Evangile du Christ vers
d’autres horizons du Pacifique.
Parmi les Maohi qui, entre autres ont fréquenté l’école
de Opoa à partir des années 1820 (d’autres Maohi ont été
instruits à Moorea en 1816), beaucoup ont occupé des
fonctions importantes dans la société Maohi, tels que
Ra ’atira Nui (Grand chefs) ou bien Arioi (prêtres locaux)
Vent, à Raiatea, notamment près du grand marne
ou encore avaient des liens proches avec des familles
royales. C’est le cas par exemple de Papeiha envoyé,
avec son ami
Vahapata aux Iles Cook où il a joué un rôle
important dans l’introduction du Christianisme dans ces
îles. Ou bien de Patii, grand prêtre du marae de Papetoai,
à Moorea dont la déclaration publique qu’il a faite en
1808 de brûler ses idoles et d’accepter ainsi la nouvelle
religion proclamée par les missionnaires a créé un boule¬
versement dans l’esprit de ses fidèles. Ou encore du jeune
chef Taaroarii de Huahine qui, ayant trouvé refuge à
Moorea en 1811 a été inspiré par l’exemple de Patii.
Taputapuatea dans le district de Opoa, dédié au culte Oro
L’historien Niel Gunson a notamment décrit dans son
(Oro étant le dieu de la guerre). Pour Williams, Raiatea
livre, Messengers of Grâce que les missionnaires Maohi
avec ceux
et celles désirant entendre la Parole
(Matthieu 21/19). Pratique répandue en Europe où le
message évangélique est partagé avec différentes commu¬
nautés durant la période du Réveil Spirituel du 18e siècle.
John Williams et son ami Lancelot E. Threlkeld
établirent donc leur mission stationnaire aux îles-Sous-Le
est devenu, ‘une base permanente pour la mission chré¬
sont considérés comme étant des
tienne vers d’autres champs lointains.’
des ‘chefs guerriers’ et que ces ‘chefs’ furent des ‘mis¬
Raiatea est une île longtemps considérée par les
‘chefs sacrés’ ou bien
sionnaires les plus actifs et les plus sérieux parmi les
Maohi.’’
ancêtres Maohi comme lieu de naissance du monde
Maohi habité par les premiers Polynésiens bien des siè¬
Plusieurs Maohi, connus d’abord comme des Haapii
cles auparavant et point de départ de migrations vers
parau, les apprentis de la Parole furent envoyés dans dif¬
d’autres îles. L’île est aussi connue sous le nom de
férentes îles de la Polynésie et au-delà, comme par exem¬
Hawaiki ou bien Hawaii. C’est également de là, en parti¬
ple les missionnaires Puna et Mahamene à Rurutu en
1821, Papeiha et Vahapata aux Iles Cook en 1821,
culier de Opoa que les reliques du dieu Oro ont été
18
Veà Porotetani n°6/Me 2008
O te Ètârétia
Tuatua
Porapora, Taute et Toropapera à Vava’u, Tonga en 1822 et
aussi Hape et Tafeta à Nukualofa, Tonga, en 1826, Auna à
Hawaii en 1822, Arue, Taataori, Moea et Umia à Savai’i,
Samoa en 1830, Taharaa, Faaruea et Hatai, aux îles Fiji
en
1830.
Avec l’envoi des Maohi en mission, les missionnaires
européens ont admis l’idée que l’efficacité et le succès de
la mission peut se reposer sur une mission de Maohi à
Maohi, afin que les missionnaires locaux puissent ‘faire
beaucoup de biens à ceux, habitant dans les îles aussi dis¬
persées et que leurs dieux puissent être détruits et la
Puissance du Prince de la Paix puisse y régner.’ Cette
‘forme de mission,’ connue des européens comme la
‘native agency,’ a aussi été reconnue comme avantageuse
dans plusieurs situations, et notamment dans l’utilisation
par les insulaires de la langue Maohi comme moyen de
communication. Elle a aussi sensibilisé les Maohi à leur
appartenance à une même culture maohi. Les mission¬
naires ont également admis ‘qu’un missionnaire local a
beaucoup plus de succès à transmettre l’Evangile du
Christ parmi les siens qu’un agent européen.’ C’est selon
cette optique que les Maohi ont été envoyés pour ‘casser’
le système des croyances religieuses traditionnelles et le
remplacer par le Christianisme.
Une Mission de Christianisation et de Civilisation
Durant leurs efforts à proclamer la foi Chrétienne
parmi la population des îles du Pacifique, les Maohi ont
transmis leur connaissance religieuse en se basant sur
deux axes transmis par les missionnaires, à savoir :
-1- Prêcher/enseigner (Christianisation)
-2- Introduire le style de vie européen
(civilisation) avec l'usage du Fa'aMaohi,
ou
culture Maohi.
L'enseignement religieux des Maohi consiste en pre¬
mier lieu à l'apprentissage et à la lecture de manuscrits
déjà traduits en langue Maohi, comme par exemple lire
une portion des Ecritures Saintes (notamment l'Evangile
de Luc traduit en 1817) ou bien d'un Catéchisme (rédigé
1817) ou encore d'un dictionnaire Tahitien/Anglais
(fait en 1807). Il est à noter cependant que peu de moyens
tant humains que matériels sont mis à la disposition des
missionnaires pour l'éducation des Maohi. La formation
ne se fait pour la plupart des étudiants
que pendant une
courte période, au moins une année. Plus d'expérience,
selon les missionnaires est acquise ‘sur le teirain’ et
en
comme l'a admis John Williams dans une de ses cor¬
respondances, ‘nous faisons notre possible pour utiliser
les missionnaires locaux qui sont des agents efficaces, à
notre avis, pour la transmission de l'Evangile parmi les
communautés de la région.’ Sur ce point, Williams Ellis a
noté durant une de ses visites à Huahine en 1820 l'attitude
des Maohi lors d'une classe pendant laquelle, ‘les tradi¬
tions, les connaissances et les chants des Maohi sont
mémorisés et les leçons enseignées en classe étaient des
‘choses’ qu'ils (les Maohi) apprirent très aisémment et
cela a beaucoup facilité l'enseignement et le travail des
missionnaires.’ Cette facilité à apprendre n'est pas un élé¬
ment nouveau dans l'identité Maohi, mais
le reflet de leur
tradition orale pratiquée bien avant la période de contact,
consistant à transmettre la parole ou l'histoire par voie de
mémoire connue comme A ’ai ou Tuatua faisant des
Maohi de grands Orero paraît ou orateurs de la parole
parmi les Polynésiens. C'est également cette méthode, à
travers l'usage du Fa'aMaohi que les missionnaires
locaux ont adoptée durant leur tâche évangélique dans la
région.
Cependant, l'enseignement des Maohi n'est pas limité
à la lecture et à l'apprentissage des manuscripts. 11 l'est
également par l'acquisition de connaissances pratiques et
techniques : construction d'une nouvelle maison de style
européen, d'un nouveau bateau de pêche sans balancier en
utilisant du matériel local, ou encore l'apprentissage de
nouvelles techniques en matière d'agriculture ou Faaapu
pour produire de meilleures récoltes pendant une période
limitée. Sur ce point, l'historien Tongien Sione Latukefu
remarque dans son ouvrage que, ‘le travail des mission¬
naires du Pacifique ne se borne pas uniquement à étudier
la Bible ou bien à faire des commentaires bibliques, mais
[|fe:
Veà Pnrotetani n°6 i Mai 2008 T
de l'Église
également à construire des infrastructures religieuses
telles que temples, écoles ou maisons.’ Ces nouvelles
des blocs réguliers propres à construire des murs, ou bien
méhodes rentrent dans le cadre de la civilisation
sable, on obtient une sorte de ciment. D'autres matériaux
pour la construction du Fare pureraa sont aussi utilisés
comme par exemple le bois de sapin ou aito, les troncs de
européenne voulue par les missionnaires pour que les
Maohi puissent vivre dans un cadre plaisant et dans de
bonnes conditions.
La construction d'édifices religieux ou Fare pureraa
est sans nul doute le domaine où les Maohi ont marqué
leur empreinte et se sont qualifiés comme ‘experts’ en la
matière. Dans chaque village, le Fare pureraa se dis¬
tingue comme l'un des édifices le plus impressionnant,
tant par sa grandeur que par sa beauté et résultat d'un dur
labeur entrepris par la communauté locale avec l'aide des
missionnaires. Ces édifices religieux sont les copies
Histore
Ètârétia
en brûlent une
partie pour la fondre ; mélangée à du
cocotiers ainsi que les palmes ou encore les feuilles de
pandanus. Le Fare pureraa reflète l'image d'un nouveau
marae érigé pour l'adoration du nouveau Dieu chrétien
apporté par les missionnaires. Une nouvelle forme de
liturgie proche de celle pratiquée dans les Eglises ‘nonconformistes’ en Angleterre est ainsi créée, où le A'oraa
(sermon) et les Himene (chants religieux) occupent une
place importante pendant le culte.
Quant aux femmes, elles sont généralement occupées
à préparer la nourriture composée essentiellement de pro¬
d'églises construites en Europe, en particulier en
Angleterre enseignées comme modèles par les mission¬
duits du fenua tels que Umara, Uru, poissons, jus de
naires aux Maohi. Ces derniers les utiliseront au cours de
cocos...
leurs déplacements dans les îles du Pacifique. La cons¬
marquer la cérémonie de dédicace du lieu de pureraa et
truction de Fare pureraa constitue très souvent un travail
qui rassemble hommes, femmes et enfants. L'adhésion à
la foi chrétienne ainsi que la construction de Fare pu¬
reraa, parmi bien d'autres facteurs, ont contribué à la dis¬
parition des marae de la société Maohi.
collectif. Il est intéressant de noter cependant la façon
dont le travail est entrepris. Les hommes extraient le
corail de la mer, puis le taillent sur la plage pour obtenir
■
Te dhipa pororaa èvanena
a te mau veà tono wâbhi
Etape e o Tafeta i Nukualofa i Tonga i te matahiti
1826;
-
-
iPàtitifanei :1821 -1855
Un repas ou tamaaraa est souvent organisé pour
Auna i Hawaii i te matahiti 1822 ;
Arue, Taataori, Moea e o Umia i Savai’i i Samoa i te
matahiti 1830 ;
-
Taharaa, Faruea e o Hatai i te motu no Fiti i te
matahiti 1830.
Te poTOiaa a te mâôbi i ô i te Mâôhi ra
Ua itehia te faufaa rahi no teie mau veà tono mâàhi
E parau mau, e ôpuaraa na Tihoni Viriamu, o ta na
iho i ani atu i te mau aratai o te L.M.S. i te matahiti
1820. Na te reira i faaàano i te tahua pororaa i te
Evaneria.
Te vâhi faaineineraa i teie mau poro èvaneria
èvaneria i reira.
Te vai atoà ra te parau o te tahuà rahi ra o Patii no
Papetoài, o tei tânina i te mau atua i te auahi i te
matahiti 1808. Na reira atoà o Taaroarii no Ffuahine.
Teie mau àito no letu Metia, ua riro râtou ei mau veà
tono tuiroo i rotopü i te mau mâàhi.
E rave rahi mau mâàhi tei riro ei haapii parau e o
tei tonohia i roto i te mau motu e rave rahi i Porinetia
nei. Teie i mûri te tahi mau iàa :
-
Puna e o Mahamene i Rurutu i te matahiti 1821 ;
Papeiha e o Vahapata i Rarotoà mâ i te matahiti
1821 ;
-
te mau veà tono peretâne i ta râtou
àhipa.
Te pororaa Èvanena te peu tumu
mâàhi, tel Raïàtea la, i Opoa. I mutaaihora iparauhia
na o Raîâtea, o Flawaiki. No te mau mâdhi, te vai ra tel
faaineinehia i Moorea J te matahiti 1816, a taa noa atu
ai to Opoa. Vahapata e o Papeiha, ua tonohia atu râua i
te mau fenua Rarotoà ma, e na râua i taitai atu i te
-
e ua mauruLiru roa
I mua i te puai rahi no te pororaa, a taa noa atu ai te
pororaa èvaneria, ua haapii atoà teie mau mâàhi
àhipa rahi a te mau veà tono mâàhi o te haapiiraa ia i
te nûnaa i te taià na roto i te mau piita haapiiraa no te
Parau a te Atua, te èvaneria a Ruta, tei hurihia e te mau
veà tono peretâne e o tei pâpaîhia i te matahiti 1817 e
aore ra,
te tahi atu â mau puta peretâne o tei hurihia i
roto i te reo mâàhi (Faatoro a Ellis).
la Ite râ tâtoii, eere te reira anaè, ua haapii-atoà-hia
te tahi mau àhipa ê atu, mai te paturaa i te hoê fare
papaâ. Mai te reira, i riro ai te paturaa o te hoê fare
pure, mai te tahi àhipa rahi e te faahiahia na roto i te
tauturu a te mau veà tono. Terâ mau àhipa rarahi, na te
tâne e rave. Areà te mau vahiné, o te faaineineraa
ia i te mâa. Ua rave ihoâ ia terâ mau vahiné i te mau
mau
hotu o te fenua.
Terâ àhipa, ua riro ei râveà no te haamouraa i te
mau haamoriraa i nià i te marae.
Porapora, Taute e o Toropapera i Vava’u i Tonga i te
matahiti 1822 ;
Veà Porotetani n°6/Me 2008
i te
peu a te mau papaâ e tae noa atu ta te mâàhi iho. Te
Veà porotetani
^
no Patitifa
Pâtitifa, to ôe Taahiiaa âvaè e te feiâ ^
ètmmâréi
Te Turangawaewae
E
poroi teie i horoàhia e te peretiteni o te Âimiitabiraa no te
mau Etârétia no
te ao nei i te feiâ âpî i roto i te
âpooraa a te mau
Ètârétia no Patitifa i Hamoa Marite.
Te Hiroà Tumu
Mea nàhea ta tàtou tatararaa i to tàtou huru. Mea
nàhea ta tàtou parauraa i to tàtou parau. Mea nàhea to
Te
tàtou tiàraa i nià i to tàtou Fenua. Te îte ra ànei tàtou i to
tàtou taa-ê-raa e te toeà o teie nei Ao.
Ei hiôraa
: la hinaaro te Maori i te
e tià o ia i te hoê
parau i to na parau
vâhi tei parauhia Te Turangawaewae :
Oia te vâhi Taahiraa âvaè no na, ei haapâpüraa o vai o ia,
te vâhi no to na tiàmâraa, te vâhi e ite ai o ia i to na
to na paari.
püai e
Tei nià i te Turangawaewae to te arii âpi no te
Nûnaa Maori o Tu Heitia tiàraa no ta na ôreroraa parau
mâtamua i mua i to na Nûnaa.
Te pii nei au i te Nûnaa no Patitifa, i te Uî-âpi e aratai
nei i te mau Ètàrëtia i teie mahana, i te Feiâ âpi : ia
E fifi to Patitifa, a pii i to te ao
I te feiâ âpî i roto i teie âpooraa, teie taù parau ia
ôutou
mene i
:
Outou te mau aratai âpi no te oraraa faaroo ÔituPatitifa i teie inahana. E titauhia ôutou ia âmui atu
faariro ràtou ia Patitifa ei Turangawaewae no ràtou, e
vâhi e tià ràtou i nià mà te îte o vai ràtou, te vâhi e ôre
ràtou e taià ia tià i mua i te taata, noa atu te vâhi no reira
mai o ia i roto i teie Ao.
i roto i te mau putuputuraa e âpooraa i roto i teie Ao. Te
tiàoro atu nei au ia ôutou o te tià atu no Patitifa, a parau i
taata tei paari i roto i te feruriraa, te parauraa mà te tiàturi
to tatou parau, te parau no Patitifa, eiaha ôutou e pee noa
e
i te mau manaô no rapaè mai.
te manaônaôraa e, taa ê noa atu to tàtou manaô : âau
I te
Âpooraa no te mau Ètàrëtia no teie nei Ao i Van
Couver i te Fenua Canada, ua tiàoro te mau Ètàrëtia no
Patitifa i te mau Ètàrëtia no Èuropa, i te ôhipa îno e ravehia nei i Patitifa na roto i te mau tâmatamataraa Âtômi. I
te matahiti
1995 i te âpooraa i te ôire no Genève i mua i
Mea hinaarohia ôutou ei mau taata tei tià i nià. mau
mà te teôteô i to tàtou Hiroà Tumu. la vai i roto ia ôutou
horoà, e nehenehe atoà i te vetahi mau nûnaa o teie Ao ia
rave i te mau liaapiiraa no roto atu ia tàtou, te ôre roa e
îtehia i te tahi atu vâhi, maori ra io tàtou nei. o te nehene¬
he e pàhono i to ràtou mau manaônaôraa. Te vai nei io
tàtou nei vetahi mau pàhonoraa.
te ôhipa tià ôre a te Hau Farani na roto i tana mau tâmata¬
mataraa âtômi i Patitifa nei, ua taahi te mau mero no te
âpooraa faatere no te mau Ètàrëtia no teie Ao, na roto i te
mau
aroâ no Genève e tae roa atu i te Pû o te Hau âmui.
I te roaraa no teie
Âpooraa i niuhia i nià i te tumu
parau : “ Te Atua a horoà mai i te püai, ia riro màtou ei
mau âmuiraa faatiàmàhia ”, te ani nei au i te Atua, ia
horoà mai o ia ia ôutou e te feiâ âpi, i te tiàmâraa ia parau
Teie mau parau e teie mau tiàororaa, ia tupu ia te Parau
i to ôutou mau manaô no te haapâpû i to ôutou tiàraa, to
tià. Ua faaroohia mai to tatou reo.
ôutou pupuraa ia ôutou i te faatupuraa i te oraraa
No reira, ia parau tâtou i to tàtou parau i roto i teie
putuputuraa, ia parau tàtou mà te püai, ia haamata
ràtou i te ite mai i to tàtou huru mau, eiaha ra na roto mai
i ta ràtou hiôraa, na roto rà i ta tàtou hiôraa.
mau
Oitumene i rotopû i te mau Ètàrëtia, to ôutou pûpûraa ia
ôutou i roto i te ôhipa o te PCC, tei riro ei mauhaa
Oitumene na tàtou i Patitifa nei no te pàhono i te mau
manaônaôraa e no te haapâpüraa i to tàtou Hiroà Tumu
Patitifa.
Te tiàturi pàpû nei au i te paari o Patitifa i roto i te
mau
fifi e fàrereihia nei e to teie nei Ao, mai te parau no
te Aifenua, te mau peu ite-ôre-hia i roto i te tereraa ôhipa
Te tiàturi nei au e, na teie uî-âpi e tautoo à i te pàrururaa
i to tàtou hiroà tumu, to tàtou tiàraa taata teretetiano i
Patitifa.
ràtere, te parau no te faatere-au-maite-raa i te Fenua, te
tauiraa o te huru o te reva e te nàtura, e tae noa atu i te
John Doom
mau umeumeraa i
Peretiteni no te COE
rotopû i te mau Nûnaa rarahi o teie nei
Ao no to ràtou mau hiaai i Patitifa nei.
•'
Veà Porotetani n 6 / Mai 2008
21
tjorotetani
Te Ôroà Mè
:
te hôroà èvaneria
e te hôroà hiroà
Hlwà
Ètâœtia
Mai te tau mai â o te Më mâtàmua i Papetoài-
Te hôroà a e o te Èvaneria
Te hôroà èvaneria
Moorea i te 13 no mè 1818 (1) e tae roa mai i
te Më no teie matahiti, te ôaôa nei à te
Ètàrètia
Porotetani Màôhi i te ora i teie ôroà püpûraa ô-faatau-
aroha ei tauturu i te Etârëtia e rohi nei no te faatupuraa
parau nâ te ao nei. Te Më, o te hoê ia ôroà taa-ê-roa no te
mau porotetani, no te mea i teie ôroà e ora-rituria-hia ai te
ôaôa no te hôroà, e na teie ôroà e turu e e tauturu i te mau
tàpura ôhipa a te EPM (2).
Te Më, te mau ôpuaraa e te mau ïmiraa faufaa rau
A taupupü noa atu ai te tahi mau pâroita rii, e a taa
noa atu i tei
ôre e tüàti faahou mai i teie ôroà, te parau
rahi e hàroàroà-tâmau-hia nei à, maoti rà te itoito ra te
porotetani no ta tatou Më. Inaha te Më, e ôroà ètârètia teie na te àau faaroo èvaneria tei ôaôa i te püpü i ta na
hôroà mà te tiaituru ia parare te Parau o letu Metia i
mau
faatâtaurohia e i faatiàfaahouhia mai. E te vai atoà ra hoî
te tahi atu à mau ôroà rau no te hôroà e orahia ra e te mau
pâroita, te mau tuhaa e te mau âmaa ôhipa (3).
:
ei hiôraa, te nà ô ra te tahi tiàoro-
Rêjouis-toi et sois dans l’allégresse, toi qui
espères sans rien attendre de ta peine et, tout entier
donné, sais que tu ne donnes rien » (5). E pàhonoraa teie
i ta te Fatu e parau mai nei : « Areà ôe, ia hôroà i ta ôe
raa : «
taoà aroha, eiaha to rima àui ia ïte i ta to rima àtau e rave
; ia moè ta ôe hôroàraa taoà aroha ; e na to Metua iho,
tei ôre roa i moè te hoê mea ia na ra, ôre noa à o ia iho i
ra
te ïtea, e faautuà faaîte mai ia ôe » (Màtaio 6/3-4). Oia
hoî, mai ta Pauro e parau ra : e hôroà mà to àau, inaha
« e
mea au na te Atua i tei hôroà mà te ôaôa
»
(2 Tôrïnetia 9/7). Te hôroà èvaneria, e pàhonoraa ia na te
taata faaro e te huifaaroo i te Atua Metua tei hôroà-faa-
tau-aroha mai i ta na Tamaiti ei Faaora e ei Fatu no tei
faaroo ia na (loane 3/16).
Faaitoitoraa
I te ôroà Më, te taùrua nei tàtou mà te âpiti i te hôroà
èvaneria e te hôroà hiroà. la itoito à tàtou i te faaîte i to
tàtou ôaôa i roto i ta tàtou Më e te tahi atu mau taùrua e
I teie tau, te ûàna atoà atu ra ta tatou mau ïmiraa fau¬
faa, tâpaô faaîte e, te rahi noa atu ra ta tatou mau ôpuaraa.
E a tae hoî e, te tito atoà nei ta tatou mau ïmiraa faufaa. E
i te tahi taime, eita atoà e taa faahou e, e tauturu rà i ta vai
ïmiïmiraa. I ô nei, e pohe na te ôaôa i te haraôo e te
amuamu. Te vâhi faufaa rà, ua hôroàhia atu te hôroà ! E
iho e e hiroà porotetani ânei teie
? e aore ia e iho e e
hiroà màôhi ànei ? Na te parau o te ôroà Më e haamatara
mai i te tahi nâ âmaa pàhonoraa ia ïte faahou tàtou i te
hôroà a e o te Evaneria, e te hôroà a e o te hiroà.
No tàtou nei, ua tuuhia atu o Pipiri-mà i nià i to tàtou
raï, i tià ai ia tàtou ia ora-toru-tahi i te hôroà e ia oraâmui-tahi i te hôroà ei faatupuraa i te hau e pehepehehia
nei e te ôaôa o te àau.
Te ora-toru-tahi-raa i te hôroà, ia au i te tahi hiôraa
(4)
: la pûpû o Hô i te taoà na Roà, e hôpoi atu ia
o Roà i taua taoà ra na Hôroà
mà te tiaï i te tau a faatau-
aroha mai ai o Hôroà i ta na ra taoà na Roà, a tià atu ai ia
Roà ia hôpoi i taua taoà ra na Hô, e ei reira mau à te hau
topa ai, ei reira o Hô ràua Roà e herehia ai e Taù-rua mà
te ôaôa o Hôroà. la ôre o Roà e hôpoi i te taoà a Hô na
Hôroà, e àti ia o Roà e aore ia e pohe, e aore rà e hema o
e
Roà ia Tapihoo ràua Hoo-taoà, ia Pipiri-mâ ; e, e àramoina-roa-hia ia Roà e, e o Hôroà te àuvaha parau o Ihotaata
pâruru o Hiroà no te ora-âmui-tahi-raa i te hau e te
ôaôa, ia iho à te mataèinaa ei mataèinaa, e ia hiroà à te
e te
vaamataèinaa ei vaamataèinaa.
22
e, ia au i te mau hurihuriraa mataï e faaruruhia nei e to
tàtou oraraa vaamataèinaa, e ia au i te mau tàuiuiraa e
tupu nei i roto i to tàtou oraraa faaroo, te ùme-atoà-hia atu
ra te tahi mau àpaàpa o ta tàtou Më, haamanaô rà tàtou e,
ua nà mua e e nà mua to
na Tamaiti i
Veà Porotetani n°6/Me 2008
tàtou Metua i te hôroà mai i ta
ta na ra mau tamarii tàvai.
Antoaino a LUCAS, Tibiri àrometua
4}
(1) Gaston M. TAUÎRA, « Te ôroh faatupuraa parau (ôroà më) matamua roa i
Porinetia nei
Te hôroà a e o te hiroà
Màori
tïtau mai nei ia tàtou no te hô, te roà e te hôroà. I te mea
»,
Veà Porotetani. 1995/13, à. 5.
(2) Taarii MARAEA, « E aba râtaùe hôpoi atu na te Atua », VP, 1996/4, à. 5-6 ;
Gilles MARSAUCHE,« En Méfait ce qu’il te plaît »,VP, 1996/4,à.6-7 ;«Le
Më, don ou impôt», « Te Më. hôroà aore ia Tute », VP, 1999/33 à. 14-22 :
Julien MAHAA, « Te hôroà ia au i te parau a te Atua » (13), Tehau e Tetuanui,
« Te ôroà Më i
Popora » (14), Manuarii, « Te ôroà Më i Arue » (14). Mâmâ
Taputu, « Moni ino mai te peu e topa ta de àufau » (14-15) ; Teurumataihei ROOMATAAROA, « O ia to ù maniiia e to ù ôadaraa », (15). Jacques IHORAÎ, «Le
“Më” et l’impôt » (15), Tihoti PITTMAN, « Te taùrua e te ôroà faatupuraa
parau» (16-17) ; G. M. TAUIRA, « Te ôroà Më i roto i te tahi mau motu no
Patitifa » (17-18) ; Chantal T. SPITZ, « Libérer le don en la foi » (18) ; G.
MARSAUCHE, « Le prix d’un engagement » (19) : Tenue TUHEÎAVA, « Te
Vârua o te “Më” » (20-21), Michel FAUA, « Te ôroà faatupuraa parau (te Më) »
(20-21). Ropati, « LepremierMé » (21), T. MARAEA, « Te ôroà Më i roto i te
Ètârëtia » (22) ; Joël HOÎÔRE, « Te hiroà o te hôroà i hâroàroàhia » e Olivier
BAUER, « Don sans contre-don », VP. 1999/34, à. 27 : Henri HIRO, « Te
HIvavaevae o te 29 no tiunu e te Ôroà Më
M. TAUIRA, « Te ôroà Më
Directeur de la
»,
» (14/09/1986) VP, 2000/2. à. 18 ; G.
VP, 2000/5, à. 29 ; J. IHORAÎ, « Monsieur le
‘Dépêche de Tahiti” », VP. 2001/18, à. 28-30.
(3) Cindlina FLORÈS, Te ôaôa i roto i te hôroàraa, Diplôma en Théologie,
APOH:2001.
(4) Marcel MAUSS, « Essai sur le don », in Anthropologie et Sociologie (Claude
LEVI-STRAUSS). Paris : PUF, 1957.
(5) Communauté de Pomeyrol, Petite Liturgie quotidienne, Wissembourg : 1981 ;
Jean-Daniel CAUSSE, L’instant d’un geste. Le sujet, l'éthique et le don, Genève :
Labor et Fides, 2004.
i Par)enoo
hxfamwéa
UOffmnde du Mai
la faahoi te miti pari
Ua rau te maitaî o te moana
I te ôhipa a te ôpape
Fenua Enata e, mai te mau tiaî mj
mwmy^
og jja ic jjj.aîi ajaH.
■■..-j?6jjjia. fjipfpj. Cr îia.
iia. Cf. c \c. ijjhji DjGia
jjjTj \T) Cf. jji^JI
fjjllrî.
"
Cl iflffM. jj.G \.C Kfil
fi., hmhb-1 te. os. rmi
''S
h \Ti, K. fii, k fa':
i
Fait partie de Vea Porotetani 2007-2008