EPM_Vea Porotetani_200805.pdf
- Texte
-
t'ourm
InororJreVahaO
e^nourrissi
L
w
Fenua Enata
no\ d
Jeunse
des Marquises
Sommaire
2
4
^Porâtetani
5
^
0
^
Photos : Jeunesse des Marquises
Te Parau o te fenua : Raîâtea
Edito : MARAEA Taaroanui, Pasteur Taarii
MENSUELffiLTÊGDSEPROIESrAOTEMACM
EN POLYNÉSIE FRANÇAISE
.CRÉÉEN1921
Boîte postale. 113 - 98713 Papeete, Tahiti - RF.
Tél. (689) 46.06.99 - Fax. (689)'41.93.57
Email : veaporotetani@epm.pf
Actualités
617
8
0
^
Nouvelle-Zélande
Directeur de Publication
MARAEA Taarii
.
Poihou, Fenua Ènata
Visite de nos malades à Auckland,
Rédacteur en Chef
TARIHAA Lucien
Secrétariat-Maquettiste
POHUE Ben
Comité de Rédaction
HOÏÔRE Céline MARAEA Taarii,
TEURURAÏ Jean, IHORAI Jacques,
TAPU Thieny, TEMATAHOTOA Marthe,
,
RAAPOTO Turo, LUCAS Heiata,
RICHAUD Sylvia, MARGUERON Daniel,
KOENIG Robert, CHENE Christian,
et la collaboration de
MALÉ Émile
Prix de l’abonnement
(1
-10 numéros) - Polynésie : 1200 F (cfp)
Métropole : 22^7 Euro / Suisse : 41 FS
Impression : Tahiti Graphics
Tirage : 4700 ex.
an
16
17
•
•
Parau
no
18/20
Crédit photos
Veà Porotetani, Pasteur
BEN¬
NETT Davidson, TEAMO-
TUAITAU Hannah, RUPEA
Tamihau et
#
21
22
•
•
Terepe
pâôfai : Te horoà
pipi no Heremona
Parau Aua
Histoire de
24
•
•
mau
vahiné
TÉglise : Mission Chrétienne dans le
Hiroà Porotetani
Hohoà
:
e
te
Te
:
Te Oroà Më, te hôroà
hôroà hiroà
Àufauraa
Mê i
Papenoo
Pehepehe ; Te Miti Pari
ÉOUIEPROmTANTB
NAOM
B.P. 113 Papc«t«
Tél. (689) 46 06 00
Pm (689) 41.93 57
Te
Pacifique : le Rôle des Missionnaires Maohi
1821-1855 (2è partie)
Te mau Ètârëtia no Pâtüfa : Te Turangawaewae
èvaneria
23
:
Heremona
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
...
.
te Fema Rcùâtea
0
Tepamu
Havaii Mata Pee Moe
Ua hâmani te Atua i te taata ia
ei Mâàhi, te tahi ei
i to
au
Papaâ, ei Ereère,
na
huru
e ua rau te
e
to na
huru
o te
bohoà, ua hâmani i te tahi
nûnaa. E i roto i terâ rau-
to te taata, ua rau atoà ta na faanahoraa ia au te huru o to na oraraa, ta na
peu
tumu, to na reo, e to na hiroà faaroo. I te taime a tiàturi ai o ia e, te vai ra to na Atua
tei rahu i te mau mea atoà e tei hâmani ia na, e taata faaroo te reira. la ite râ tatou e,
e hinaaro rahi to te Atua i te taata no te
tupuraa o to na Hau i nia i te fenua nei e i
raa
roto
i te
roto
i teie
mau nûnaa
atoà, ia rahi te maitaî
e
ia iti mai te ino. Ta tatou ia
tuatâpaparaa, te mau parau atoà
no te oraraa o te
i mûri aè te taeraa mai te Parau maitaî ni te Atua.
1° Aroharaa e te paripari o Raiâtea
Mânava i te fàrereiraa i te ùtuafare
tei
o
tomohia ai te meri
o
te
toa, o Raîâtea
parauhia
te
o Havaii mata pee moe te Hiva, te toro faaora
âià. la natihia tatou i te hei noànoà o te Evaneria. Te
tâvini
Parau
Atua, no nâ motu e pae
o te tuhaa 4 nei, no nâ motu rima no teie nei moana Nui o
Hiva, e tae noa atu te mau toa o Faière no Tahiti Nui
mau
te
no
mana a
Mai te faatarahia
na e
te
no
e
hià mai i
Raîâtea, hou
e
haamonamona i te
haamenemene ai te àutea, i
e
àpe). I
faîtea puà roaroa
ai, i parauhia ai o te Faaroa. Nâ te ià ômahamaha e
faatûàti i te parau o
Faaroa
e o
Haamene.
te mau
Paripari
iti
o
o Vaiaau : E reo faateniteni no to mâtou âià
Vaiaau nui here. Vaiaau i te vai uri rau, Vaiaau i te
hotu rau, tôriri te üa tümaraa mea, faaîteraa e manihini
teie e noho mai nei, mouà tei nià âahi nui, tahua tei raro
tupuna, te hinaaro atoà
faateniteni te parau o Havaii Mata Pee Moe
te Hiva, o Havaii fânauraa atua, o Havaii fânauraa fenua,
Havaii fânauraa taata. Tuuraa àvae no Taaroa i Vaearaî i
te
Haamene
no
te
Mâreàreà. Mânava hua i te fàrereiraa.
nei mâtou
nûnaa
e
Tahateao, tahua heivaraa nâ te mau tama, ôutu te tai o
Papararoa, fariu to ù mata i uta, tiraha noa mai o Fanauhi,
marae ra ia o Ahutere, nohoraa no ta ù purotu nui o
Faanuna. Fare Toa
e a ara
! Fare Toa
e a
tià.
pô ia Mio. O te Aètapu te mouà i nià. O Matatià tahua
te tahua. O Matahira i te Raî Pua Tata, te Outu. O
Tinirau Hui Mata, te papa. O Feoro te marae. O Vaiôtaha
o tei parau-atoà-hia o Taputapuâtea, Marae o Vaitiare e o
roa
Vaitâra Toa nâ Vai nâueraa i Toa Hiva. O fare meià, o
fare ôfe, e o Nânuu nâ fare papa Arioi. Te ava Moà, te
ava ia i tai i
Opoa.
Te nâ ô atoà
Hauriri,
tâpoî
ra te
marae no
tahi
paripari
e ;
E mata
Tamatoa Arii, te Arii
no
na te marae
Raîâtea. E 8
mau
paripari
o te mau
înaha
ua
aoraa
aè. E mouà tei nià
hahateve, e teve te mâa. O Uturoa i te tupa îri àvaàva, e
tupa te mâa.
Avera ; Temehani te mouà,
o
(Te iôa ia
o te
âahi te înaî.
o te
Paripari o Faitea (là ômahamaha, pâîhere, tei parauatoà-hia te paîhere àutea, te vâhi ia e tiàhia ra e te fare
pure no Pouata) : Mouà tei nià o tara piti, tahua tei raro
Faîtea, mouà tei uta o fare hane e o fare àpe (i reira e
Veà Porotetani n°6/Me 2008
n° Te iôa
o
Ua
iôa i
au
rau
te
te
hiôraa
te mau
îhitai
hoê tau, ua
Fetuna i te
te mata àmoàmo, e motu tei tai o te
Raîâtea
e
topahia
te
no
no te
faaauraa a te
fenua Moà
no
ràtere
no
mau
Raromataî,
râpae mai
Patitifa i to râtou îteraa i teie fenua. I te
na te fenua Moà o Havaii. I mûri mai o
Raîâtea, oia hoî te raî mâramarama iti, aore rà rai âtea. Ua
piihia
o Raîâtea o lore-tea, to na auraa o
Urï-e-tea to na auraa o Uri ùoùo.
fore ùoùo,
Te iôa rà e faaôhipa pinepinehia nei i roto i te mau
pehephe teie ia : Havaii Mata Pee Moe te Hiva, to na
auraa, e fenua teie tei faatupu i te tahi tauiraa i roto i te
râtere : e haapoiri te mata e e haamoè roa te reira taata i
te parau o to na iho âià, no te nehenehe hoî o te fenua
Raîâtea
Te
o
e o
riparipa,
aore ra
Vai rahi te
fare pure o Avera). la moti mai te hauà
I taôhia ai
Hatara Ura, tahua tei raro o
pii atoà hia
puna pape, fare pua te âfaa, Ruea te tahua, Aahiata te îmi
îte, te ao raa mau o te mâramarama no te rave i te Eà Ora
tiare pua,
o
o
purotu o Fetuna.
e
o Uturoa : O Uturoa i te rere a fara, e fara te
mâa. O Uturoa i te faa àraea, e àraea te mâa. O Uturoa i te
o
te marama e.
e
e Vai tei raro o Pepeùe, e Ava tei tai o naonao, marae to uta o te Faaoaitu, o vahiné Püroùroa te
mata
ia
mataèinaa
Paripari
Paripari
hitihia
Tautara, Outu tei tai
Tüfenua roa, Tüfenuapoto, Tevaitoà, Tümaraa,
Avera, Faurepa, Hotopuu, Vaiaha. Te 9 o te tâpoî o Opoa
ia, te tai rapatià, Opoa te tere nâ uta, e te tere mâtaùtaù.
Te faatautitihia e te tiare Apetahi. Piri no to ù âià, te mau
Huia no Havaii Mata pee Moe te Hiva.
:
1° Te
Paripari o Fetuna : Ua haroàhia to reo pînaî, mai te
mai o te Tumu. E pii hahano no te ôto o te tara mouà
o Hatara-Ura. E pii teihaa no te tahua tipaeraa o Tautara.
E tahua i te vaha paripari, e ùpu i to mana Tatari. Faateni
i te roo o ta âià i tipapahia ei papa tiàraa. Ei Pâ honohono,
ei pihaa hopuraa no te vahiné Uroùroa. Mai te pô mai,
ana
e
vai
mau
ra
i
mua
àrometaa
ia
no
na.
Raîatea
La hausse des
prix
des denrées alimentaires
Te ûanaraa mai te
O
te hoo
maraa
te mâa
0
/teie matahiti, te ûanaraa mai te maraa o te hoo
0 te
mâa. E
rave
rahi te
fenua
mau
e
topa nei i
i teie fifi. Te rahiraa o râtou e mau fenua
veve ia tei türai i te nûnaa ia faaite i to râtou inoino. Aita â teie huru fifi i pâpü roa atu ra i o tâtou
roto
Cette année sera sans aucun doute marquée par la hausse
des
prix concernant les denrées alimentaires. Une crise qui
frappe déjà certains pays, en particulier les plus pauvres de
la planète, provoquant des soulèvements populaires de masses. Si
les effets de cette crise sont encore imperceptibles sur le « fenua
», cela nous invite à rester vigilants et à prendre les mesures pour
prévenir de telles catastrophes. L’Eglise devra elle aussi se prépa¬
rer
pour apporter sa réflexion. Or, nous savons que l’augmenta¬
tion des prix traduit la fluctuation des cours des produits occa¬
sionnée par l’accroissement de la demande et la spéculation faite
du marché mondial.
C’est dans
ce contexte
année l’offrande du
«
mai
de crise que l’EgHse va vivre cette
». Un moment
important dans la vie
de
l’Eglise protestante mâôhi qui rythme la vie de chaque
l’Eglise, de chaque famille protestante. L’offrande est
avant tout une décision personnelle, que chacun doit prendre en
son âme et conscience. Mais nous savons aussi
que la dimension
collective et communautaire est importante dans notre société.
Notre don est à la fois notre engagement personnel et aussi notre
participation à la dimension communautaire de notre offrande.
On pourrait le dire autrement, c’est l’expression de ma foi per¬
sonnelle dans l’expression de foi de la communauté tout entière.
membre de
Elle
pour
l’expression d’un soutien au témoignage de l’Eglise,
remplir sa mission dans le monde.
est
Président Taarii, MARAEA Taaroanui
nei. E tià râ ia tâtou ia vai
mai
Ua
ra
pâpü ia tâtou
mâa.
ai'a noa e
te titau atoà
ia féruri atoà te Etârétia i nia i teie parau.
no
e, te maraa o te
moni hoo
o te
te mea ia te rahi noa atu ra te poroiraa
mâa ta te feiâ
tapihoo
e
faariro nei ei haamaraa-
atoà-raa i te hoo.
T mua i teie
mau
fifi, to te Etârétia
oraraa
i te
Oroà faatupuraa parau no teie matahiti. E taime
faahiahia no te Etârétia e uo te mau mero tâtaitahi
te mau
e no
Te
ùtuafare porotetani
atoà.
pûpüraa i te 6 i teie Oroà,
te taata
tâtaitahi ta
na e rave
e faaotiraa te reira na
mâ to na àau e to na
tiàturiraa. Ua ite atoà râ tâtou e, e parau rahi atoà
to te oraraa âmiii i roto i to tâtou hiroà mâôhi.
No reira, te horoà o te mé, te horoà a te hoê
i te horoà a te âmuiraa taata tei reira
taata i roto
ia. Te huru terâ
roto
o
ta
na
faaheraa i
i te faàiteraa faaroo
mero
o
te
to na
o
faaroo i
âmuitahiraa
o
te mau
Etârétia.
Na teie horoà
e
tuiv
i te faaiteraa Evaneria
Etârétia i roto i teie nei
a
te
ao.
Peretiteni Taarii
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
IM
5
Ènata
Poihou Fenua
Tupu aè nei te rururaa a te Tômite àhipa ui âpl no te fenua ènata i te mahana pae
tàpati 13 no Eperéra 2008 i te fenua Hiva-àa no te dire no Atuàna. Te fenua
Il etae i te
ènata
e
toru la
Taiàhaè,
o
fenua,
Ua-pou,
e
o
Hiva-àa, Tahuata, Fatu-hiva, te toe nei ia te fenua ènana,
oÙa Huka no
te faatupu i teie rururaa.
Tei âmuimaii teie rururaa, Hitiùra ôrometua, te
Pâpaî parau rahi o te Haapiiraa tâpati, ôia atoà te
Pâpaî parau rahi no te Uî-âpi, e te Peretiteni no te
Tômite porotetani a te Feiâ âpi, o Roger Marama, tiàtono
no te pàroita no Punaauia.
Te tumu parau no
teie rururaa, TE VAI NEI AU. E
mai roto mai i te mau feruriraa a te mau pupu, e tae noa atu te mau uiuiraa a te feiâ
âpi, 15 e tae i te 25 matahiti, e ta râtou hiôraa i teie tumu
parau. Ôia atoà te mau uî-âpi 25 màtahiti e hau atu, tei
rahi
rave
mau
manaô tei tupu,
faaite atoà i to râtou
mau
manaônaôraa. Te vâhi faufaa râ,
te mau taime
àparauraa ia, te faarooraahia ra te mau
manaô no roto mai i teie mau uî-âpi, tei horoà i ta râtou
marâmaramaraa i te tîtauraa ta te parau e faatupu ra. Te
îtehia nei te fâîraa i roto i te mau tuatâpaparaa, i te hinaaro e faaîte te mau ôpuaraa e îtehia ai te feiâ âpi i roto i ta
na parau, e parau ta na, e parau ta ù, e ia tàuà-atoà-hia o
E ia îte atoà vau, no te mea
vau.
tei roto atoà
vau
i te
pàroita, i te himeneraa, te haùtiraa, te ôriraa, no to ù tiàturiraa i to ù tiàraa uî-âpi i te Atua. No te mea te hinaaro, ua
ia i roto i te
faanahoraa, tei faataupupü i te tupumaitaî-raa, i te tahi mau taime te turaraa o te taata âpi, i te
rau
rahi
rave
mau
o te mau
manaô i te
mà te parau
Atua.
Te tupuraa te reira no te ôhipa, i te fâriiraa te taata
paari i te àparau e te uî-âpi, oia atoà te uî-âpi i te àparau¬
raa i te taata
paari, i roto i terà manaô e ôpuaraa râua na te
Atua. Tei faanaho i te mau ôhipa i roto i te ètàrëtia, pâroita, âmuiraa, vaamataèinaa, èi faaîte i te
hiraa, tei faaroo
paari, te vai nei ta
ôre
Actualiés
o
te taata
âpi,
hiô matâhitihia
atoà
na
ra
te Atua te
na
hiôraa i te Atua,
o
e ta na
ia i te navaî
i manaô e mea âpi roa, ôia hoî te
uî-âpi, aita rà e hiôhia ra e ôpuaraa
uî-âpi. Te haapaari nei te taata paari i
o ta na
te
nià i ta râtou faanahoraa, mà te tuàti-ôre i te
mau
faanaho¬
feiâ
âpi. Tei hea atu ra ia te Atua i roto i teie mau
haapaariraa i roto i te faanahoraa, aita ànei te Atua i moè-
raa a
te
hia.
mua
i to
ia i te
o
na
iho, i te tauturu
te
no
uï-âpï,
e tîtauraa na te Atua, e hinaaro no te Atua,
ôhipa, te ùtuafare, te pàroita, te vaamataèitupu te faatura i te àparauraa no te faaitoito i te
ta na mau
naa.
la
Veà Porotetani n°6/Me 2008
a te
àuahaaàtihia nei
faa i to
na
parau,
teie te huru, te
Atua
e
ia
na
te i te hinaaro
o
Atua. Te nünaa
o
ia
i te
e ua
to na
o
te
na
na
tiàraa
nünaa i te vâhi i reira
na
parau
i roto ia
metua, te fenua, e te Atua. No te
e
te
tahi atu
ora e o
ineine
Atua,
Atua,
i te
e
mau
mau
râtou. la
haapâpû nei ia
iho,
te âmuita-
âpi te manaônaôraa i to
na reo, to na
No te haamatara i to
oraraa.
ora no
tei faatupu.
fenua, to
nünaa tei îriti ia
Te
e
Ua vai i roto i te feiâ
i
Te taata
tiàturiraa, ia ôre ia îtehia te parau e a faaroo
mai i ta mâtou parau, e te mau
tamarii ra, faaea noa ia
ôre. I teie huru feruriraa, te faataa-ê-hia nei ia
te tamarii i te ôpuaraa a te Atua. la au i teie mau manaô, e
rave noa i te ôhipa tei au i te mau faanahoraa a te taata
paari, te haamàmühia nei te feiâ âpi no te mea te vai
tamarii noa ra, te hiô-noa-hia ra, ta râtou peu, te huru, te
faanehenehe, te pai'au, e te vai atu ra. la ôre te feiâ âpi e
parau, e nà hea te taata paari e màramarama ai te hinaaro
e titauhia ra no te faaîte. E parau te haamataraa no te mau
mea atoà, i mûri mai te ôpuaraa e te ôhipa. la horoà te uîâpi i to na manaô, i reira e noaa ai te àparauraa, te haapii¬
raa, te ôhiparaa, ia îte te uî-âpi no hea o na, to na hiroà
tumu, to na reo, ta na peu, no te faaîte ia na i te ora a te
noa
manaô.
tatararaa, i to na fàrii ôre, i te mea te îte nei
o
o
o
ia i to
ia i te
e ora o
na
mea
nünaa tei haafau-
uî-âpi mai
tiàturiraa i te
ora te
na
ora e te
haere
ia i te Aroha
o
e
faaî¬
te
nünaa haapihapiha-ôre-hia, e
ôpuaraa
ora,
tei tàamuhia i
nià i te tahi atu taata, te Metua, te Atua, e te fenua, i
màôhi ai, o Mâôhi Nui. E tîtauraa teie na te AU, te vai nei
i
mua
i te metua, te ètàrëtia, i mua i te vaamataèinaa, tei
pupü
faanaho i te ôhipa ta
la na no te
faatupu mà te âpee i to
vai nei te
mau
reira te taata
tei reira
o
na
âpi, to
na
fifi, tei te
fifi ia na, te tîtauraa ia a
AU i
TÀTOU, tuhaa
RÀTOU, no te tupute
te
hinaaro
o
te
Atua.
mau
no
tupuraa teie no te ôhipa, ia faahitihia teie huru
parau,
âpi iho. No
vâhi atoà ia, te vâhi
TE VAI NEI AU. Te vai nei ia te puai no te turu i
ia noaa te itoito. Oia atoà ia i
te
vâhi tei reira te paruparu
te
hoê vâhi tei ère i te mâramarama
ôhipa, ta te tahi
e
hinaaro
ra
Te
Èo
:
:
mauiui
haapiiamata
hakakotia nei te èo i te toiki.
Haa ènata
: e
Tau Etna
:
kaikai ta tatou kaikai tumu
: mea
nui te tau Etua
e ua
o
too ia te Etua
mau
fifi,
e
te ârai-
me
te tanu.
na
ènata, ua haapae ia
kiritiano, Etua kaôha i te
te tau
te tahi atu
paari,
no
mau
e
te
fârerei i
feiâ
âpi, te feiâ
to ù nünaa e no
te tahi atu
ètârëtia
e
nünaa,
e no
no ta
ù
te tahi atu
ètârëtia. Te taata
âpi
feiâ
râua te
paari, ia hiô âmui
mau ôrapa atoà o
te oraraa, no
te rauti
îte e, o
o
te tahi.
na mata e
e
faaîte i ta
te
vai
ra
e tupu ra.
i roto i te
E
parau
teie tei ôre i tàôtiàhia i te
faatupu, ia faatupuhia râ i
Teburkaa
te mau
vâhi atoà, i reira te
taata te oraraa.
Te
Aa,
te âa do te reo o te
i te Atua.
Te
Aa,
ôhipa
a te taata, o te
àroà tâmaa
ètârëtia
Haa ènata, te biroà taata te
tei nanad i te mau hohoà
faatupu i te àroà
e ua rave
no te
himene,
i te Atua teretetiano, Atua aroha i te taata.
te tiàau mâ
i roto i to na puai. la
âpi i teie parau TE VAI NEI AU, mà te
ia atoà teie e parauhia ra, e o ia atoà to roto.
Te hoê
âua i ta
na
na
iho,
feiâ
e
ètârëtia te reira tei maîhia.
Kaikai, tâmaa i te maa tumu o te fenua.
Te Atua, e mea rahi te Atua o te taata, ua haapae i to na
Atua,
e
âpi i roto ia
te papaiaa tupuna
Èo, e haapiihia i te mau tâmarii
maite i te parau no te ora,
tûramahia te taata
i te
ra no
tuhaa
ôhipa
ènata.
atoà-raa ia vetahi ê. Mâ te
ineine i te haere
e aore ra
hopoià ta to
türama
horaa i te oraraa, no te
ârai i te
i te
te ère
e
ia ia
o
noa
Oia hoî, te iteraa i ta na
hakakai, patu tiki, koina rari, tapeà, haka, tapa-
i toia tau Etua
te faaineine i te faana-
faatupuraa i te
ôre,
maraa
aka, te èo, haa ènata, te koina te kaikai, te tau Etna,
Te aka
tapa, hahi
tâpuraa ôhipa teie
te
no
i te âmui i roto ia ôre
riro ei taata hiô
Kaikai
E
E
e
ia, tei pihaî iho
te
maitai-raa
hinaaro nei
manuiraa. I roto i teie tuhaa te
metua, te ètârëtia, e te taata
te
ta
na e
e
Kaôha nui
Mapuanga
a
Natiki,
Terai drometua
Actualiés
En mars dernier,j’ai rencontré certains de nos
malades
C’est
un
au Alpers Motel à New Market.
lieu d’accueil conventionné par notre
logés
Caisse de
Prévoyance Sociale (CPS) qui attribue une
journalière aux malades pendant leur séjour à
More JJospital situé à Otahuhu.
indemnité
Middle
J’ai rendu visite à
quelques
personnes
hospitalisées
ainsi qu’à leurs accompagnateurs. Après un moment
d’échange concernant leur santé et leur séjour, nous nous
sommes réunis en prière. Ces moments de communion
dans le partage et l’intercession à l’extérieur de notre
fenua sont émouvants et riches en enseignements. J’en
retiendrai trois éléments pour nous aider à réfléchir à une
éventuelle structure d’accompagnement ecclésiale initiée
par notre Eglise protestante.
Premièrement, s’il est vrai que nos malades sont
accompagnés par nos agents de la CPS durant leur séjour
hospitalier, il n’en demeure pas moins qu’une présence
diaconale ou pastorale de notre Eglise Protestante Maohi
(EPM) pourrait leur apporter un soutien spirituel.
Actualiés
Veà Porotetani
n
°6 / Me 2008
Deuxièmement, dans
un contexte où l’anglais n’est
la langue de nos malades, une équipe socio ecclésiale
permettrait aux malades de ne pas s’enfermer dans leur
motel, en leur offrant des temps adaptés d’excursions
guidées.
pas
Troisièmement,
un dialogue entre notre EPM et la
pourrait élargir notre présence auprès de nos
malades qui se rendent dans les hôpitaux du Pacifique
Sud comme c’est le cas pour la France. Une réflexion à
CPS
entamer avec
d’autres confessions et associations du
fenua.
Pour ouvrir la
réflexion, il m’importe de rappeler que.
Certes
(faut-il le rappeler ) nous manquons de pasteurs
pour nos paroisses locales. Pourtant d’autres ministères
spécialisés de notre EPM seraient sensibles à cette mis¬
sion.
TEMATAUA Maea
Te
Me, te âau horoà
E feruri mâôhi i
Oroà
ôroà tumu teie i roto i te Etàrëtia Porotetani
Màôhi, te faanaho nei te mua ùtuafare tataî
tahi ia na, mai te mau tamarii e tae noa atu i
feiâ paari. E rau te hiôraa a te taata i teie mahana.
Areà
no
te mau tamarii o te
te
pàroita Papenoo, ua haaa te pipiria, a te mau
manaô mai ràtou i te faanahoraa
mitionare
e
te mau metua i mua
i teie parau no te
horoà, ia tupu te parau a te Atua.
Te horoà
faatupuraa parau
au
metua e
mai, e faaôhipahia no te faatupuparau, no te tauturu i te mau ôrometua, ta na mau
rave ôhipa. Eaha te huru o te varua horoà o te porote¬
tani i teie mahana.
e te mau mea
e
manaô mai i
atoà
e au no
tàtoLi i te
tamarii. Ua
te tauturu
i to
na oraraa.
E
ora
no
1 roto i to ù
âpîraa e tae mai i to ù paariraa nei, e më
parau-anaè-hia e më ta tàtou, e mahana
ta tàtou. la
àufauraa ia i te moni. E
ruru
^
mataèinaa
to terà
ôaôa terà
ôre ai
l'esprit de générosité
e na
e
fàtata anaè terà mahana, e
to terà
mataèinaa,
e
mahana
nünaa Porotetani. Te ôroà më, e ôroà
to tàtou mau metua tupuna ta ràtou i
-
na, e aita vau e manaô e, ia tàtou teie
atoà e parau e mea faufaa ôre.
tei
ôroà
e
tatou
Parau
ta te Atua
Le Mé est une fête annuelle dansla vie de
ua
Te vai ra ràtou o të parau ra e, te tahi tuhaa teiaha roa
teie. la feruri maitaî anaè tàtou, hoê noa tàime i roto i te
matahi e horoà ai tàtou i teie tuhaa na te Ètàrëtia. la tupu
noa te
l’Eglise Protestante Mâàhi. Elle entraîne
e
no te
faatupu mai
Le Mé,
i to
na
e
a te
Atua i roto i teie nei
horoà nei
no
ao.
I
mua
i te
ora
tàtou, ia rahi atoà te pàhonoraa
maitaî.
une
mobilisation de toutes les familles, parents et
enfants.
Pour les enfants de la
paroisse de Papenoo, leurs
témoignages divers, nous rappellent l’importance de
l’offrande selon la perspective biblique, offrande ins¬
tituée par les premiers missionnaires et maintenue
Jusqu ’à nos jours.
ces
ta na
manaô mai te Atua ia tatou te màôhi, e rave ia
ôhipa a te màôhi ta te Atua i faanaho no tàtou.
orahia mai
Teie fenua màôhi, mea taa maitaî to na faanahoraa.
Ua hàmani te hoê metua i te hoê ùtuafare e ua tàpiha i to
na
a
piha, eiaha ia ôe
îmi ai i te
ora no
e haere i roto i te piha o te tahi taata,
ôe. Pàrahi noa ihoà ôe i roto i to ôe
piha,
ua oti te Atua i te faanaho i te mau mea atoà i roto
i to ôe piha. Ta ù e parau atu ra, teie fenua, e fenua teie
no te
màôhi,
e
pàrahi màôhi,
màôhi tàtou i nià i te fenua
dons pour propager l’évangile,
pour indemniser ses pasteurs et ses employés. Qu ’en
est-t-il de notre esprit de générosité aujourd’hui ?
Veà Porotetani
ôre
manaô mai te Atua i teie nünaa màôhi. Ua horoà i te
te mea, ua
e noaa
L’Eglise utilise
i te
îte hoi tatou e, ua hâmani te Atua i te taata ia
i to na huru e ia au i to na hohoà. O vai ia
a
raa
Veà Porotetani
mua
No reira
ôe
ôhipa
e a
o
e
feruri màôhi,
te
e rave
ôhipa
màôhi.
to te Faaroo porotetani màôhi, a mau i ta
faatere i ta tàtou ôhipa ia au i te nàtura
e
màôhi, te hiroà màôhi, i nià i te fenua màôhi.
Tetua Mai
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
'-^jl 9
La fête du “Më”
favorisées. On ne peut certes mesurer la vie spirituelle
d’une paroisse d’après ses livres de compte ni à la valeur
de ses dons, pourtant 11 est certain qu’une Église sans
générosité est loin d’être
le
cas
une
Église vivante. Ce n’est pas
ici.
Cette
disposition généreuse des Polynésiens protes¬
toujours comprise des Européens. Ils la
jugent anormale ou exagérée, parfois même ils la cri¬
tiquent sévèrement, “incapable de se défaire d’un réflexe
d’Européen devant un sens de l’offrande qui leur
échappe”. (Aimer Tahiti). C’est peu connaître le respect
profond de liberté de conscience et faire unjure à la
générosité spontanée du coeur polynésien. C’est oublier
que dans le fond culturel polynésien, le don a la valeur
d’un geste libérateur, signe excluant toute possibilté de
calcul ou de ladrerie. (Il poun'ait même parfois mener à
une secrète auto-satisfaction par une sorte de compétition
pour un prestige occasionnel aux allures ludiques et
tants n’est pas
Il est un moment particulier où l’esprit de générosité et
de sacrifice
manifeste avéc
spontanéité émou¬
jour de la fête du Më. Cette fête qui, on
l’a déjà vu, a son origine en l’année 1818, lors de la fon¬
dation de la première Société Missionnaire Tahitienne, a
marqué fortement depuis toutes les générations succes¬
sives. Autrefois, on apportait comme offrandes des
cochons, du pia, de l’huile de coco dans des tiges creuses
de bambous ; vendues aux marchands, elles permettaient
de subvenir à la vie des évangélistes dans les îles loin¬
taines. Lorsque la monnaie commença à circuler, ce
furent des pièces de monnaie espagnoles, chiliennes,
américaines et des tara d’argent (pièce de 5 francs) qui
remplacèrent les bambous.
Il n’est rien de plus attachant que le spectacle de ces
paroisses remplies d’une joyeuse émulation pour atteindre
ou même dépasser les résultats obtenus
précédemment
afin de permettre aux oeuvres du Conseil Supérieur de
se
une
vante, c’est le
vivre d’une manière autonome et même d’aider les
sociétés d’évangélisation et les autres Églises moins
décontractées.) (Cf. Economie Ostentatoire chez les
Polynésiens, Cl. Robineau, Cahiers de l’I.S.E.A., Genève,
1968). C’est aussi un aveu d’ignorance du principe de
base des Églises et oeuvres protestantes qui vivent
uniquement la communauté religieuse est la source et la
base de la société en général. Inséparables l’une de
l’autre. Pour autant que ce don est libre et volontaire, il
est la preuve de l’esprit communautaire. En faire une
obligation lui deviendrait fatal. Donner au Mé, c’est don¬
ner pour l’ensemble,
pour l’unité de la communauté, pour
l’oeuvre que les ancêtres ont tracée et qui se poursuit
dans cahque génération. (Une partie du Mé a été
longtemps mise à la disposition de la S.M.E.P. pour l’é¬
vangélisation outre-mer.)
A
l’Église Évangélique, l’autonomie
Tahiti, dans
finanière est depuis longtemps réalisée. C’est une preuve
de maturité et d’une stabilité que les autres groupes
envient
:
c’est
un
exemple qui
loin.
cyclones”
109-110
va
Extrait du livre “Au vent des
De Henri
Vernier, pages
yv
Te Oroà
Faatupuraa Parau i Faaa
Ite mau matahiti atoà i roto i te pàroita, te rave-pâpühia ra teie tàpura ôhipa. No te taime mâtamua roa
i teie matahiti 2008, e mea taa ê roa ia. I te tâpati
râ,
Te fàriiraa i te tere Tômite e te mau manihini, na te
ôrometua püpü te reira i faanaho mai na roto i te hoê
himene àià e tae noa atu i te ôrero. E mea ruperupe te
mau
13/04/2008, teie ta^na horoà ; 4 095 000 Ers. Ua faatere-
haamoriraa i taua mahana
hia te
Teahupoo i rauti mai.
pàroita
tumu e 5 mero
Aporaa tiàtono, ta
na Tômite : e 6 mero
tauturu. Ua tauturuhia mai teie Ôroà e te
e te
pàroita.
11 Pü
Haapiiraa tàpati
ôire. Teie to ràtou
mau
e
iôa
noa mai i te Ôroà 5 Màti, i reira te mau faaineiravehia ai, mai te parau ànei no te himene tàrava,
te vàhiraa parau, te faahoîraahia te mau tamarii e te mau
I mûri
neraa e
ôrometua
mai i
püpü i roto i te mau âmuiraa. Na ràtou e haapaô
taua tàpura ôhipa i taua mahana ra. Ua îtehia te
ànaànatae
hoê
10
o
te mau
to ràtou
e
.
Na te
Haapiiraa tàpati
no
I mûri aè i te pureraa, ua âmui atu te tàatoàraa o te
tama, te mau manihini e tae noa atu to te pàroita i
roto i te fare heivaraa no te fàriiraa i te mau maitaî tino.
mau
vai nei i roto i te mau aroà no
: Tiperia, Teroma, Tearoha,
Heremona I, Heremona II, Moria, Petera, Tapora,
Peterehema, lerutarema, Epeneetera. Te rahiraa tamarii i
taua mahana ra : 550 tamarii e te mau ôrometua püpü e
ôhipa nei i roto i te pàroita : 83 ôrometua püpü.
te
ra.
mau
tamarii, to ràtou mata ôaôa, to ràtou
rauti.
Veà Porotetani
n
°6 / Me 2008
Haamauruururaa i te Atua te Fatu no te ôhipa, no to na
e to na Aroha ta tàtou i îte e tei fanaôhia e to te ao.
Here
Haamauruuru te Âpooraa tiàtono, te Tômite o te
Haapiiraa tàpati, te mau rauti tama, to te pàroita, e tae noa
atu ia ôutou pàatoà tei toro mai i to ôutou rima. Mauruuru
roa e
roto
ia vai
i to
na
noa
tàtou i roto i te hôeraa mai ia letu
e
hoê i
Metua.
Haamauruururaa taa ê i te Faatereraa no te ôire no te
tauturu rau atoà ta ràtou i faataa mai. la arataî noà te
Atua ia tàtou i roto i te parau no te tàviniraa. la ora na.
mau
ATGER
Éléonore
4
Te
Te
mau
Pùpüraa 0
taiô i roto i teie tuhaa.
parau ta tatou e
faanahohia mai ia
Haapiiraa tâpati
te
reira
Hitia
no
e
e
tamarii
te mau
no
Papenoo, rautihia
ua
te
Te Tutia. e taà hereni teie, to na auraa te O. aore ra, te
Horoà. Te tahi taoà ta te taata e pûpü na te tahi atu taata,
e te
iituafare ôrometua Rahiti ma, e te ùtuafare ôrometua
Tahiarii
e
piti
O
ma e
te
Hitiaa
e
Tômite
Haapiiraa tâpati
Papenoo.
la haamauruuruhia te
tei
mau metua
mau
tamarii
nâ Pâroita
no
to na mauruuru, aore ra, no te
na
Taamuraa i taua taata
e
pâroita Papenoo
te
mau
tae noa atu
e
itoito mai i teie
rave
o
ia te Tutia
aore
i te
Ôroà Faatupuraa
tamarii. Na te
no te
mau
mai te parau no taua
râtou mau manaà.
ra.
faaîte i to na Here e to
E tumu parau teie tei mâitihia
Ôroà Faatupuraa Parau a
tamarii
mahana
o
nâ âmuiraa
ra, na
tâtou
e
te
4 i rauti
e
taià mai i
to
Parau.
Âmuiraa Peteteta
A
tahi, te 6
aore
ia te Horoà
Tenete
e
hia
aha te tumu.
e e
ta te mau
:
la
au
i te faaîteraa
a
te
Tupuna i mua ra. E aha te ô i faaôhipa-
Dosier
Pâhonoraa
E
mau
ânimara ta te Atua i faaue ia
Aperama
e
püpü
1 Puaatoro
ûfa, 1 puaaniho ûfa, I mâmoe paè, 1
ùupa, 1 ùuairaô. Te ânimara, o te tahi teie mau maitaî ta te
na na
:
Atua i hâmani
te
haamauraa i te parau
faaau e vai ra i
rotopü i te Atua e o Aperama, e e tupu mau â taua faaauraa ra. No te
haapâpü atoà i to Aperama tiàturiraa i te
Atua,
ua
no
riro teie
mau
ô ei taamuraa ia
Aperama i te Atua.
I te tau
nei,
o
to tâtou mau
Teie te tahi
mau
hotu
No te
e
Teie,
hotu, aita â
ani
ra
ua
ia tâua
Peteteta,
a
e
te mau
hopoi mai
ra
i tae i te taime pafaîraa. Ta ù ia
tamarii
na te
tahi
e te mau metua o
maa pape
iti, ei faararirari-
raa
o
mea
maitaî,
Peteteta, e mau mâa maitai ânei ta taua e vai ra.
ô ta te
tupuna e püpü nei na te Atua :
mau
roto
na
i te
te fenua.
Ei faaîteraa i to râtou taamuraa i te fenua
-
e
mau
Ei faaîteraa i to râtou tüàtiraa i te Atua
-
E ta tàua
tupuna, e aha ia te mau ô e püpühia
aha.
e no te
te
na te
reira te
mau
mâa maitaî
roa
e
i te Atua.
aè. Te mâa
Atua ia.
i ta taua tumu, ia vai ora noa e ia hotu rahi mai te
mâa. Teie te
taua
püpüraa hopeà
mâa, püpü atu ai
monamona,
na te
e tià ai ia tâua ia pafaî i ta
Atua, ei mâa maitaî, ei mâa
ia hanahana te Atua.
I Veà Powtetani n°6 / Mai 2008
11
Amuiraa Tarirea
A
piti, te pùpûraa ô, acre ra te àufauraa, e rave-noa-hia
mau tâpati atoà, mea nàhea i te haamauraahia, e
nei i te
no
te
aha.
Te
te
püpüraa ô, te
tahi taoà
na
auraa : to te
tahi ia taata horoàraa i
te tahi. E toru huru parauraa
ta tatou e
teie parau Püpüraa ô.
A tahi : püpüraa Tutia
A piti : püpüraa ô
A toru : Àufauraa.
faaôhipa nei
no
E toru atoà
ra ôhipa taa ê.
Pupùraa Tutia. e parauhia ia
aore ra no
no te mau
ânimara,
te taata ;
Ihipûraa 5. e taoà ia teie e faahitihia nei
Àufauraa. e moni ia, teie e parauhia nei.
;
No te aha i haamauhia ai i te
püpüraa ô i te mau tâpati.
No to te taata ia hinaaroraa
e
te Parau a te Atua ta na
faaîte i to
i faaroo i tae ai to
horoà. Ua îte atoà te taata faaroo te
mai ia i te Atua ra, i parau
mau
ai Hatai i te
na mauruuru
na
manaô
i
e
maitaî atoà, no ô
pene
2, îrava 8
:
Na ù te ârio, e na ù atoà te
Tapaota
ra.
Eiaha tatou
e
àuro, te parau mai ra lehova
pipiri.
Te pupuraa
taata
a
ô, eere ia te moni noa, o ôe atoà râ, te
püpü, to ôe püpüraa i to ôe tàatoàraa i roto i te ôhipa
Atua,
te
no te
haamauruuru ia
na no to na
Here
e to na
Aroha.
E te
mai
tamarii
mau
faaite i
no
No te aha terâ moni i te
mau
âmui. I te taime tatou
mau
ô,
a te
o
ia i ta
Atua,
e
mm
Amuiraa Peniamina
A toru, te
Ôroà Më i haamauhia i mua ra e to na tüàtiraa i
te parau o
te
Te
mau
aha te
e
Ôroà Faatupuraa Parau.
tamaiii
mau
ô
e
a
Peniamina,
a
faaîte mai
horoàhia nei i roto i te
Ôroà
ia matou,
Më matamua
na
roa.
E, na mua roa ra, te hinaaro nei mâtou e haapapü atu
ôutou, te Ôroà Më, o te hoê ia Ôroà Èvaneria mau, tei
haamauhia e te mau tupuna i te fenua nei, i mûri aè i to
râtou fâriiraa i te Èvaneria, ei râveà no te haaparare atu i
te Parau a te Atua i te mau fenua atoà, tei ôre à i faarooo i
ia
taua Parau ra.
no Më 1818, i haamauhia ai te Ôroà
i te fenua no Moorea i Papetoài. No te
I te àhuru mâ toru
Më matamua
mea
râ, aita
e
roa
moni i te fenua nei i taua taime
ra, o te mau
puaa, te mau pia mâa, e te mau hinu haari tei tâvirihia i
roto i te mau pona ôfe, tei püpühia mai e te mau taata ei
taoà horoà no te Ôroà Faatupuraa parau.
reira i mûri aè i te fenua papaâ.
121
Ua hoohia atu te
Veà Porotetani n°6/Me 2008
‘H
e
a te pâroita e to na oraraa
faaineine ai i te püpü i ta tatou
Atua i horoà mai ia tatou i
Pauro, 2 Torinetia pene 9
na te
reo no
:
E horoà
ôhipa
atoà. E
tâpati atoà.
ôhipa
haamanô tatou,
mau mea
îrava 7
«
e
metua, a haere
ôutou Aroha.
e te mau
e to
to
No te tauturu i te
te
Tarirea
ôutou Here
e
i
ôpua i roto i to na âau,
ia püpü o ia ma te dada. »
na
nippii
no te
Mai taua taime ra,
Më, ei
Ôroà
tae mai i teie
e
mahana,
tumu i roto i te Etârëtia. O te
ua
riro te
Ôroà
Ôroà
Faatupuraa parau hoê roa teie i te fenua nei
ôhipa i roto e te mau ôhipa i rapae.
no te mau
Teie nei râ, te Ôroà Mê e te Ôroà Faatupuraa parau, e
aha to râua tûàtiraa.
Te Ôroà Më, o te hoê ia Ôroà i fâ mai na roto i te mau
Mitionare peretâne no Ronetona, o ia hoî, e vârua faatupu¬
raa e
haaparareraa i te Parau
te Moana
Nui
e
a te Atua
fenua Mâôhi. No te
i roto i nâ ôrapa o
faatupuraa i teie
hâmani i te hoê pàhi no te âfaîraa
te
parau, ua manaô râtou e
i te mau Mitionare, i terà motu e terâ motu, e tae noa atu i
te mau motu Patitifa.
Matou ia te mau tamarii a Peniamina, te riro nei matou
i teie mahana ei mau Mitionare, tei tae mai na nià ia
Tarapu, âpeehia
e to màtou mau ùtuafare, to màtou mau
metua, e to màtou mau hoa no te pûpüraa i te mau horoà
no teie ôroà faatupuraa parau.
Peniamina
Teie te
e
tatou
paiùma mai i nià i to tatou pahî ! ! !
faatapae atu
uahu, tano atu ai
roa
! A
e
i teie mahana
màtou i to màtou pahi i nià i te
Ua ôroà Faatupuraa Parau
Ôaôa tàtou, himene tàtou, ua maitaî
ra
parau e «
».
ia.
Amuiraa Peterehema
Dosier
A maha, te Ôroà Më i teie mahana, no te aha i haafaufaahia ai te moni, e e aha te faaôhiparaa.
Herevai
Peterehema e, e Ôroà Më ta tàtou i teie mahana, aore ra e
Aufauraa Më, te moni tei haafaufaahia, no te aha.
Rolano
I te taime a haamauhia ai te Totaiete Faatupuraa Parau i te
matahiti 1818, i reira te parau o te moni i te ôraa mai. I
reira atoà to tàtou nünaa i te haamatauraa i te taiô i te tàrà.
Ua haafaufaahia te parau o te moni no te faaôhie i te mau
ôhipa e no te mea ua ô te fenua i roto i te faanahoraa no
te tapihoo i te tauihaa.
Te fà tumu o te Ôroà Më, no te haamauruururaa ia i te
no ta na mau hàmani maitaî, ta na mau à i te taata
(te aho, te mâa, te fenua, te Aroha e te Here).
Atua
Herevai
Teie
mau
Mahinui
Te piti o te
nei, te rahiraa moni e noaa mai nei i roto i ta tàtou
Àufauraa Mè, mea nà hea i te faaôhiparaahia.
tua o te
tàpü, te mau tauturu âvaè ia a te mau ôromeÈtàrëtia. E pae hànere e maha àhuru tàrà
(2.700 F).
Mereana
E to te tere Tômite
e te
pàroita, teie te tahi faraoa mona-
-
màtou te mau tamarii no Peterehema, te pii-atoàhia te fare no te faraoa. Te hinaaro nei màtou e faaîte i
mona ta
mua
ia tàtou, te parau no te
o
teie faraoa monamona, e
piti tauatini tàrà
Ètàrëtia.
faataahia ia ei àufauraa i te mau rave ôhipa a
piti hànere e vaù àhuru tara (1.400 F).
E
mau
piti hânere tàrà ( 1.000 F).
loane
Herenau
teie faraoa monamona, na te faatereraa ia o
piha ôhipa a te Ètàrëtia. To na moni, e ono hânere
tàpü rahi
tàpü, no te tauturu ia i te mau ôrometua faatura, te mau ôrometua vahiné îvi tei roto i te àti e te mat.
E
(10.000 F).
tàrà
te
Navaerua
Te maha o te
Te moni
te
Te toril, ua
ôpereraa i teie nei ô : te Moni
Më.
Te
Ariitahi
o
(3.000 F).
Te pae o te
(800 F).
tàpü,
na
Heremona ia, hànere
ono
àhuru tàrà
Navaerua
E teie
tâpü hopeà, no te tauturu ia i te mau Etârëtia e te
haapiiraa i te ara. Te Cevaa, te Coe, te PTC e te
atu ra. E ono àhuru tàrâ (300 F).
mau
vai
Fare
Rolano / Vihi rata mâtamua
Te îte ra ia tâtou e to te pâroita, ua pau ta tàtou faraoa
monamona o ta Peterehema e hinaaro e âfai mai i te tahi
tâpü faraoa
monamona
âpi
no te
faatià faahou i teie
faraoa.
Te fare
o
te
faraoa,
e
âfaî mai ta tàtou tâpü mâtamua.
Àufauraa / Himene (E mahana ôaôa)
Merenana
(Vihi rata piti)
tômite, to te pâroita, teie te piti o te tâpü faraoa o
te tià ia tàpiri atu i pihaî iho i teie, ta te fare o te faraoa i
maraa i te amo mai, na tâtou e fârii mai i teie maa püai iti.
Haamanaô rà tàtou e, e horoà te taata atoà ta na i ôpua i
roto i to na âau e, eiaha mà te nounou, e mai te mea e no
te tïtau ; o te taata horoà noa hoî ta te Atua e hinaaro.
E te tere
Ariitahi
Te
ono o te
tâpü,
na te mau
âmaa ôhipa ia
a te
Etârëtia, te
Uî-Âpî, te Haapiiraa tâpati, te Tuahine, te Poro Èvaneria,
e
te Pü
mai
e
Haaparareraa parau, te Haapiiraa faaroo, te Fare
tâpeàraa. Hânere târà (500 F).
te Fare
Mahinui
Te hitu O te tâpü, na te Tômite
F ono àhuru târà (300 F).
rauti ia
e te
huriraa pipîria.
Ôpaniraa
Tiateani
Tômite, tenà
No reira, te tiàturi nei màtou e, e riro teie ô ei tauturui te tupuraa no te Parau o te Hau o te Atua o ta tàtou e
tàvini nei na roto i te Ètàrëtia. Te tahi teie tuhaa naînaî no
mai te ô
ta tâtou
E te tere
raa
o
màtou te
tamarii
ta
mau
no
Haapaianoo i
faaineine mai,
ei faaîteraa i to
màtou ôaôa
e
to màtou mau¬
ruuru
mau
no to na
hàmani
maitaî ia tàtou
i
te mau
maha-
atoà O te auraa ia no teie parau e Ôroà, oia hoî, ta te
taata ia haamaitaîraa e ta na haamauruururaa i te Atua no
na
te mau
.
maitaî ta te fenua
e
faaîte
noa ra
aita
e
mahana
tuuâ.
14
e
monamona.
tenà i ta
na
Te tiàturiraa i teie nei, ia amo
maraa e ia menemene mai-
tuhaa ia
taî ta tàtou faraoa monamona, eiaha ia topa e
hu.
Te nà ô
ra
te
reo o
letu
e :
“O
dutou te âmaa ; o te
ra, o
àti mai ia ù
ia ia te hotu rahi. ”
vau
e o
ia pàrahura-
te vine mau, o
tei àti atu
vau
ia
na
i te
Atua,
Tiateani a TEROROHAUEPA no te
Anujiraa Peniamina no Papenoo
faraoa
mai tenà
Veà Porotetani n°6/Me 2008
Te
mâtou
mau
tamarii
no
mau metua e,
ruuru, e
Haapaianoo
mauruuru
ia hanahana à te iôa
o
e, mauruuru
! E te tere tômite
te Atua.
! E to
e, mau¬
L’Offrande à
Hapaianoo,
le dimanche 27 avril 2008
bous contenant
L'Offrande des tout petits de Hapaianoo s'est
déroulée dans la
paroisse même et a été animée
par les groupes “To ù Arataî” et “Tiàrama” de l'ɬ
cole du Dimanche. Les tout petits de Hitiaa quant à eux
se sont chargés de la liturgie avec le âmuiraa Peniamina,
aidés des membres de Hitiaa venus informer la paroisse
de
sa
collecte de l'année 2007 et celle de l'année 2008.
Toute cette cérémonie
a
été mise
place autour d'un
petits et du nour¬
louange.”
en
thème inti-tulé: “Par la bouche des
risson, tu t'es préparé à une
Je
écris
tout
lignes pour vous dire ce que vous
manqué. En effet, nous avons eu la chance de par¬
ticiper à une louange qui a été préparée par la bouche des
tout petits. Des nourrissons étaient présents aussi, mais
leurs cris, leurs balbutiements nous ont fait comprendre
leur façon de louer Dieu.
vous
l'argent. Enfin à l'aide d'un gâteau monté
pièces, ils nous ont expliqué où part notre
offrande et surtout à qui elle est destinée. Ici, je peux dire
qu'il était important de recadrer la vision des paroissiens
de toutes
leur “më”.
concernant
Ces tout
petits nous ont fait comprendre que nous
pris cette offrande comme un fardeau. Le message
spirituel qu'elle contenait avait perdu son sens. L'argent,
quant à lui, prenait la première place, Dieu la deuxième et
c'est cela que l'offrande devenait difficile.
avons
ces
Ces tout
avez
Qu'est-ce que c'était exactement ? C'était une fête
animée par des tout petits de la paroisse de Hapaianoo et
de Hitiaa. Une rencontre de tout jeunes enfants qui se
sont préparés à nous délivrer des messages de paix,
nion et d'amour, amour béni par l'Esprit de notre
d'u¬
Seigneur. On ne ressentait en chacun ni stress, ni honte,
mais beaucoup de fierté et d'honneur de pouvoir s'ex¬
primer sur la volonté de Dieu.
Il est vrai que par
la bouche d'un tout petit, le message,
spirituel a pu exprimer par sa voix. Son regard et son
geste sont tout à fait différents de ceux d'un adulte. Une
force d'attraction nous (les adultes) pousse à nous taire et
à apprécier le message de ce tout petit. Ces petits ont su
démontrer leur compréhension de la parole de Dieu. Dans
le message adressé lors de liturgie : “Jésus ne nous lais¬
sera pas orphelins, mais qu'il nous a laissé la Parole
(celle de son Père) pour ne pas vivre seul.” Ces tout
petits nous ont fait comprendre l'offrande de l'époque
d'Abraham et le chemin que celle-ci a fait Jusqu'à nous
aujourd'hui. Ces tout petits nous ont animés avec des
images d'animaux, des fruits, et des morceaux de bam¬
vie
:
petits nous ont fait partager le message de la
d'abord et avant tout Dieu. Cette offrande est la vie,
vie à
laquelle nous devons apporter soutien, union et
la vitalité de notre Église Protestante Mâôhi.
Qu'elle vive, qu'elle grandisse, qu'elle se diffuse dans la
vie spirituelle de tous les Mâôhi. Cette vie dont Jésus
nous déclare : “Dieu a tant aimé le monde, qu'il a donné
son fils, son unique pour que tout homme qui croit en lui
ne périsse pas mais ait la vie éternelle.” (Jean 3.16)
cette
amour
pour
Je souhaiterais saluer les parents
de tous ces petits de
Hapaianoo et de Hitiaa, que leur soutien et leur accompa¬
gnement serve à un avenir spirituel meilleur pour leurs
enfants.
Je souhaiterais aussi
teurs et
saluer, la disponibilité des moni¬
paroisses Hapaianoo et
monitrices des deux
Hitiaa, soutenus par leurs comités, leurs conseils de
diacres, et leur pasteur, pour leur travail effectué à travers
ces tout petits, résultat du temps, de l'amour et de la per¬
sévérance qu'ils ont su donner.
Que Dieu
votre
vie
vous
bénisse et
vous accompagne
spirituelle.
Nuiheimaru vahiné,
Monitrice de l'Ecole du Dimanche
de la la
paroisse de Hitiaa
Veà Porotetani n°6 / Mai 2008
dans
Pamu
j|mhaere
la ifoito d te mau tiàfono no te
e tifau / te Me i teie mahana
1a hiôhia te mau ôhipa i orahia e te mau tupuna i te
taime
faanaho ai râtou i te ôroà
i te
roto
te
a
faatupuraa parau i
Ètârêtia porotetani màôhi, ua îtehia te taata i
faataaraa i te tahi tuhaa
teie
noa ra no
maitaî ta
no te mau
na e
fànaô
ra e vetahi i teie mahana i nià i te vanira, te puhâ,
püpü, te pài'au, te ànimara, te ià e te vai atu ra. Te
auraa, aita te faanahoraa i ravehia e te mau tupuna i moè.
Te tàpeà noa ra vetahi i teie faanahoraa no te mea te ora
ravehia
te
ra
ôhipa.
râtou i te horoà
a te
moni tei haafaufaahia
Te faatià
hotu te tumu
ra te
«
tahi
mau taata no
ramboutan
»
i te
Papeari, i
mau
mua ra, e
Ôroà
E faataa i te tàa-
taime
no
te
faatupuraa parau. E parau te feiâ paari :
toà O te moni e roaa mai na roto i te hooraa i teie
hotu no te Ôroà faatupuraa parau.
mau
Te nà reira atoà
o taua
ra to
mataèinaa
Mahaèna ia
ra
i te ARA
au
a
i te faatiàiaa
te
Ètài'êtia tei
a te
tere
i te Tuhaa 1 i te tahi matahiti. No Mahaèna, e topa te
ature i te mau taime no te Ôroà faatupuraa parau. la au
i
te hiôraa a te mau taata paari no teie mataèinaa, ua horoàhia mai terà ià e te Atua no ta na ôhipa. Te auraa, te moni
e roaa
te
mai i roto i te hooraa ature, e
ôhipa
Eita
a te
Atua ôia hoî te
ôre te faaîte
e
noa
faataahia te reira
no
Ôroà faatupuraa parau.
mai
ra
teie nà hiôraa i ta te
tupuna huru raveraa ia tupu te Parau a te Atua. Aita
manaô ra to Papeari e to Mahaèna anaè tei rave i
teie faanahoraa. E tano ànei e parau, terà te faanahoraa ta
to tàtou mau tupuna i îte ia au i ta te Parau a te Atua e ta
e to te moana.
I teie tau te
te reira te tahi râveà e
tupu ôhie ai te mau ôpuaraa e e tere ai te mau tâpura
ôhipa. Te auraa, te moni e roaa mai no roto mai i te hotu
O te fenua, to te moana e te ôhipa, te faataa ra te taata i te
tahi tuhaa
no te
Te taata
Tàvana
fenua
no te mea
mau
e
Më.
nà reira, ua îte
maitaî atoà ta
Atua te Fatu
na na no
maitaî
a
atu
atoà,
o te
E te reira îteraa te
ua tae roa
vetahi i te faa-
ta na noa tuhaa no te oraraa o ta na
horoà ei fâîraa
hâmani
ia ôre ia rave i te
na
te mea te hiô ra o na i te rahi o te
te Atua ia na e eita e tià ia na
ôhipa
i te
noa ra.
Ua faariro râ te reira taata i ta
faai'oo
tahi
eere
ia taata te Atua te Fatu
fànaô
o te mau mea
riroraa i te horoà
Ètârêtia.
na e
pàhonoraa i te maitaî o te Atua. A taa noa
ôhipa ta na e amo ra i roto i to na orai'aa i te
no te
mau
mau râveà atoà ia maitaî to na ùtuafare, ta na
fetii tamarii, te tauturu atoà ra o ia i te mau ôhipa atoà a te
Ètârêtia. Ua îte tàtou te taata e ta na faanahoraa, to na tià-
îmiraa i te
mau
turiraa
vau e
taata. E tano ihoà te parau a te Fatu : E maraa te mouà i
te faaroo. Te auraa, aita e ôhipa e mau i te faaroo. Te tià-
te
Rahu i
haapii ia râtou. Ua pàpü ia tàtou te horoà, eere
na te taata
faaîteraa
a
i haamata, na te Atua. No te mea, ia aü i te
te Parau a te Atua, ua na mua te Atua i te faa-
tiipu i te mau mea atoà. Te auraa, te mau mea atoà i rahuhia e te Atua e tae roa i te taata, e tupuraa ia no to na
hinaaro. E tano roa e haapàpû, te mau mea atoà ta te Atua
i faatupu, e mau tàpaô te reira no to na Here e to na
Aroha.
ta na tàviniraa. E maere
au e tauturu
taata e te Atua.
te
here
e te
ôhipa i
ia i te horoà
rave i mua i te rahu a te Atua, ua
Atua no te tauturu ia na i te faana¬
a te
faaîteraa i te hinaaro te Atua.
E teie huru faanahoraa tei ravehia e to Papeari, to
Mahaèna e te tahi atu mau mataèinaa aore rà fenua, te
horaa i to
na oraraa e ta na
tâtou i te faaroo
o
te
à te faaroo ia tàtou i te tàviniraa i te
E tauturu à te faaroo ia tàtou i te
faatupu i
aroha. E tauturu à te faaroo ia tàtou i te îteraa
i to te Atua hinaaro. E tauturu à te faaroo ia tàtou
no
te
tupuraa o ta te Atua Parau. E tauturu à te faaroo ia tàtou i
faatupuraa i te maitaî e te ài'oraa i te îno. E tauturu à te
faaroo ia tàtou i te faatupuraa i te parau o te horoà.
te
la haamaitaîhia te Atua
Ta te taata
rave o
turi nei
e
Jean
a
no
ta
na mau
maitaî
TEURURAÎ, Tebaapapa drometua
i Faieæ'Haavetwere
Henrmoona
ÀPpuamiamu
Te
mau
vahiné i Heremona
Ia au i te faaineineraa e tîtauhia ra i te mau pipi i roto
i te
Âua Pipi
Ôrometua no Heremona (APOH), i te
vahiné, pipi noa atu, hoa noa atu no te
pipi e vahiné na te ôrometua, te ora nei matou i roto i te
faaineineraa no te haamaitaî atu à i te ôhipa haapiiraa
pîpiria, tuaroîraa, ôhipa rima î, etv... na roto i te fârepae no te mau
reiraa hoê taime i te âvaè. Te fâ mâtamua roa, ia ineine te
mau vahiné i roto i te ôhiparaa e te faaîteraa i te Here e te
Aroha
te Atua i te vàhi i reira
o
o
ia
e
i te parau tei « rahu » (Tënete 1). O te reira atoà te
e vai ra i terà îrava 37 vr : «
E mea tià roa te
roto
manaô
...
mau mea
atoà tâ
ravehia
letu,
ra :
ra
aè nei ia ta na haapiiraa i te âvaè
i te mahana mâa 12/04/08, rautihia mai e lotua
(Mahaa Marceline), niuhia i nià i te tumu parau
“Te
matara
mana o te parau tei faakmaha i te tarià e tei haai te arero, ia maitaî te parau.” No roto mai teie
tumu parau
i te Mareto 7,31-37.
Oia mau, e parau teie no te hoê taata tei « pârahi noa i
i te mâmû », tei haruhia ta na parau, e aore ia, tei
faaèrehia o ia i te parau, na roto i te fifi o to na tarià. Eita
roto
o
ia
faaroo i te parau a te
e
iho. Te fifi atoà
tahi, eita hoî
roto
i to
ra
to
e parau
na oraraa.
i faahoî mai i ta
E tano
na
tahi, eita hoî
faaroo i tâ na
i te parau a te
iho, tei natinati noa na ia na i
arero,
i tâ
«
faaîteraa
fifi
parau,
».
I tano
roa
ao no
te
parauraa » e no
ai ia tatou ia ui e : « 1 mua i
o
I roto i teie parau na tatou,
mâramaramaraa o teie taiôraa,
letu », e
e
parau
ia « maitai » faahou te parau.
mai roto mai i to na ao no te màmü, ua
na
teie taata, e aha te râveà i
tâtara i taua fifi ra. »
te
e
na
Na letu rà, na roto i te mana o te parau
e parau,
faahoîhia teie taata i roto i te
te
eita
ra,
faadhipahia
tâviri
e
letu
no te.
îriti i te
hoê
noa
« e
parau », e « parau na
teie ia
e
àramea
la àrnaha,
ia, ia matara ». E taô teie, e taô haa teie tei faatupu
i te tahi ôhipa, e taua ôhipa ra, te àmaharaa ia te tarià e te
matararaa te arero o teie taata, ia maitaî faahou ta na
e aore
teie tei hôroà i teie taata
tei haamanaô mai ia
ia, te pfiraa mai teie ao na
parau. E tano e parau, « e parau
i te parau ». E parau atoà râ teie
tatou
i te tupuraa
mai,
e aore
ôhipa i
e tano e parau,
faaroo nei te turi
nei te vâvâ
te parau
e
».
tàuàparau mai
na,
eita
o na e
faa¬
eita hoî e parau, eere faahou o ia i te taata, e « taoà
râ », ua âfaîhia atu teie « taoà » ia letu ra, ia rahu letu ia
na, e ia riro mai o ia ei « taata ». 1 taua mahana ra, ua
roo,
riro
o
ia ei
taoà parauparauraa,
«
ei tumu
no te
tahi tâuà-
parauraa na te taata e na letu, i tuuhia ai o ia i te « pito
» o te Èvaneria no te faa'ite mai e, « terâ to tâtou hohoà,
terâ tâtou, mai terâ pauroa tâtou, terâ to tâtou parapore. »
Te faaîte atoà mai ra teie taiôraa e, te « ora », no roto
mai ia i te tahi parau tei haafânau faahou ia tâtou e tei
faatià faahou ia tâtou. Mea na roto i te parau to letu
hôroàraa i te
parau
no
ora
i teie taata, e na roto atoà mai o ia i te
i te hôroà i te
i te Here
roto
tahi pae
i te
e
ora
te
ia tâtou, te
Aroha, ia
ora
ora
tei hôroàhia mai
tâtou
e
ia fânaô atoà te
ora.
Oia mau, ia fârerei anaè tâtou ia letu, mai teie i roto i
na tâtou no teie mahana, eita tâtou e faarirohia
«
: « fâta ». E taô
teie, e teie to na auraa i roto i te reo màôhi : «
tàuàparau
Na roto i teie
te pâpaî faahou nei letu i te
tahi Tënete âpi. E ua îtehia te reira parau e te nùnaa i teie
nei, o te tumu ia râtou i mâere ai aita e fâito, e ua nâ ô aè
ra : « E mea tià roa te mau mea atoà tâ na e rave nei, te
e
Terâ taata ta tatou i
vahiné
».
tuuhia atu ai.
No reira, ua tupu
Eperëra
nei
na e rave
teie taiôraa
«
ei taoà
», e
i te parau o
ia tâtou i te
« ei taata », e « haafâmai ta loane 3 e haamanaô mai
rahuhia râ tâtou
nau-faahou-hia tâtou
»
Nitôtemo. Na roto i to letu
mau
fifi atoà
e
«
faatiàmâraa
âuahaaàti nei i to tâtou
ra
»
oraraa,
ua tuu letu i ta na parau i roto ia tâtou, ia faaîte tâtou e ia
haaparare tâtou i te reira parau ia tae i te hoê mahana, no
te rahu i te tahi ao âpi, ei vàhi nohoraa no te taata. Te
auraa, aita ta tâtou ôhipa rahuraa to mûri, tei mua râ. Eere
hâmani
noa
i te tahi hohoà, e haafânau râ o ia i roto
i te taata, i te
tahi
mea taa
no
te
ê
roa e te
ôtahi.
la maitaî te Atua ia tâtou i teie mahana. la Ora Na.
Natupuài
v.
%Veà Powtetani n°6 / Mai 20é
l'Église
de
Mission Chrétienne dans le
Pacifique
:
le Rôle des Missionnaires Maohi
1821-1855
Histore
Btârêtia
(deuxième partie)
(Dr TAUIRA Marama, Professeur à la Faculté de Théologie
du Pacifique, Suva, Fiji)
envoyées
Une Mission de Maohi à Maohi
L’envoi des Maohi
John Williams
en
mission
a
été
une
initiative de
raison d’un manque
de personnel et de
fonds pour diffuser l’Evangile dans la région étendue du
Pacifique. Les missionnaires se sont tournés vers les
indigènes pour mettre leur projet à exécution. Dans une
lettre adressée
en
aux
Directeurs de la LMS à Londres et
datée de Juin 1820, Williams a fait part de son mécon¬
tentement relatif à sa sphère de travail et a exprimé son
désir d’oeuvrer dans ‘un champ de mission beaucoup plus
répandu.’ Une certaine rivalité entre lui et les Directeurs
de la mission se fait dès lors sentir. Cependant, cette
vision va ouvrir de nouvelles perspectives qui, selon
Williams va permettre ‘d’étendre les avantages et les
bienfaits de l’Evangile avec l’aide des indigènes.’Car
Williams est convaincu que l’expansion de l’Evangile
‘au-delà des récifs’ est un mouvement naturel qui émane
du Christ qui, après sa résurrection a trasmis son ‘Grand
Commandement’ à ses disciples, les incitant à aller aux
extrémités de la terre pour partager la Bonne Nouvelle
par les Arioi Maohi (prêtres Maohi) vers
d’autres îles pour promouvoir le mana (pouvoir) de celuici et qui ont servi en même temps de moyen de défier le
mana du grand dieu Taaroa, dieu de Création du cosmos
Maohi. L’établissement de Williams et de Threlkeld dans
site aussi
celui de Opoa a ouvert une
important dans la vie poli¬
tique, culturelle, sociale et religieuse de l’histoire de la
Polynésie Orientale car de là sont formés les nouveaux
Arioi du Christianisme pour envoyer, non plus les
reliques du dieu Oro mais l’Evangile du Christ vers
d’autres horizons du Pacifique.
un
historique
nouvelle ère et
un
que
tournant
Vent, à Raiatea, notamment près du grand marne
Parmi les Maohi qui, entre autres ont fréquenté l’école
Opoa à partir des années 1820 (d’autres Maohi ont été
instruits à Moorea en 1816), beaucoup ont occupé des
fonctions importantes dans la société Maohi, tels que
Ra ’atira Nui (Grand chefs) ou bien Arioi (prêtres locaux)
ou encore avaient des liens proches avec des familles
royales. C’est le cas par exemple de Papeiha envoyé,
avec son ami
Vahapata aux Iles Cook où il a joué un rôle
important dans l’introduction du Christianisme dans ces
îles. Ou bien de Patii, grand prêtre du marae de Papetoai,
à Moorea dont la déclaration publique qu’il a faite en
1808 de brûler ses idoles et d’accepter ainsi la nouvelle
religion proclamée par les missionnaires a créé un boule¬
versement dans l’esprit de ses fidèles. Ou encore du jeune
chef Taaroarii de Huahine qui, ayant trouvé refuge à
Moorea en 1811 a été inspiré par l’exemple de Patii.
Taputapuatea dans le district de Opoa, dédié
L’historien Niel Gunson
avec ceux
et
celles désirant entendre la Parole
(Matthieu 21/19). Pratique répandue en Europe où le
message évangélique est partagé avec différentes commu¬
nautés durant la
période du Réveil Spirituel du 18e siècle.
John Williams et
son
ami Lancelot E. Threlkeld
établirent donc leur mission stationnaire
aux
îles-Sous-Le
au
culte Oro
(Oro étant le dieu de la guerre). Pour Williams, Raiatea
est
devenu, ‘une base permanente pour la mission chré¬
tienne
vers
d’autres
champs lointains.’
de
a notamment
décrit dans
son
livre, Messengers of Grâce que les missionnaires Maohi
sont
considérés
des ‘chefs
comme
étant des ‘chefs sacrés’
ou
bien
guerriers’ et que ces ‘chefs’ furent des ‘mis¬
plus actifs et les plus sérieux parmi les
sionnaires les
Raiatea est
une
ancêtres Maohi
île
longtemps considérée
comme
par les
lieu de naissance du monde
Maohi habité par les premiers Polynésiens bien des siè¬
cles auparavant et point de départ de migrations vers
d’autres îles. L’île est aussi
Hawaiki
ou
culier de
Opoa
18
connue sous
le
nom
de
bien Hawaii. C’est
que
également de là, en parti¬
les reliques du dieu Oro ont été
Veà Porotetani n°6/Me 2008
Maohi.’’
Plusieurs Maohi, connus d’abord comme des
Haapii
les apprentis de la Parole furent envoyés dans dif¬
férentes îles de la Polynésie et au-delà, comme par exem¬
ple les missionnaires Puna et Mahamene à Rurutu en
1821, Papeiha et Vahapata aux Iles Cook en 1821,
parau,
O
te
Ètârétia
Tuatua
Porapora, Taute et Toropapera à Vava’u, Tonga en 1822 et
aussi Hape et Tafeta à Nukualofa, Tonga, en 1826, Auna à
Hawaii
Samoa
en
en
en
1822, Arue, Taataori, Moea et Umia à Savai’i,
1830, Taharaa, Faaruea et Hatai, aux îles Fiji
1830.
Avec l’envoi des Maohi
européens ont admis l’idée
en
mission, les missionnaires
l’efficacité et le succès de
mission de Maohi à
Maohi, afin que les missionnaires locaux puissent ‘faire
beaucoup de biens à ceux, habitant dans les îles aussi dis¬
persées et que leurs dieux puissent être détruits et la
Puissance du Prince de la Paix puisse y régner.’ Cette
‘forme de mission,’ connue des européens comme la
‘native agency,’ a aussi été reconnue comme avantageuse
dans plusieurs situations, et notamment dans l’utilisation
par les insulaires de la langue Maohi comme moyen de
que
la mission peut se reposer sur une
communication. Elle
a
aussi sensibilisé les Maohi à leur
appartenance à une même culture maohi. Les mission¬
naires ont
également admis ‘qu’un missionnaire local a
beaucoup plus de succès à transmettre l’Evangile du
Christ parmi les siens qu’un agent européen.’ C’est selon
cette optique que les Maohi ont été envoyés pour ‘casser’
le système des croyances religieuses traditionnelles et le
remplacer par le Christianisme.
Une Mission de Christianisation et de Civilisation
Durant leurs efforts à
proclamer la foi Chrétienne
parmi la population des îles du Pacifique, les Maohi ont
transmis leur connaissance religieuse en se basant sur
deux axes transmis par les missionnaires, à savoir :
-1- Prêcher/enseigner (Christianisation)
-2- Introduire le style de vie européen
(civilisation) avec l'usage du Fa'aMaohi,
ou
culture Maohi.
L'enseignement religieux des Maohi consiste en pre¬
l'apprentissage et à la lecture de manuscrits
déjà traduits en langue Maohi, comme par exemple lire
une portion des Ecritures Saintes (notamment l'Evangile
de Luc traduit en 1817) ou bien d'un Catéchisme (rédigé
mier lieu à
1817) ou encore d'un dictionnaire Tahitien/Anglais
(fait en 1807). Il est à noter cependant que peu de moyens
tant humains que matériels sont mis à la disposition des
missionnaires pour l'éducation des Maohi. La formation
ne se fait pour la plupart des étudiants
que pendant une
courte période, au moins une année. Plus d'expérience,
selon les missionnaires est acquise ‘sur le teirain’ et
en
comme
l'a admis John Williams dans
une
de
ses cor¬
respondances, ‘nous faisons notre possible pour utiliser
les missionnaires locaux qui sont des agents efficaces, à
notre avis, pour la transmission de l'Evangile parmi les
communautés de la région.’ Sur ce point, Williams Ellis
noté durant
une
de
ses
visites à Huahine
des Maohi lors d'une classe
en
a
1820 l'attitude
pendant laquelle, ‘les tradi¬
tions, les connaissances et les chants des Maohi
sont
mémorisés et les
leçons enseignées en classe étaient des
‘choses’ qu'ils (les Maohi) apprirent très aisémment et
cela a beaucoup facilité l'enseignement et le travail des
missionnaires.’ Cette facilité à apprendre n'est pas un élé¬
ment nouveau
dans l'identité Maohi, mais le reflet de leur
tradition orale
consistant à
mémoire
pratiquée bien avant la période de contact,
transmettre la parole ou l'histoire par voie de
connue comme
A ’ai
ou
Tuatua faisant des
Maohi de
grands Orero paraît ou orateurs de la parole
parmi les Polynésiens. C'est également cette méthode, à
travers l'usage du Fa'aMaohi que les missionnaires
locaux ont adoptée durant leur tâche évangélique dans la
région.
Cependant, l'enseignement des Maohi n'est pas limité
l'apprentissage des manuscripts. 11 l'est
également par l'acquisition de connaissances pratiques et
techniques : construction d'une nouvelle maison de style
européen, d'un nouveau bateau de pêche sans balancier en
utilisant du matériel local, ou encore l'apprentissage de
nouvelles techniques en matière d'agriculture ou Faaapu
pour produire de meilleures récoltes pendant une période
limitée. Sur ce point, l'historien Tongien Sione Latukefu
remarque dans son ouvrage que, ‘le travail des mission¬
naires du Pacifique ne se borne pas uniquement à étudier
la Bible ou bien à faire des commentaires bibliques, mais
à la lecture et à
[|fe:
Veà Pnrotetani n°6 i Mai 2008 T
l'Église
de
des blocs
également à construire des infrastructures religieuses
telles que temples, écoles ou maisons.’ Ces nouvelles
en
méhodes rentrent dans le cadre de la civilisation
sable,
européenne voulue par les missionnaires pour que les
Maohi puissent vivre dans un cadre plaisant et dans de
pour
bonnes conditions.
La construction d'édifices
est sans
religieux ou Fare pureraa
nul doute le domaine où les Maohi ont marqué
leur
empreinte et se sont qualifiés comme ‘experts’ en la
chaque village, le Fare pureraa se dis¬
tingue comme l'un des édifices le plus impressionnant,
tant par sa grandeur que par sa beauté et résultat d'un dur
labeur entrepris par la communauté locale avec l'aide des
missionnaires. Ces édifices religieux sont les copies
d'églises construites en Europe, en particulier en
Angleterre enseignées comme modèles par les mission¬
matière. Dans
naires
Histore
Ètârétia
aux
Maohi. Ces derniers les utiliseront
au cours
de
leurs
déplacements dans les îles du Pacifique. La cons¬
très souvent un travail
cependant la façon
dont le travail est entrepris. Les hommes extraient le
corail de la mer, puis le taillent sur la plage pour obtenir
truction de Fare pureraa constitue
collectif. Il est intéressant de noter
Quant aux femmes, elles sont généralement occupées
préparer la nourriture composée essentiellement de pro¬
duits du fenua tels que Umara, Uru, poissons, jus de
cocos... Un repas ou tamaaraa est souvent organisé pour
marquer la cérémonie de dédicace du lieu de pureraa et
qui rassemble hommes, femmes et enfants. L'adhésion à
la foi chrétienne ainsi que la construction de Fare pu¬
reraa, parmi bien d'autres facteurs, ont contribué à la dis¬
parition des marae de la société Maohi.
Etape
Tafeta i Nukualofa i Tonga i te matahiti
e o
1826;
-
-
iPàtitifanei :1821 -1855
de ciment. D'autres matériaux
une sorte
à
■
te mau veà tono wâbhi
obtient
on
la construction du Fare pureraa sont aussi utilisés
comme par exemple le bois de sapin ou aito, les troncs de
cocotiers ainsi que les palmes ou encore les feuilles de
pandanus. Le Fare pureraa reflète l'image d'un nouveau
marae érigé pour l'adoration du nouveau Dieu chrétien
apporté par les missionnaires. Une nouvelle forme de
liturgie proche de celle pratiquée dans les Eglises ‘nonconformistes’ en Angleterre est ainsi créée, où le A'oraa
(sermon) et les Himene (chants religieux) occupent une
place importante pendant le culte.
Te dhipa pororaa èvanena
a
réguliers propres à construire des murs, ou bien
une partie pour la fondre ; mélangée à du
brûlent
Auna i Hawaii i te matahiti 1822 ;
Arue, Taataori, Moea
Umia i Savai’i i Samoa i te
e o
matahiti 1830 ;
-
Taharaa, Faruea
e o
Hatai i te motu
no
Fiti i te
matahiti 1830.
Te poTOiaa a
te mâôbi i ô i te Mâôhi ra
Ua itehia te faufaa rahi
E parau mau, e
iho i ani atu i te
ôpuaraa
mau
aratai
Tihoni Viriamu,
o ta na
te L.M.S. i te matahiti
na
o
1820. Na te reira i faaàano i te tahua pororaa
Evaneria.
Te vâhi faaineineraa i teie
mau
poro
i te
èvaneria
èvaneria i reira.
parau o te
tahuà rahi ra
o
Patii no
o tei tânina i te mau atua i te auahi i te
matahiti 1808. Na reira atoà o Taaroarii no Ffuahine.
Papetoài,
Teie
mau
àito
tono tuiroo i
no
letu Metia, ua riro râtou ei mau veà
rotopü i te mau mâàhi.
E rave rahi
mau
mâàhi tei riro ei
tei tonohia i roto i te
nei. Teie i mûri te tahi
-
-
Puna
e o
Papeiha
haapii parau
mau motu e rave
mau
iàa
e o
rahi i Porinetia
:
Mahamene i Rurutu i te matahiti 1821 ;
e o
Vahapata i Rarotoà mâ i te matahiti
1821 ;
-
e o
no
teie
mau
veà tono
veà tono mâàhi
peretâne i ta râtou
I mua i te
puai rahi no te pororaa, a taa noa atu ai te
èvaneria, ua haapii atoà teie mau mâàhi i te
peu a te mau papaâ e tae noa atu ta te mâàhi iho. Te
àhipa rahi a te mau veà tono mâàhi o te haapiiraa ia i
te nûnaa i te taià na roto i te mau piita haapiiraa no te
pororaa
Parau
a
te
Atua, te èvaneria
peretâne
Veà Porotetani n°6/Me 2008
Ruta, tei hurihia
e te mau
e o
la Ite râ tâtoii, eere te
reira anaè, ua haapii-atoà-hia
àhipa ê atu, mai te paturaa i te hoê fare
papaâ. Mai te reira, i riro ai te paturaa o te hoê fare
pure, mai te tahi àhipa rahi e te faahiahia na roto i te
tauturu a te mau veà tono. Terâ mau àhipa rarahi, na te
te tahi
mau
mau
tâne
e rave.
ia i te mâa. Ua
hotu
o
te
Areà te
rave
mau
vahiné,
ihoâ ia terâ
mau
o te faaineineraa
vahiné i te mau
fenua.
Terâ
àhipa, ua riro ei râveà no te
haamoriraa i nià i te marae.
Toropapera i Vava’u i Tonga i te
matahiti 1822 ;
a
tei pâpaîhia i te matahiti 1817 e
aore ra, te tahi atu â mau puta peretâne o tei hurihia i
roto i te reo mâàhi (Faatoro a Ellis).
mau
Porapora, Taute
mau
àhipa.
veà tono
ra te
te
Te pororaa Èvanena te peu tumu
mâàhi, tel Raïàtea la, i Opoa. I mutaaihora iparauhia
na o Raîâtea, o Flawaiki. No te mau mâdhi, te vai ra tel
faaineinehia i Moorea J te matahiti 1816, a taa noa atu
ai to Opoa. Vahapata e o Papeiha, ua tonohia atu râua i
te mau fenua Rarotoà ma, e na râua i taitai atu i te
Te vai atoà
e ua mauruLiru roa
Veà porotetani
^
haamouraa i te
Patitifa
no
Pâtitifa, to ôe Taahiiaa âvaè e te feiâ ^
ètmmâréi
Te
E
mau
Turangawaewae
poroi teie i horoàhia
Etârétia
Ètârétia
no
no
te ao
e te peretiteni o te Âimiitabiraa no te
âpî i roto i te âpooraa a te mau
nei i te feiâ
Patitifa i Hamoa Marite.
Te Hiroà Tumu
Mea nàhea ta tàtou tatararaa i to tàtou huru. Mea
Te
nàhea ta tàtou parauraa i to tàtou parau.
tàtou tiàraa i nià i to tàtou Fenua. Te îte
tàtou taa-ê-raa
Ei hiôraa
te
e
toeà
o
Mea nàhea to
ra
ànei tàtou i to
teie nei Ao.
la hinaaro te Maori i te parau
i to na parau
Te Turangawaewae :
Oia te vâhi Taahiraa âvaè no na, ei haapâpüraa o vai o ia,
te vâhi no to na tiàmâraa, te vâhi e ite ai o ia i to na
püai e
to na paari. Tei nià i te Turangawaewae to te arii
âpi no te
e
tià
:
ia i te hoê vâhi tei parauhia
o
Nûnaa Maori
mâtamua i
o
mua
Tu Heitia tiàraa
i to
na
no
ta na
ôreroraa parau
Nûnaa.
Te
pii nei au i te Nûnaa no Patitifa, i te Uî-âpi e aratai
mau Ètàrëtia i teie mahana, i te Feiâ
âpi : ia
faariro ràtou ia Patitifa ei Turangawaewae no ràtou, e
nei i te
E fifi to
Patitifa, a pii i to te ao
âpî i roto i teie âpooraa, teie taù parau ia
Outou te mau aratai âpi no te oraraa faaroo Ôitu-
I te feiâ
ôutou
:
vâhi
e
ràtou
mai
i Patitifa i teie inahana. E titauhia ôutou ia âmui atu
i roto i te mau putuputuraa e âpooraa i roto i teie Ao. Te
tià ràtou i nià mà te îte
o vai ràtou, te vâhi e ôre
i te taata, noa atu te vâhi no reira
ia i roto i teie Ao.
taià ia tià i
e
o
mua
mene
tiàoro atu nei
to tatou
i te
mau
au
ia ôutou
o
te
tià atu
parau, te parau no Patitifa,
manaô no rapaè mai.
no
Patitifa,
eiaha ôutou
a
parau
i
e pee noa
hia nei i Patitifa
i te mau tâmatamataraa Âtômi. I
âpooraa i te ôire no Genève i mua i
te Hau Farani na roto i tana mau tâmata¬
na
roto
matahiti 1995 i te
te
ôhipa tià ôre
mataraa
a
âtômi i Patitifa nei, ua taahi te mau mero no te
âpooraa faatere
mau
aroâ
no
no te mau
Genève e tae
Ètàrëtia no teie Ao, na roto i
roa
atu
Teie
i te Pû
mau parau e teie mau tiàororaa,
tià. Ua faaroohia mai to tatou reo.
o
te
te Hau âmui.
ia tupu ia te Parau
No reira, ia parau
tâtou i to tàtou parau i roto i teie
putuputuraa, ia parau tàtou mà te püai, ia haamata
ràtou i te ite mai i to tàtou huru mau, eiaha ra na roto mai
i ta ràtou hiôraa, na roto rà i ta tàtou hiôraa.
mau
Te tiàturi
mau
fifi
e
pàpû nei
au
fàrereihia nei
e
o Patitifa i roto i te
teie nei Ao, mai te parau no
i te paari
to
Aifenua, te mau peu ite-ôre-hia i roto i te tereraa ôhipa
ràtere, te parau no te faatere-au-maite-raa i te Fenua, te
tauiraa o te huru o te reva e te nàtura, e tae noa atu i te
te
mau umeumeraa
Ao
no
i
rotopû i te
to ràtou mau
e
te
I te Âpooraa no te mau Ètàrëtia no teie nei Ao i Van
Couver i te Fenua Canada, ua tiàoro te mau Ètàrëtia no
Patitifa i te mau Ètàrëtia no Èuropa, i te ôhipa îno e ravete
Mea hinaarohia ôutou ei
taata
mau Nûnaa
hiaai i Patitifa nei.
rarahi
o
teie nei
tei
mau
taata
tei tià i nià.
mau
paari i roto i te feruriraa, te
parauraa mà te tiàturi
mà te teôteô i to tàtou Hiroà Tumu. la vai i roto ia ôutou
manaônaôraa
horoà,
e
e, taa ê noa atu to tàtou manaô : âau
nehenehe atoà i te vetahi mau nûnaa o teie Ao ia
rave i te mau liaapiiraa no roto atu ia tàtou, te ôre roa e
îtehia i te tahi atu vâhi, maori ra io tàtou nei. o te nehene¬
he e pàhono i to ràtou mau manaônaôraa. Te vai nei io
tàtou nei vetahi
I te
mau
roaraa no
teie
pàhonoraa.
Âpooraa i niuhia
i nià i te tumu
parau : “ Te Atua a horoà mai i te püai, ia riro màtou ei
mau âmuiraa faatiàmàhia ”, te ani nei au i te Atua, ia
horoà mai o ia ia ôutou e te feiâ âpi, i te tiàmâraa ia parau
i to ôutou mau manaô no te haapâpû i to ôutou tiàraa, to
ôutou pupuraa ia ôutou i te
Oitumene i rotopû i te mau
faatupuraa i te
oraraa
Ètàrëtia, to ôutou pûpûraa ia
ôutou i roto i te
Oitumene
na
manaônaôraa
ôhipa o te PCC, tei riro ei mauhaa
tàtou i Patitifa nei no te pàhono i te mau
e no
te
haapâpüraa i to tàtou Hiroà Tumu
Patitifa.
Te tiàturi nei
au e, na teie uî-âpi e tautoo à i te
pàrurui to tàtou hiroà tumu, to tàtou tiàraa taata teretetiano i
Patitifa.
raa
John Doom
Peretiteni
no
•'
te COE
Veà Porotetani
n
6 / Mai 2008
21
tjorotetani
Ôroà Mè
Te
:
te hôroà èvaneria
te hôroà hiroà
e
Hlwà
Ètâœtia
Mai te tau mai â o te Më mâtàmua i PapetoàiMoorea i te 13
no
mè 1818
(1)
e tae roa
teie matahiti, te ôaôa nei à te Ètàrètia
Porotetani Màôhi i te ora i teie ôroà püpûraa ô-faataute Më no
aroha ei tauturu i te Etârëtia
e rohi nei no te faatupuraa
nâ te ao nei. Te Më, o te hoê ia ôroà taa-ê-roa no te
porotetani, no te mea i teie ôroà e ora-rituria-hia ai te
parau
mau
ôaôa
hôroà, e na teie ôroà
tàpura ôhipa a te EPM (2).
no
te
e
turu e e tauturu i te mau
ôpuaraa e te mau ïmiraa faufaa rau
taupupü noa atu ai te tahi mau pâroita rii, e a taa
A
tüàti faahou mai i teie ôroà, te parau
hàroàroà-tâmau-hia nei à, maoti rà te itoito ra te
atu
rahi
e
mau
i tei ôre
e
no ta tatou Më. Inaha te Më, e ôroà ètârète àau faaroo èvaneria tei ôaôa i te püpü i ta na
porotetani
tia teie
na
pâroita, te
mau
ôroà
tuhaa
mau
rau no
te
e te mau
hôroà
e
orahia
Èvaneria
ei hiôraa, te nà ô ra te tahi tiàoro-
:
Rêjouis-toi et sois dans l’allégresse, toi qui
sans rien attendre de ta peine et, tout entier
donné, sais que tu ne donnes rien » (5). E pàhonoraa teie
i ta te Fatu e parau mai nei : « Areà ôe, ia hôroà i ta ôe
espères
taoà aroha, eiaha to rima àui ia ïte i ta to rima àtau e rave
ra
;
ia moè ta ôe hôroàraa taoà aroha
i moè te hoê
roa
mea
ia
« e
te Atua
mea au na
iho
e e
hiroà
hiroà màôhi
mai i te tahi
hôroà
porotetani ânei teie ?
ia e iho e e
ànei ? Na te parau o te ôroà Më e haamatara
nâ âmaa pàhonoraa ia ïte faahou tàtou i te
a e o te
Te hôroà
Evaneria,
a e o te
e aore
te hôroà a e o te hiroà.
e
e
te ôaôa
o
te
o
Roà i
(4)
:
taua
aroha mai ai
hôroà, ia
au
i te tahi hiôraa
ra na
Hôroà mà te tiaï i te tau
Hôroà i ta
taoà
na ra
na
Roà,
a
faatau-
tià atu ai ia
Roà ia hôpoi i taua taoà ra na Hô, e ei reira mau à te hau
e topa ai, ei reira o Hô ràua Roà e herehia ai e Taù-rua mà
te ôaôa o Hôroà. la ôre o Roà e hôpoi i te taoà a Hô na
Hôroà, e àti ia o Roà e aore ia e pohe, e aore rà e hema o
o
a
Roà ia
Tapihoo ràua Hoo-taoà, ia Pipiri-mâ ; e, e àramoina-roa-hia ia Roà e, e o Hôroà te àuvaha parau o Ihotaata
e
te
pâruru
o
Hiroà
no te
ora-âmui-tahi-raa i te hau
ôaôa, ia iho à te mataèinaa ei mataèinaa,
e
e te
ia hiroà à te
vaamataèinaa ei vaamataèinaa.
22
»
taata
faaro
e
faaroo ia
na
Tamaiti ei Faaora
e
ei Fatu
no
tei
(loane 3/16).
na
Faaitoitoraa
I te ôroà
Më, te taùrua nei tàtou mà te âpiti i te hôroà
te
e
hôroà hiroà. la itoito à tàtou i te faaîte i to
tïtau mai nei ia tàtou
e
te
tahi atu
mau
taùrua
e
hô, te roà e te hôroà. I te mea
e, ia au i te mau hurihuriraa mataï e faaruruhia nei e to
tàtou oraraa vaamataèinaa, e ia au i te mau tàuiuiraa e
tupu nei i roto i to tàtou oraraa faaroo, te ùme-atoà-hia atu
ra te tahi mau àpaàpa o ta tàtou Më, haamanaô rà tàtou e,
ua
nà
na
Tamaiti i ta
nà
mua e e
Antoaino
a
no
mua
te
to tàtou Metua i te
na ra mau
hôroà mai i ta
tamarii tàvai.
LUCAS, Tibiri àrometua
4}
« Te ôroh faatupuraa parau (ôroà më) matamua roa i
Veà Porotetani. 1995/13, à. 5.
(2) Taarii MARAEA, « E aba râtaùe hôpoi atu na te Atua », VP, 1996/4, à. 5-6 ;
Gilles MARSAUCHE,« En Méfait ce qu’il te plaît »,VP, 1996/4,à.6-7 ;«Le
Më, don ou impôt», « Te Më. hôroà aore ia Tute », VP, 1999/33 à. 14-22 :
Julien MAHAA, « Te hôroà ia au i te parau a te Atua » (13), Tehau e Tetuanui,
»,
Te ôroà Më i
Popora » (14), Manuarii, « Te ôroà Më i Arue » (14). Mâmâ
Moni ino mai te peu e topa ta de àufau » (14-15) ; Teurumataihei ROO« O ia to ù maniiia e to ù ôadaraa », (15). Jacques IHORAÎ, «Le
“Më” et l’impôt » (15), Tihoti PITTMAN, « Te taùrua e te ôroà faatupuraa
parau» (16-17) ; G. M. TAUIRA, « Te ôroà Më i roto i te tahi mau motu no
Patitifa » (17-18) ; Chantal T. SPITZ, « Libérer le don en la foi » (18) ; G.
MARSAUCHE, « Le prix d’un engagement » (19) : Tenue TUHEÎAVA, « Te
Vârua o te “Më” » (20-21), Michel FAUA, « Te ôroà faatupuraa parau (te Më) »
(20-21). Ropati, « LepremierMé » (21), T. MARAEA, « Te ôroà Më i roto i te
Ètârëtia » (22) ; Joël HOÎÔRE, « Te hiroà o te hôroà i hâroàroàhia » e Olivier
«
Taputu,
«
MATAAROA,
la pûpû o Hô i te taoà na Roà, e hôpoi atu ia
taoà
à
(1) Gaston M. TAUÎRA,
àau.
Te ora-toru-tahi-raa i te
Màori
noa
e pàhonoraa ia na te
te huifaaroo i te Atua Metua tei hôroà-faa-
tau-aroha mai i ta
Porinetia nei
hiroà
No tàtou nei, ua tuuhia atu o Pipiri-mà i nià i to tàtou
raï, i tià ai ia tàtou ia ora-toru-tahi i te hôroà e ia oraâmui-tahi i te hôroà ei faatupuraa i te hau e pehepehehia
nei
ôre
i tei hôroà mà te ôaôa
tàtou ôaôa i roto i ta tàtou Më
ûàna atoà atu ra ta tatou mau ïmiraa fau¬
faa, tâpaô faaîte e, te rahi noa atu ra ta tatou mau ôpuaraa.
E a tae hoî e, te tito atoà nei ta tatou mau ïmiraa faufaa. E
i te tahi taime, eita atoà e taa faahou e, e tauturu rà i ta vai
ïmiïmiraa. I ô nei, e pohe na te ôaôa i te haraôo e te
amuamu. Te vâhi faufaa rà, ua hôroàhia atu te hôroà ! E
; e na to
(2 Tôrïnetia 9/7). Te hôroà èvaneria,
èvaneria
I teie tau, te
Metua iho,
o ia iho i
(Màtaio 6/3-4). Oia
na ra,
te ïtea, e faautuà faaîte mai ia ôe »
hoî, mai ta Pauro e parau ra : e hôroà mà to àau, inaha
ra e te mau
âmaa ôhipa (3).
te
raa : «
hôroà mà te tiaituru ia parare te Parau o letu Metia i
faatâtaurohia e i faatiàfaahouhia mai. E te vai atoà ra hoî
te tahi atu à
a e o
Te hôroà èvaneria
tei ôre
Te Më, te mau
noa
Te hôroà
mai i
Veà Porotetani n°6/Me 2008
BAUER,
«
HIvavaevae
M.
Don
o
TAUIRA,
sans
contre-don
te
29
«
Te ôroà Më
no
tiunu
e te
»,
VP. 1999/34, à. 27 : Henri HIRO, « Te
Më » (14/09/1986) VP, 2000/2. à. 18 ; G.
VP, 2000/5, à. 29 ; J. IHORAÎ, « Monsieur le
»,
Ôroà
Directeur de la
‘Dépêche de Tahiti” », VP. 2001/18, à. 28-30.
(3) Cindlina FLORÈS, Te ôaôa i roto i te hôroàraa, Diplôma en Théologie,
APOH:2001.
(4) Marcel MAUSS, « Essai sur le don », in Anthropologie et Sociologie (Claude
LEVI-STRAUSS). Paris : PUF, 1957.
(5) Communauté de Pomeyrol, Petite Liturgie quotidienne, Wissembourg : 1981 ;
Jean-Daniel CAUSSE, L’instant d’un geste. Le sujet, l'éthique et le don, Genève :
Labor et Fides, 2004.
i Par)enoo
hxfamwéa
UOffmnde du Mai
la faahoi te miti pari
Ua rau te maitaî o te moana
I te ôhipa a te ôpape
Fenua Enata e, mai te mau tiaî mj
mwmy^
og jja ic jjj.aîi ajaH.
■■..-j?6jjjia. fjipfpj. Cr îia.
iia. Cf. c \c. ijjhji DjGia
jjjTj \T) Cf. jji^JI
fjjllrî.
"
fi.,
''S
Cl
iflffM. jj.G \.C Kfil
hmhb-1 te. os. rmi
h \Ti, K. fii, k fa':
i
Fait partie de Vea Porotetani 2007-2008