EPM_Vea Porotetani_200205.pdf
- Texte
-
t)lCLnn|. De ra
m elïiaîüTi !.
6•
4 • Prière
5 • Edito
'5^''
'
Àfluâlilifis
'
Aujourd’hui c’est cela l’attitude scienti¬
fique, l’émerveillement (p.15)
'
Pattaya
-
Thaïlande
8 # Te parau
10 • Parau-atua
12 • Tere i
Johannesburg
ringgipr
Te ite
13/23 ®
te faaroo
e
La science et la foi
la tiàturi
au
iho parau
i taù
(p. 24)
(Delhez, T. Tuheiava, J. Tamati, G.
Teissier, J.-C. Déroché, T. Tapu, E.
Wild, P Bühler, C. Karakash, R.
Hebding et T. Henry).
24 ® Parau
29 •
Pâôfai
no
Lycée Samuel Raapoto
30 • Heremona
31 ® Cevaa
32 • La vie
abondance
en
33 • Moruroa
e
tatou
34 ® Tômite Rautï
36 •
Photos
Pehepehe
:
Veà
porotetani
Veà
porotetani N°23 3
Monde moderne
Carrel (1873-1944), le célèbre
chirurgien et physiologiste qui ouvrit la
voie aux opérations à cœur ouvert, a
écrit : « On dirait que la vie moderne s’est
engagée dans une impasse. L’intelligence,
dans son développement égoïste, isolée
du domaine spirituel, est une monstru¬
Alexis
SEIGNEUR, POURQUOI M’AS-TU DIT D’AIMER ?
Seigneur, pourquoi m'as-tu dit d'aimer tous mes frères les hommes ?
J'ai essayé, mais vers Toi je reviens, effrayé !
Seigneur, j'étais si tranquille chez moi I Je m'étais organisé, je m'étais installé.
Mon intérieur était confortable et je m'y trouvais bien.
Seul, j'étais d'accord avec moi-mêixfe, à l'abri du vent, de la pluie et des voyous,
et je serais resté dans ma tour enfermé I
Mais à ma forteresse. Seigneur, tu as découvert une faille.
Tu m'as forcé à entr'ouvrir ma porte.
osité. Sur l’arbre de la Science, l’homme
mo-deme
a cueilli, pour la seconde fois,
le fruit défendu. La difficulté vient de ce
qu’il connaît les lois de la mécanique, de
la physique, de la chimie ; mais qu’il ne se
connaît pas lui-même. Il a donc créé un
paradis qui ne lui convient pas, un monde
dur, géométrique, technique ».
Ces réflexions sont plus que jamais
actuelles ; l’homme, qui a cru pouvoir se
passer de Dieu, s’aperçoit qu’en luimême subsiste un vide immense que rien
ne peut combler. Il a voulu se libérer et il
La
technique, le confort, les facilités, l’ar¬
gent, les plaisirs, voilà ce qui l’enchaîne.
On n’écarte pas Dieu de son chemin sans
en subir les plus grands dommages.
Mais,
ce
Dieu dont
veut pas, est
on ne
toujours là et il attend le pécheur repen¬
tant. Il faut que chacun reconnaisse sa
culpabilité personnelle et la valeur du
sac¬
une
Comme
ne
vient à Dieu
qu’en passant
par
lui.
»
en
premiers. Seigneur I
avait tout de même un peu de place en mon cœur.
Jusque là c'était raisonnable.
^
Mais les suivants,-Seigneur, les autres hommes, je ne les aj pas vus..
Les premiers les cachaient, ils étaient plus nombreux, ^ •
V", ”
ils étaient plus
misérable^
ils m'ont envahi sans crier gcif'e I
'é*' “
î,
Il a fallu se resserrer, il a fallu faire de la place pour eux chez moi;
Maintenant, ils sont venus de partout, par vagues successives...
"V,
,
f'
Ils sont
On
pluie
vent de
Ils sont entrés chez moi les
rifice de Jésus.
«
un
Il y
tombé dans de nouvelles servitudes.
est
rafale de
pleine face, le cri des hommes m'a réveillé.
bourrasque, une amitié m'a ébranlé.
Comme s'insinue un rayon de soleil, ta grâce m'a inquiété.
Et j'ai laissé ma porte entrouverte, imprudent que j'étais I
Dehors, les hommes me guettaient.
Comme
venus
L'un poussant ,!jautre,-oousculant l'autre.
de partout,
èntière, de la natiqf,
InnomOTal^^^népuisables...
Efis ne sont plus seuls, mais chargés de bagages :
bagages de
rancœur et
’orotetani
MENSUEL DE L’EGLISE EVANGELIQUE
EN
POLYNÉSIE FRANÇAISE
CRÉÉ EN 1921
Boîte postale 113 - 98713 Papeete, Tahiti. PF.
Tél. (689) 46,06.23 - Fax, (689) 41.93.57
E-mail
:
eepf@mail.pf
Directeur de Publication
Jacques Ihorai
Rédacteur
en
•
bagagés,.d'injustic^'. |'
de haine, bagages de souffrance.et.(^^feshé"
Et ils traînent le monde terrible
ou
eux avec
tout son matéi
trop neuf et mal adapté...
Seigneur, ils me font mal, ils sont encombrants, ils so
Ils ont faim, ils me dévorent...
Je
ne
Chef
Maquette
Ben Pohue
Comité de Rédaction
Céline Hoiore, Taahi Maraea,
Jetfry Tamati, Turo a Raapoto,
Thierry Tapu, Sylvia Richaud,
Gaston Tauira, Daniel Margueron,
Valérie Gobrait, Robert Koenig.
et la collaboration de
Émile
Malé
Prix de l’abonnement
(1
10 numéros) - Polynésie : 1200 F (cfp)
Métropole: 22,87 Euro / Suisse: 40 FS
an
4 Veà
-
porotetani N°23
hissa^tts.^#
puis rien faire : Pffis ils entrei#, plus ils poussen’ a porte
Et plus la porte s'oûvre;
Ah Seigneur, j'ai tout perdu, je ne suis plus à moi.
Il n'y a plus de placé pour moi, chez moi !
Abinera Tematahotoa
Secrétariat et
y
du monde...
Ne crains rien, dit Dieu, tu as tout gagné !
Car, tandis que les hommes entrai^^ chez toi...
Moi, ton Père, moi, ton Seigneur,
Je
me
suis
glissé parmi
Suzanne de
eux.
DIÉTRICH
D^ieu|que est digrfite,
l’humanité soit digne
Dieu est amour*
que l’humanité aime
Dieu est compassion,
que l’humanité soit
Dieu est libeité,
que
r humanité
ia aroha
comd||^ante, 1
’
soiWlWe
E
ia
ia
que l’humanité soit
Dieu est justice,
que l’humanité
Dieu est vérité,
soit juste
que l’humanité soit
Dieu est Mâôhi,
que le Mâôhi soit
Dieu est Chinois,
que le Erançais soit
Dieu est peuple,
Que
vers
vérité
tiàmâJii^^HHH ^
tiàm^at^iti te taata
ôhipa atoà râ te taata.
E parau tià te Atua,
ia parau tià atoà râ te
taata.
E parau mau te Atua,
ia parau mau atoà râ te
E mâôhi te
taata.
Atua,
ia mâôhi atoà râ te mâôhi.
Mâôhi
que le Chinois soit
Dieu est Erançais,
que les peuples
à l’œuvre
a0^H^aall
E tinitô te
Atua,
ia tinitô ihoâ te tinitô.
Chinois
E
ia
Français
soient peuples en Eheu
louanges s’élèvent toujours
notre Seigneur Source de vie.
nos
Traduction Veà Porotetani
papaâ te Atua,
papaâ ihoâ te papaâ.
E nünaa hoi te
ia nünaahia te
Atua,
mau
nünaa atoà
i roto i te Atua.
la tamau
noa
ta tatou haamaitairaa
i te Atua te tumu
o
te ora.
William Hamblin Orometua
Veà
porotetani N°23
5
Te
Putuputuraa i tupu i Pattaya-Thailande
(mai te 07 e tae atu i te 11 no më)
no
Te piti teie no te putuputuraa
(Forum) i faatupuhia
âmaa
(Tômite
mau
ôhipa CWME - COE
no te tonoraa e te pororaa
èvaneria i te
te
e te
ao
Etârëtia
nei
a
te tâàtiraa
teie nei
o
ao)
o
no
ta ù
te
hiroà, te peu
e
te iho tumu, ia
faatura te tahi i te tahi. la
parau no
te haafaufaa-ôre-raa i te
tahi i nià i to
turaraa
tiàraa
na
Atua. Te auraa,
pûai
putuputuraa no te feruri e no te
paruparu o te
tahi nünaa,
hiô-âmui-raa i te tahi
no
nâ
tià nei ei
te tautururaa
i te
tumu.
mero
mau
mau
râveà
Etârëtia
e
hea i te oraraa, e te faaiteraa i te
Atua i roto i te
parau a te
te nünaa i te vâhi te reira
rauraa o
o
ia i te
tîtauraahia
dans
(Témoigner l’évangile
un milieu multiculturel).
i âmui mai
nei,
no te
i te
mau
orahia
no
o
nâ poro e
ôpereraa
e te
te
hâ
mau
o
tià
te ao
faaiteiteraa,
manaô i ni à i te
mea e
terâ Etârëtia. Te
i te
e aore ra,
Atua, mai ia
te
na
te huru. Eere râ mai teie
hia nei
e
teie pü e
ra
i nià i terâ
faanaho-
e
parauhia nei,
te fariiraa râtere. Te
atu
atoà
na
popaâ
e tae
no
itehia
mea e
mai ra
io tâtou, eere ia no te mea e tamarii
atoà
o
ia
te
na
Atua, to
na
e
atoà atu i roto i te tahi e, e tupuraa
auraa,
ta râtou peu fariiraa
atoà
râtere i teie mahana.
no
te
hinaaro,
ta te Taramo 24/1
«
o
e
te feiâ atoà
e
te Atua, mai
haapâpü
No lehova te fenua
nià ibo ; te mau
ia ite
e
e
fenua o te ao nei,
e
Thailande
no
o to
to tatou
tohu
e
a
mau
Vaitâ
e
ite ai i te
roto
paari
o
tupuna, nâ roto i te
: «
E tino ê to râtou, e,
tino ê to tâtou ;
te Tumu mai.
:
Fâriiraa râtere, tumu
Te fariiraa râtere, te
»
tatou mau tupuna
I ô nei ia tâtou
Te
te hooraa tino
i topa
paari
ra.
ra e:
te î atoà i
pârahi i reira.
no
tînaohia atu
pütë
moni terâ
Te
Ua itehia te ànaànatae
na
ôpuaraa a te
ia ite te tahi nünaa
i te farii i te
e
to
e
taata, i roto i te
E
atoà
te
ore
tamarii
ai teie nünaa
tahi teie tumu
no
i te parau no te
mai te tamarii
atu ai i te
ono
Thailande i
hooraa tino,
matahiti
paariraa. E tano
e
haere
e parau
hoê anaè râ huru,
ia au i te mau faatiàraa a te tahi
Ôrometua vahiné e àro nei i teie
»
mau
e,
manaô tumu i matara mai i roto i
’No nià i teie parau ta
Vaitâ i
ôhipa tià ôre i roto i to na
fenua, e piti mirioni tamarii e ô nei
nâ mahana
parauhia ai to tâtou nünaa,
e nünaa
i roto i teie
ra e
ihoâ ia i te
raa
terâ
e
e
pae, o te
mau
Etârëtia i te faaite¬
i te parau a te
mau
Atua ei aratai i te
nünaa atoà i roto i to râtou
rauraa, e to
6 Veà
faaitoitoraa
râtou taa-ê-raa, i te pae
porotetani N°23
no
farii taata ; no te mea terâ
(fanauà ùnaùna
mai
mau
ra
a te
Tumu)
e
popaâ
haere
io tâtou, te ite atu ra to tâtou
tupuna ia na mai te hoê atoà
ôhipa i te matahiti hoê,
mai te faito matahiti
ono e
ia
faatiàraa, hoê
au
atoà i te
mau
ùtuafare i nià i te toru, te
i te tamarii
no
terâ
ôhipa.
hau atu;
fanau nei
Mea maitai hoi e,
aita
a
tâpae roa atu ra i nià i terâ
No reira
e
faito.
E
te oraraa o terâ e terâ nünaa taa
ê ia tâtou. Mea rahi
iraa
e
mai,
roaa
o
ia te
haapite riro atoà ei
roa
faaitoitoraa ia tâtou i roto i te àroraa
i teie
mau
Te hinaaro nei
ara
tamaroa
tamahine
e
tuahine
haamaumum
Ètârëtia
o
farii atoà mai i te
taeaè
no te mau
no
e te
roto mai i te mau
nâ poro e
hâ
o
te ao nei.
faatïani
âua hâati nei i teie
e
E hia
ta tâtou
0
nei i roto i teie
Aita tâtou
iho teie
e
e
maha
vama
hope
e
huna nei
e
türai nei
i te ôire
Ôr.
Tabiarii tâne
atu
e
industrie
»
qu’est la prostitution parce que
c’est de l’argent facile à gagner).
E
te
0
no
e
faaea
râtou
mau
noa
nei i roto
Papeete, te âano
mau
rahi
mau
noa
mataèinaa
tumu i tae ai
tamarii i nià i terâ faito
ohipa ère ânei,
fare
ta
ia, te tâne
e
tâtou e, te mau pâroita.
rave
mau
aore
ânei,
te tino.
tapihoo nei te
e
taureà i roto i teie rëni
mau
oraraa.
“imiraa
te metua
e
moèhia nei, te vai ra te
tâtou
vai
e
faatïtîraa ia tupu
iho
tiàmâ
noa na
i to tâtou fenua.
roto
ûànahia te reira
here
e
na
teie
i
la
i
pâtoi
nià i te iôa
o
te
te ora horoà a te Atua.
hoo i to râtou tino.
i roto i te
ra
parau
(2 millions d’enfants âgés de 6 ans
et plus par an se donnent dans la
prostitution ; et selon les témoigna¬
ges, un couple sur trois se font des
parau ra e
tiàmâraa
ta te
ore
aratai.
taata
mau
Eiaha
Aita teie fifi
François Pibaatae
ô
tum nei te tamarii i roto
e
e
e
imiraa moni
mau
i teie imiraa moni
teie
tamarii
mau
mau
tamarii. Te faaara nei te reira i te
Aita atoà
i te ùtuafare tâtai tahi.
vahiné
Te aroha ia rahi !
enfants pour cette «
te vai nei i
o
pâpü, te vai ra te mau râvea
ore e rave-
moni ôhie”.
tâpaô aroha
i nià i te tamarii
tiai mata
pâpû maitai mai ia ù i teie tere.
a
ùtuafare
mau
tâtai tahi i roto i te tiàraa
ta râtou iho
faahoperaa,
mau
e
Ehoa here mâ, e parau teie
tei tuu i te
Âpooraa Faatere tei
maitai i to te
Ei
au
Parau
roto
ohipa tià
atoà-hia nei i roto i to tâtou nünaa.
tum
patoi 1 te hooraa tino
teie putuputu-
noa no
te hiô-atoà-raa râ i te hum
raa, no
=JâTr
tere faufaa mau teie i teie
fenua, eiaha
no
tatou i
no
no te
ino-raa i nià i te
te 9
matahiti
ai
ia i te
0
nei i teie
: no
püai
ânei
Haapiiraa
Tâpati, te ravehia nei teie hàmani-
teie
fifi ùtua¬
te hum tupuraa
Ua faaara mai to te
atoà
mau
e
mua
pii
pü ohipa e haapaô
fifi
e ta râtou
tamarii i
tamarii mai
haere atu i nià. I
e
mau
mau
e
âmui i to râtou
râveà no te arai i te
i teie hum fifi. Aita
moè nei ia tâtou to te
Âpooraa Rahi Âmui pâtoi-ûànaraa
i teie faanahoraa.
Na te
mau
i te tahi
parau
mau
ohipa
mau
e tupu ra
fenua ê, e
mai ra ia tâtou e “Te
metua, e mata ara i
nià i te ùtuafare tamarii
eiaha ia riro i roto i te
marei haavï
a
te feiâ tei
moè te hiroà metua.”
Céline HOIORE
Veà
porotetani N°23 7
Te Parau
e
ùnaùna
Imua i teie nei huru manaô, e
riro tatou i te ui e, e
te Hinaaroraa i te Parau
aha te
teie nei parau, e, e aha
hinaarohia ra i te faaite nâ
te Tumu Nui
a
e
vai nei i
hinaaroraa
ia
i
te
parau
Fîtï nei.
hinaaroraa ia i te faaite.
Te parau e te hinaaroraa i te parau,
ia no te faaturoriraa e aore ra,
Parau mau, te
e
te
auraa o
te
mea e
roto i teie nei parau.
Hou tatou
hio mai ai te manaô
vai
e
ra
eere
e
i roto
no
te faahuru-ê-raa i te
tei
mea
i teie nei parau, a farii mai ôutou e
to te nünaa Mâohi i te tâpaô no te
mâtauhia
aroha
haaferuriraa ia matou, i mua i te
te
e
here,
o te mau
fanauà
ora-âmui-hia
e
tatou. Ua riro râ teie nei parau
tei
ei
e
haapiiraa
mau
e
matou i teie nei
Remette"
fanaôhia ra e
pü haapiiraa no
Te rahiraa
i
o
te
haapiiraa e tuuhia ra
i to matou nei aro, te faahoi
nei ia ia matou i roto i te tahi mau
parfaite
mua
ôhipa tei tiàturihia, e tei orahia e to
mau Tupuna, e te tîtauhia ra
tatou
ia matou i te iteraa i te faufaa
faahiahia
o
to tatou
mau
e
te
•
Colette
-
Papeete
Tel 42.97.03
porotetani N°23
te parau e
te vai
te vai
Te
auraa, te hinaaro o te parau, eere ia
ia mâramarama-noa-hia o ia, ia
faatupu-atoà-hia râ te faufaa rahi o
ta na e tïtau ra i te taata i te faatupu
te titauraa
i roto i to
a
na oraraa.
te parau.
E teie
mau
te
oia hoi,
faatupuraa aore ra te oraraa i
roto i te tîtauraa a te parau ia tâtou.
parau, e
te
ôhipa atoà o ta te Atua i haa
i roto i to tatou mau Tupuna. No
Eere
atu ia
te parau
te paruparu, no te taata râ te paruparu e te
taupupû i te faatupuraa i te tîtauraa
a
roa
no
te parau.
Te parau e
te hinaaroraa i te parau,
atu ia i te parau
âpî, eere
ôhie i te
vai ra maoti
na
atoà râ i te tahi parau
i te ite-noa-raa i te parau e haapiihia ra, te tîtau-atoà-hia ra râ i te
mâramaramaraa i te parau e te
No te
mea
mau parau ra.
râ hoi e, e parau no
tâtou, e tupu ôiôi noa ia- te mâra¬
maramaraa 0
mea
8 Veà
ra te parau,
eere roa
faaôhiparaa i taua
rue
ra
vai
auraa o
mau
reira teie nei manaô e, te parau e te
hinaaroraa i te parau. I mua i teie
nei parau, te faufaa e vai ra, eere ia
30,
atoà
te
te
La couture facile
Maison Aurore
ra
vâhi taupupû roa no tâtou
PTC.
BERNINA^
et
atoà
râ
e
taua
toe
mau
noa ra
parau ra. Te
maoti râ, te
faatupu. Te manaô
e
râ, te imiraa ia i te mea e ôaôa ai te
Atua ia tâtou, nâ roto
i ta tâtou mau
parau e te hinaaroraa i te parau e te
faaiteraa i taua parau ra. Te ite noa
ra ia tâtou e, aita te parau e haatumu ia tâtou i te hoê vâhi, e tûrai râ
te parau ia tâtou i roto i te tahi mea
âpî e te reira te faufaa o te parau.
Parau
atu ai
noa
Tumu
no
te Atua
a
te
O
te
no
noa
atu
te Hiroà
ai,
e
parau
te Iho
nünaa, parau noa atu ai
oraraa
vaamataèinaa,
ihoâ râ ta te parau e
faaite mai ia tatou.
i te Atua. Eita
mua
e
ôre e, e
riro
i te
paha ôutou i te parau e, eere
hape nei i te tonoraa i Fîtï aore
taui
e
vâhi
ua
hinaaro
ra e
Fera
râtou i te
roa
mau
revaraa
ra
i Fîtï.
manaô rii to tatou, ua
tupu ê na ia.
i roto i te taata tâtai tahi. la
eiaha
râ e,
nei parau.
O te
reira.
parau atoà ia e faatupu i
to tatou tâàmuraa e te tüàtiraa i te
mau
Atua. Te auraa, te mau parau
atoà
ia
e
no
roto mai i te hinaaro
ôpuaraa
atoà,
a te
e ta
Atua,
e
te
te mau parau
te mau Teuteu e te mau
Tapairu e faaôhipa nei no te haamaitairaa e te faateiteiraa i te Atua
i roto i to
na
nünaa, e, e Etârëtia.
e
te hinaaroraa i te parau,
riro te reira
manônaôraa
e
na
ia e, « la
te vai ra te parau e te hinaaro¬
tira râ atu ai. Aita roa
nei, no
haa-Zorro-raa
ôhie i te
te imiraa râ i te tahi
faatupu i te reira i roto i to
faaroo, i roto i ta tatou
nei Etârëtia. Ua pâpû
matou e, e
te vai ra ta tatou faana-
horaa
e
tatou
oraraa
te
maitai ia
parau e aratai ra i to
faaroo. Ua pâpü atoà
ia mâtou, no
ôhipa aore
ra, parau e tauturu mai ia tâtou, no
te haafaufaaraa i te Ètârëtia a te
Fatu
e
vai
ra
mau
te vai ra te parau e
hinaaroraa i te parau. Te manaô,
eere ia i te haafaufaa-ôre-raa i te
te
i faanahohia
e
atoà hoi i te àroraa
te
e
Ètârëtia,
eere
te imiraa i te
râveà ia tupu te âmahamaharaa. la
riro râ te parau e te hinaaroraa i te
i te
i ta
parau i
parau, ei tautururaa ia tâtou
haamaitairaa e te faaâpiraa
tâtou hiôraa i to tâtou iho
Te parau e te hinaaroraa i te parau,
e haamaitairaa teie na te Atua i te
nünaa
o
ta
te Atua â te Tumu. I
0
te parau e
ia te tahi
o
mua
i te rahi
tano ia tuaroihia, teie
te
mua
taua parau ra
manaô
mau
tano ia
e
i to ôutou nei
oraraa
aro.
i teie nei fenua
Fîtï
nei, te tupu ruperupe noa ra
ia i roto i te Toru-Tahi-Moà. No
no
reira,
no
a
farii faahou mai i te tâpaô
te aroha
te here
e
fanauà ùnaùna
a
te nünaa Mâôhi
te Tumu
e
te
te
o
mau
Nui,
feiâ atoà
e
e to
haa
te tupuraa o te Hau o te Atua
i roto i to tâtou nei nünaa. la maitai
ra 110
e
ia hanahana
ta tâtou
mau
Te parau e
la
ora na
noa
te Atua nâ roto i
tâviniraa.
te hinaaroraa i te parau,
i te Atua.
i roto i to tâtou nünaa.
mau
râ ia matou e, e
mea
»
o
0
No to mâtou
atu mâtou i haere mai i Fît!
«
te Tura
pipi haana ô nei
parau, eere roa atu ia no te « haaZorro » ia mâtou, no te faaite noa
i te parau
e
Ètârëtia i
roa atu e «haaZorro-hia» ia ôutou. » Teie nei
raa
noa
Te parau, no te Atua e te hinaaro¬
i te parau no te Atua atoà, te
tuuhia i
haere anaè i roto i te
te
oraraa
i te
pâroita, eiaha
matou, no te mea, eere i te mea
tatou
ra
paari i roto i te pâroita, te
râ e,
Te parau e
Haamanaôhia atu
parau a te Peretiteni o te
te taime e haere ai te mau
O
riro
raa
Aita râ teie nei parau e hinaaro ra
ia hiô mai ôutou ia mâtou mai te
tatou i te ui e, e aha teie
te parau a te Atua ia
roa
riro ei parau no tâtou, ia
ihoâ ei parau no te Atua.
Hanahana
E rto paha
atoà
ara
na
maitairaa teie
e
to râtou mau ùtuafare
i hâmani. E haa¬
Fatu, i te nünaa
faatupu i ta te Atua.
na
tei hinaaro i te
Tetuanui ma, Manaèna ma,
Ariiruamâ
te
E haamaitairaa atoà
na
te Vârua
maitai, i te nünaa tei hinaaro ia
faaâpîhia o ia e te Atua. la ite
maitai râ tâtou e, te parau a te Atua
te reira, e te hinaaroraa i te parau,
o te ôhiparaa ia o te parau a te Atua
Sodexho
POLYNESIE
Restaurations et Services
NOTRE AMBITION
partout la Référence
dans les services que nous offrons
Etre
NOS VALEURS
Esprit de Service
Esprit d'Equipe
Esprit de Progrès
NOTRE NOBLESSE
Satisfaire un Monde
de différences
Traiteur
;
Tél 43.89.42
Sodexho
Tél 43.92.73
-
Veà
Papeete
Fax 41.09.44
porotetani N°23 9
Te Faaîteraa Parau-atua
Infos... Infos...
to Pâtitifa
a
Au Bénin
que le corps judi¬
ciaire du Bénin est devenu très réduit
Compte tenu du fait
depuis quelques mois, les affaires en
justice connaissent beaucoup de
retard. Le verdict attendu en appel
pour les affaires de l’Eglise, ce 27
juin est reporté au 18 juillet 2002.
L’Eglise est pratiquement à la fin de
la crise qu’elle a connue et nous ren¬
dons grâce au Seigneur pour tout cela.
Pasteur Simon Kossi DOSSOU
Président EPMB
Protestante
Bénin et
(Eglise
Méthodiste du Bénin)
Sénégal
(n°21/Fep.2002, àpi 25-26), ua
taio tatou i te tuhaa matamua
faaôhipa
tâtararaa
temple
délégation
suisse a participé à deux retraites avec
des pasteurs et laïcs de l’EPMB sur le
protestant de Dakar. Une
thème
«
Recherche la paix avec tous,
afin d’être témoin de l’unité du corps
du Christ ». Par ailleurs, une jeune
théologienne romande a passé trois
mois
au
centre
de formations de
jeunes filles de Za Kpota. Ce séjour
lui a donné envie de faire quelque
chose
en
femmes
faveur de la
au
promotion des
Sud.
te
faaiteraa
no
pâhono i teie uiraa:
no te
te aha to
Pâtitifa i
».
oraraa, no
E taiô mai tatou i te
piti
o te
tuhaa.
Ua haamauhia teie tâtararaa i nià i
i fa mai ai taua huru
tumu
te
faaiteraa parau-atua ra. E uiraa teie
i tâmatahia i te pâhono e te àivânaa
ra
Tonga, Keiti Ann
no
Kanongataa^.
No reira, e taiô i to
manaô i nià i teie uiraa
na mau
te aha e rave ai te
e:
feruriraa
parau-atua tei haafaufaa i te parau
O te vâhi, te nünaa, te peu, te hiroà
O te taata e horoà ra i to na manaô
i nià i te parau o te Atua. E ta na e
haamanaô e, e aratairaa manaô teie
i tütonu i nià i te huru
o
ta na
e
to
na
tatou
te
e
te
feruriraa
vahiné Tonga e tei faaite i
hiôraa i te parau o to na nünaa
te hoê
e
fenua âià. E tano atoà hoi
türai atu te feruriraa i nià i
hiàraa
e
te faaiteraa
Pôrînëtia,
Mâôhi.
e
parau-atua e
tae roa atu i ta te
na
«
iti
0
ia i te tahi
e rave
mau
contextuelle
iho
tumu e tano
Te tumu matamua roa, no te
oraraa
vaamataèinaa
roto i te mau
mau
fenua
vâhi ihoâ râ
nünaa
e
e
no
itehia
huru
ra
i
Pâtitifa, te
itehia ai te tahi
i te haavïraa i te tahi nünaa,
te tahi pupu
taata e haavï
tahi, mai te nünaa papaâ i
mua i te nünaa tumu, te feiâ ôna i
nià i te feiâ veve, te tâne i nià i te
vahiné. la fa mai te parau no te
haavïraa, te hâmani-ino-raa, te
e aore ra
ra
i te
mata-ê-raa te tahi i te
tano ai e
tahi, i reira
e
tuatâpapa i te parau o te
e tupu ai te hoêraa, te
Atua ei râveà
manaô tauturu i te
raraa
tahi, te faatu-
i te tahi. E tae
roa
te reira
tuatâpaparaa i roto i te mau
engagés dans
l’apartheid et d’autres
plus prudents face au gouvernement
d’alors. Une trentaine de personnes,
représentant les deux factions
opposées, se sont rencontrées du 26
au
28 juin, à Kempton Park, à
Johannesburg. Le point culminant de
été le moment où les
principaux protagonistes ont publi¬
quement reconnu les souffrances
engendrées à cause du conflit. La si¬
gnature d’un « Mémorandum of
Understanding » réaffirme l’unité au
sein de l’EPCSA et reconnaît que
l’Eglise a besoin de tous ses membres
prendre un nouveau départ.
pour
Haafaufaaraa ia i ta tatou iho
Veà porotetani N°23
na
».
la lutte contre
2Q
to
i te faaiteraa parau-atua
sion entre les membres
a
no
te tahi mau ôhipa i tupu
na fenua i Tonga, ua
(EPCSA), après dix années de divi¬
la rencontre
ai i te
i roto i to
horoà
ai
rave
parau-atua. Nâ roto i
te tahi mau âàmu
au no
Afrique du Sud
Un processus de réconciliation a été
initié au sein de l’Eglise évangélique
presbytérienne en Afrique du Sud
i te parau no te
no
contextuelle
no
la réouverture du
nei
aè
huru faaiteraa
moins
avec
mairi
i
parau-atua piihia te « Théologie
vahiné
tives
ravehia ai teie huru
e
faaiteraa parau-atua
E faanahoraa taa ê ta Keti-Ann i
L’Eglise protestante méthodiste du
Bénin (EPMB) et l’Eglise protestante
du Sénégal ont connu des crises
importantes. L’année 2001 a néan¬
apporté des évolutions posi¬
No te aha
Omuaraa
I
te
Veà
mau
peu
faana-
horaa faaroo. Ei hiôraa, i te fenua
Tonga, no te mea e
huiarii to raton, e ua riro
aratairaa
hoi te arii
ei upoo no te Ètârëtia rahi roa aè
no Tonga. Ua haamau-roa-hia te
aratairaa faaroo i nià i te hum
poritita. No reira, i roto i
oraraa
hum oraraa,
terâ
te
o
te tuhaa a te
faaiteraa parau-atua, o te imiraa
i te râveà ia ôre te parau-tià-ôre
ia
ia
riirii, ia
itehia. la tâuàhia râ te feiâ
faaroohia te
autâ
te
o
nünaa
i
faaèrehia.
Te tahi tumu
hum
ra, o te
hia
ta
o
Keti-Ann
Pâtitifa nei.
mau
peu
e
E
faanahoraa
mau
tei
papaâ
Te
râtou.
te
e
mau
faaohipa i te tahi
e o
Pâtitifa i faariro
roa
tuhaa
ta te mau taata
ei peu tumu na
faaiteraa
te
a
parau-atua a Pâtitifa, o te haafaufaaraa ia i ta tâtou iho mau peu, te
faaôraa i te tahi
faanahoraa
mau
maitaî ta to tâtou
mau
iho mai ei faufaa
tupuna i vai
na
Te
tâtou.
manaô tumu, o te
faaitoitoraa ia i
pâpai i to
râtou iho parau, eiaha faahou na to
râpae e faanaho i to tâtou parau.
te
mau
taata Pâtitifa ia
Na te reira tumu atoà i tûrai te
manaô
e mea
Keti-Ann i te parauraa e,
faufaa ia faatanohia te mau
o
haapiiraa, te mau aôraa, te mau
femriraa pîpîria i nià i te faito, o to
tâtou
mau
faufaa ta te
mau
anaè tei taitaihia mai
mitionare
horoà
faaroo ia e îteÈtârëtia no
oraraa
i roto i te
ra
e
taata, to tâtou nünaa,
Te tahi tumu atoà ta Keti-Ann
horoà
ra no
Pâtitifa,
nünaa
faito
e
râtou
e
te hum
faatano i nià i te
o
te nünaa i reira
ôhipa ai. Te
te râveà ia
auraa,
« monamona
ia imihia
te parau a
te Atua »,
ia faahinaaro-ôhie-hia te
te Atua e te taata, eiaha râ
parau a
ia riro ei matai
hoê taata
haere
ra
e
taa
puhihau noa e aita
ra no hea mai, e te
e
i hea. O te
parau e, «
auraa
ia
o
te
riro mai nei te parau ei
o
mau
Pâtitifa
râveà
âpï, te
tapihooraa rahi e tae rahi mai
nei i to tâtou mau pae fenua. la ôre
te mau taata Pâtitifa ia haapiihia, ia
faaineinehia no te tâpeà i ta râtou
mau faufaa, no te pâmm i to râtou
mau motu, e riro râtou i te paremo
i
raro
ao e
mau
aè i te
faanahoraa
mau
a
to te
tae ôhie mai nei i Pâtitifa.
te faaiteraa
te
tâtararaa
mau
e
ôhipa
e
haafaufaa i te parau o te vahiné i
roto ia Pâtitifa inaha, ua aratai na o
ia i te mau haapiiraa i roto i te mau
mau
hiôraa,
vahiné
motu
e
Pâtitifa. I ta
e
faanahoraa totaiete
mau
tei ôre
roa
io tâtou nei. Te vai
matara
noa
ra
te tahua
ôpereraa
manaô, tei ia tâtou te parau, tei to
tâtou
manava
te femriraa...
Emma Faua-Tufariua
faatupuhia i roto i
o
e
itehia ra io tâtou
ite tâtou te mau vâhi e tüàti
te
te tahi
àivânaa teie tei hinaaro i te
rauraa
pâhono ra i
teie uiraa e, no te aba e rave ai te
faaiteraa parau-atua e au ia tâtou.
la faaauhia ta na mau hiôraraa i te
0
nei,
E
parau-atua.
Hoê tâtararaa teie i roto i te
ra e
parau-atua.
Pâtitifa
Tonga, o te
paturaa ia i te hoê pü faaineineraa
parau-atua na te mau vahiné no
Pâtitifa, ei pu e farii i te mau
vahiné atoà e hinaaro e tuatâpapa i
haafaufaa i roto i ta
faaiteraa
no
haamata i te haamau i
E aha te aratairaa ta Keti-Ann i
na
vahiné
mau
i roto i te faaiteraa i te parau o te
Atua. Te hoê ôpuaraa faufaa ta na i
hum
i roto i te tahi mau pü haapi¬
iraa teitei ia taitai mai i te mau
i hamham mai i te
ia i te
motu iti
mau
mau
te
e
te
i te faamm i te
mmraa
parau ta râtou
ara mâ te ôre
o te tautumraa
no
eiaha râ te feiâ i faaineinehia i te
ara,
te haafaufaa i te parau
faaiteraa parau-atua a to
te
no
e
na
tuhaa rahi ta te vahiné i
i te faaiteraa parau-atua, e
faaiteraa taa ê i te mea e, te amo
roto
nei
0
ia i roto i to
na
tino i te parau
riro ei vairaa, ei
àpu no te ora ta te here taata e ta te
aroha atua i faatupu. Te farerei
no
te
püfenua,
e ua
atoà nei râ te vahiné i te tahi
fifi tei
haapii ia
mau
i te àro i te ino
parau. E hum taa
na
e
tâmâ ra i to na
ê
mau
to te vahiné tei tü i te hum o
te Atua. Te manaô
tumu, e tuhaa
1 Keti-Ann
nia Tâtorîta
Kanongataa. E pâretee
mau
ra
i te tiàraa
taote i te pae no
atua
e
te femriraa parautei tautum rahi i te mau
vahiné
Pâtitifa nâ roto
o
rautïraa
i
te
mau
i
te
rururaa
i
faatupuhia e te Tâàtiraa o te mau
Ètârëtia no Pâtitifa, te PCC, e tae
noa
atu i ta te Tâàtiraa
Pipi
no
o
te Aua
Pâtitifa Apatoà, te SPATS
Veà
porotetani N°23 11
Johannesburg te fenua Aferita, 09
Tere i
faatîtîraa
Ia ora na i te aroha o te Atua. E
tîtauraa
teie
te âmuitahiraa o
na
Ètârëtia Aferita.
te mau
na tatou i te parau o
Nelson Mandela peretiteni o teie
fenua. O ia te hoê
o
te mau
faatiàmâ i teie tuhaa
teie nünaa i to
na
tino tei
Aferita mai
no
mai i te faatîtîraa. Ua faaèrehia
roto
na
fenua
to na
e
turaraa, ua haavïhia râtou e te ùoùo
tei râtere mai Horane, Peretâne e
purutia. Riro
fatumu i te
te
oraraa
i reira. Ua 5 atoà
Etârëtia faaterehia
mau
aore
ia ei nûnaa rahi tei
au
e
te ùoùo
ia te èreère i roto i teie
mau
haavïraa, râtou i àro tâmau mâite i te
Aita i manuia.
faatîtîraa.
mahana,
I teie
èreère
âpitihia
âmui nei i te
ùoùo. Te imi
e te
râveà ia vai mai te
mau
hau i roto i teie nâ nünaa tumu
o
te
Te vâhi faahiahia i roto i te faate-
o
Hau fenua i te
Mandela i te
âmuitahiraa
rave no
matahiti 1988
mau tâ Nelson
teie nâ nünaa. I te
e
faatere Etârëtia
te mau
i te taime
ôutou
e
te
no
Ètârëtia i
nünaa tumu o te
na
fenua.
oraraa
i
teie mahana.
mau
patu faataaê e
no te Here, te Aroha
te Autaeaèraa i teie mahana. Ua tià
faaâpî te taura
no
te
nünaa tumu
mau
mea
tei faaruru
ôhie
no
mai
noa
haavïraa i te iriti i terâ
haamoni i te ùoùo
Te
mau
na
rave
mea
mau
te
na
i
mau
ôhie
no
te ùoùo
ùputa tei ôpani-noa-
i te èreère.
mau
faa-
ôpani ètaèta i teie
mau
te Hau
tureraa no te
12 Veà
teie
e
fenua
ra
tei
tei haaveve i te
e
oraraa e
te
matahiti â
e
toe ra.
fenua i te
porotetani N°23
Târëni
E
a
no
rahi
rave
te haamaitaî i te
te taata tâtai tahi
faaineinehia
mau
ôhipa tei
rave
te tauturu
no
i te nünaa
Ètârëtia i roto i
ôhipa. la tâmauhia teie ôhipa.
aore
ia te
mau
Te Parau Atua
ta
na
e
te taviniraa
te fa ta te tômite
I roto i te huru
no
AREST
nei, te piihia mai ra
faaiteraa parau Atua
0
e
tütava
ia eiaha ta
na
papahia i roto i te tiàturiraa, na te
ôhipa ra e ora hia ra e te nünaa e
faahiô mai i te COE e, e aha te tià¬
turiraa
a
te nünaa. la
haafaufaahia
ia haamaitai atu â i te hiôraa
mau
a
e
te
tuhaa fenua tâtai tahi i te Atua.
Te
mau
pü tauturu faufaa (Agence
Ôpereraa Faufaa
e te
Nâ teie âmaa
âpooraa a te AREST
ôhipa
e
faaora nei i te
i te
tâpura faufaa a te COE, nâ roto
mau
tumu parau
tei ferurihia
mau
tià tômite i
i te âmaa
ôhipa tâ te COE.
Nâ hea te tautururaa i te mau pâpai
parau e vai ra i te COE. Ua riro te
roto
faatüàtiraa
mau
i teie
roro
mau
uira ei râveà
tüàtiraa.
tauturu ta râtou e
mau
Etârëtia tâtai tahi.
I teie
mahana, te iti
âmaa
i terâ tiàturiraa
parau no
Oitumune.
te tüàtiraa e te ôhipa
na
Te tiàraa
perofeta o te COE
âpiti nei te COE i roto i te mau
àroraa a te mau Ètârëtia i pihai iho
mau
mau
tamarii i nià i te puru-
te nünaa i roto i te fifi tamai, te
nünaa e ani ra i to râtou
tiàmâraa, te feiâ tei roohia e te mai
SIDA, te mau àti vero. Tei te fenua
Paretetina to te COE haapüairaa i ta
te mau
e
e e
hau
roa
atu i roto
ôpuaraa âmui teie
te tâatoà.
Te fifi farrfaa
o
Ua faaoti te
Apooraa Faatere
COE
•Te
noa atu ra
pü e tauturu mai nei i te mau
ôpuaraa a te mau Ètârëtia. Aita te
tüàtiraa i papahia i nià i te moni, tei
nià ra i te tüàtiraa taata e taata, i nià
i te hiroà faaroo
ôhipa e tüàti fatata nei i te mau
ètârëtia mero, te auraa, ia pâhonohia
te hiaai o te mau ètârëtia ia araa te
horoà nei i te
mau
Ua ite atoà te tômite AREST teie te
mu,
atoà i te
Faainemereaa
financier)
Èere
Ua
ia i
tühaa rahi tâ
âpeeraa i te faa¬
èreère. No te haafaito i te
ânei i te
hia
o
àuhune i te faufaa. Fenua atoà
hohoà mai roto atu i te feruriraa.
iritiraa i te
ôtohe nei
patu i te nünaa e te fau-
faa fenua. Eere i te
i teie tühaa.
roto
ia
E fenua nehenehe
tautururaa
Tei roto te nûnaa i teie rêni
te
roto i te
Te haafaufaaraa i te
pii i to na nünaa ia rahi te Hau e
ia rahi atu â te Hau e te Faahauraa
âmui
na, te
hauraa te nünaa.
aita i
faatere fenua ùoùo.
E vâvâhiraa i te
nünaa,
teie tiàraa. Te auraa, e
21 matahiti i te maoro,
Ua
e
âpee ia
Te
i roto i teie
e te
ôutou.» Te tumu ia i farii ai
te
Ètârëtia i
mau
hinaaro ai te nünaa ia
no te
mau
mau
porotetani Franz Zikani, ia riro ei
pâpai parau no te peretiteni âpî o
Aferita, ma te parau e «ua àro ôutou
tâpeàraa
tâhoo i te
e
te
te
Etârëtia
parau o
matara mai ai o ia
a
mai roto mai te fare
roaraa
o
taime,
râveà faahauraa i te
ia e, ua ani
mea
pâpai
mau
Hau. E tühaa rahi ta te
mau
reraa
tauturu i teie mau
mau
imiraa i te
crimination).
nünaa e tau
Ohipa faahiahia
na
Mati
no
pere-mâite-raa i te faufaa i roto i nâ
fenua tei taaê to râua iri.
Mandela i
faataaêraa (dis¬
mai te hoê faate-
ua mau
Hau fenua tei rautîhia e te
reraa
mau
Ua faa-
pinepine
roo
te
e
15
-
e
te COE
faaiti te faufaa
a
a te
te mau âmaa
ôhipa i nià i terâ faito te âfaraa. la
imi i te mau râveà atoà ia âpapa i te
mau tâpura ôhipa ma te ara i te mau
mea
rü.
Mauruuru i te Atua.
Céline Hoiore
L'Eglise attache de l’importance
à
là portée symbolique de tous iejs^ actes
düSgrp^,
m--.
La Science et la Foi
Aujourd’hui, des re¬
cherches
scien¬
tifiques de plus en
plus nombreux nous émer¬
veillent,
nous
étonnent et
sollicitent notre curiosité.
un homme de
foi doit-il tenir face à la
Quelle parole
logique des démarches sci¬
entifiques ? A-t-on besoin
de recourir à la Bioéthique
ou la manipulation géné¬
tique ? La création de
l’homme par Dieu n’estelle pas complète ?
de tout homme
La bioéthique est un vaste
chantier commencé
depuis
quelques années, mais qui
n’est pas près de s’achever. Jamais
autant de comités ne se sont mis en
place rassemblant des hommes et
des femmes de toutes
convictions,
liance que
chacun.
rappelant l’al¬
Dieu veut faire avec
en
La médecine fait
beaucoup de
cas
du corps, et c’est normal. Mais
dirait le Professeur Verspieren, spé¬
faatupu i te
faahiahia, te ui maere e te
de voir clair dans tout cialiste français de bioéthique, « on
ce que nous propose aujourd’hui la
fait trop du corps un élément
science pour, dit-on, améliorer la
inférieur utilisable à merci, comme
si
la personne n’était vraiment
condition humaine. Mais qu’est-ce
elle-même que dans son désir et sa
que l’homme et qu’est-ce qui est
volonté et que, pour cela, elle se
bon pour lui, voilà la vraie ques¬
tion. C’est seulement à l’aune de la servait de beaucoup de moyens
réponse que l’on pourra mesurer la notamment de machines, mais
aussi de son corps. L’Eglise
valeur morale de ce que nous pro¬
attache de l’importance à la portée
pose la science. « La science peut
rencontrer la main de Dieu ou la
symbolique de tous les actes du
queue
du diable » (Hubert corps. »
manaônaô i roto i te taata.
Curien).
Te
îte
e
te Faaroo
Iteie tau, ua rau te
mâimiraa
naa
E
a
te mau àivâ-
tei
Entre le bien et le
aha ta te taata faaroo
i mua i te tahi hum
ôpuaraa na te mau àivânaa
parau
e «
pour essayer
ahoro
» aore
ia
e «
hiri
»
i te taata ?
Tout
ble
de l’homme. Mais pour
s’en rendre
compte, il faut prendre distance,
échapper à l’emprise de l’immédiat
et
Mea faufaa ânei teie
mau
ite àivânaa ? Aita ânei te
hâmaniraa i te taata i
hope ? Na te mau tuatâpaparaa i mûri nei e türama
parau
mai ia tâtou.
que la science rend possi¬
s’accorde pas avec la dignité
ce
ne
à la séduction des prouesses
techniques. Nos sociétés ris¬
queraient de devenir scientistes et
techniciennes, laissant l’avenir de
l’homme
non
de
aux
ce
l’homme:
que
sa
naissance de
mains de la science et
sa
cœur
de
liberté.
La foi chrétienne
Céline HOIORE
fait le
conscience, lieu de
au
qui
grandir et ce qui abîme, la fron¬
tière n’est guère aisée à discerner,
l’homme moral est appelé à
ce
«
trancher moins entre le noir et le
blanc qu 'entre
mal et le pire »,
le gris et le gris, le
dirait le philosophe
Paul Ricœur. Mais pour y arriver,
ne faut-il pas d’abord former sa
conscience ?
«
L’homme est bien
responsable devant sa conscience.
responsable de sa
cons-cience » (les Évêques de
Il est aussi
Erance)...
peut apporter sa
questionnement éthique
contemporain. Elle fonde la dignité
lumière
mal, entre
fait
Charles Delhez, jésuite
Veà
porotetani N°23 13
Foi et Sciences,
dialogue et
mémoire des événements du
Science et Foi? Foi et sciences?
Quel est donc
vous
de
avez
besoin que
compliquer les
ce
choses ? entendons-nous dire. Les
critiques pleuvent alors envers ces
croyants incapables d’affirmer leur
foi sans le secours des techniques de
la modernité, incapables de confes¬
ser leur espérance sans l’appuyer sur
la culture d’aujourd’hui. Bref, ren-
réclame-t-on
dans les
mer
nos
ancêtres,
nous
risque de s’enfer¬
intégrismes de toutes
au
espèces.
À
l’encontre de cette
choisissons
a.On
I
monde
Le
dez-nous la foi de
passé et fin, le monde s ’ouvre à la curiosité
qui cherche à entrevoir son des hommes. Chaque avancée ouvre
avenir. L’homme est sans doute
de nouvelles possibilités, de nou¬
l’animal le plus insatiable de savoir,
veaux champs d’investigation à la
réflexion
des hommes. L’imagi¬
toujours essayant de savoir un peu
nation
de
la nature possède des
plus pour comprendre davantage, de
nouveaux horizons s’ouvrant tou¬
richesses imprévues et provoque
jours de nouveau à sa vue. Chaque l’imagination des hommes à tou¬
fois que l’humanité a cru compren¬ jours plus d’audace ; c’est ainsi que
même l’espace et le temps se sont
dre le monde en sa totalité de nou¬
surtout
attitude,
nous
délibérément et
sans
est
révélés
nique de Newton expliquait au début
mun ne
F électromagnétisme
la relativité
en
à
nous
évidence l’irréductibilité de la foi
une
civilisation où à
système
dynamisme intérieur et
qui l’entraîne depuis des siè¬
d’idées,
la vie
cles
un
son
sans
faiblir.
de
nature
la
lumière
et
de
quand apparut
grâce à Einstein. Sans
Les
S'il est communément
mais elle est
la nature
monde, il est possible a pri¬
plutôt immergée dans
qui l’entoure, dans le cos¬
mos qui l’emporte, un peu comme le
cosmonaute est dépendant de sa cap¬
sule qui le maintient en vie. Depuis
le fond des âges, au moins depuis
que les hommes ont laissé des
témoignages compréhensibles de
leurs sensations et de leurs pensées,
l’humanité a tenté de dépasser la
préoccupation de sa survie immé¬
diate pour essayer de comprendre le
monde.
Le rire est certainement le propre
l’homme mais davantage encore
de
la
curiosité et la sensation du temps qui
passe. L’homme est sans doute la
seule espèce vivante qui comprenne
son
présent par référence à sa
14 Veà
porotetani N°23
l’avaient
ori
d'envisager leurs
rap¬
ports de diverses manières :
peut les considérer
deux regards ou
faisceaux lumineux con¬
comme
deux
vergeant vers la même réa¬
lité ; dès lors, deux possibi¬
lités
pensé. Il
se
présentent
:
soit les deux
y a plus
la terre
b. On
peut les envisager
deux regards portant
sur des aspects différents
de la même réalité, un peu à
la manière dont, au début du
siècle, les microphysiciens
parlaient des aspects cor¬
pusculaire et ondulatoire de
comme
la lumière. Dans cette
optique, la partition classique
veut que la science s'occupe
du « comment » et la foi du
du monde : une
complémentarité fonction¬
nelle.
pour être déclarées concor¬
dantes;
soit les deux images
obtenues sont contradic¬
-
toires, et il faut choisir l'un
éclairage
com¬
peine de conflit.
fisamment de similitudes
l'autre
sur
plexité du monde et le foisonnement
de l’imagination de la nature.
Aujourd’hui c’est cela l’attitude sci¬
entifique, rémerveillement. Le rêve
«
ou
ciel et
l’homme de science devant la
images
obtenues comportent suf¬
-
au
scientifiques
admis que science et
foi sont deux façons
distinctes d'appréhender le
L’humanité, donc, n’est pas seule
plus complexes que l’imagi¬
nation des hommes et le sens com¬
que dans les rêves les plus extraordi¬
naires. Quel émerveillement de
qu’elle
cela,
,
planètes quand on découvrit les
phénomènes électriques. La syn¬
thèse de Maxwell rendait compte de
la
développées. De
mettrons plus clairement
r
du XVIII® siècle le mouvement des
la culture moderne et les
a
i
de merveilles
foi
sciences
e V e n
velles portes se sont ouvertes sur des
domaines insoupçonnés. La méca¬
hésitation la confrontation de notre
avec
d
en
sous
c.
pourquoi
On
»
peut enfin concevoir
seulement les
regards diffèrent, mais qu'ils
que non
concernent des réalités
indépendantes, qu'il n'y
a par
interrogations réciproques
il
prométhéen d’une compréhension
totale et définitive du monde
place à
ration
a
fait
une quête infinie, une admi¬
devant la complexité et
cependant la cohérence de
ce
qui est
scientifique n’est pas totale et
apparaissent. La
confrontation est donc légitime,
utile et certainement profitable. Une
naître ?
telle confrontation
permanence
découvert.
Ce sont là des
sans
connaissance
mais
ces
de
pourquoi, aux frontières de la
scientifique, émergent
questions, fondamentales:
il
Devant
évolue,
se
une
telle
fait-il que
-
et la foi
conséquent
aucune commune
science et foi:
leur intersection est vide.
mesure entre
première découpe
champ des possibles, il
questions qui sortent
scientifique
qui montrent bien qu’à défaut
doute du domaine
fournir
iI
complexité, com¬
le monde soit
malgré tout compréhensible par
l’esprit humain ?
Pourquoi les abstractions mathé¬
matiques nées du cerveau des
hommes permettent-elles si bien de
rendre compte de la nature ?
Ce monde si complexe et néanmoins
si solide se maintient, de quoi tire-tment
des
similitudes
dant être à
C’est
-
savoir
? D’où viennent
ces régularités qui font que les
planètes continuent à tourner, les
pommes à tomber et les hommes à
sa
des
assurances
change,
théo¬
il
damentales et
en
tout
cas ne
récusent
pas les interrogations religieuses,
les réponses de la foi...
Le monde
a une
histoire tout
ni
comme
peut cepen¬
unique, ne peut se
développer que dans une interroga¬
tion réciproque ou chacun, le scien¬
tifique et le croyant, accepte l’inter¬
pellation de son interlocuteur. Car la
complique
se
logiques, les sciences mènent l’hu¬
manité à se poser des questions fon¬
ne
sens
démarche
scientifique doit accepter
question des origines,
d’entendre la
du fondement et aussi celle du
sens.
La science
peut-elle s’arrêter à l’ex¬
plication du fonctionnement du
monde sans se poser la question du
sens
ultime de la nature ? De même
la Bible raconte l’histoire des rela¬
l’homme de foi doit-il entendre la
tions entre Dieu et l’humanité. Là
question du monde en devenir ? Estlégitime de se référer uniquement
à un témoignage d’événements du
passé aussi profonds soit-il ? Le
croyant ou le théologien pourrait-il
accepter de ne prononcer qu’une
parole provisoire, ou bien doit-il
oser prétendre à une parole défini tive ? Laissera-t-il la porte ouverte à
une parole tâtonnante, ouverte à la
discussion et aux changements de la
aussi
l’opposition entre la foi et le
religieuse
dieu
personnalisé, avec
lequel l'homme peut entrer
en relation parce qu'il s'est
un
révélé dans l'histoire, ou foi
dieu impersonnel, cos¬
il
A cette
en un
vie ? Se retranchera-t-il derrière
du
faut en superposer une
deuxième : l'articulation
mique, immanent, qui se
dogme absolu
révèle éventuellement dans
l'illumination mystique ou
l'ascèse spirituelle.
dans le relatif ?
peut concerner
Comme
on
ou
le voit
osera-t-il vivre
ces
questions sont
graves, importantes et dangereuses
mais avoir le courage d’un dialogue
l'image obtenue : la nature
de la réalité, la conception
Ces
du monde ;
le regard :
d'orientation dans le
ouvrir
déchiffrage des confessions
que les savants livrent au
public...
l’immobilisme des cimetières
-
la logique des
démarches scientifique et
religieuse ;
les présupposés du regard:
-
ori
catégories posées a pri¬
sont qu'une table
ne
Enfin, le type de transcen¬
dance évoquée introduit une
troisième découpe : foi en
entre la foi et la science c’est aussi
une
musées
vie et à
voie
qui permet d’aller de
ou
des
dynamisme créateur de la
l’émergence de choses toutes
au
nouvelles.
-
les fondements et les visées
de la science et de la foi.
un
Extrait du livre “Science
et Foi font système" de
Pierre Bühler et Clairette
Karakash pages 46 et 47.
Labor et Fides, 1992
Jean-Claude Déroché
«
Dieu, le monde et Vhomme
Hasard ou projet »
Veà
porotetani N°23
:
15
Des embryons
pour sauver des vies
Bioéthique
Il est
possible de guérir de
nom¬
breuses maladies
sous
certaines
recherches
sur
en autorisant,
conditions, des
l’embryon hu¬
main. Faut-il interdire de telles
manipulations au nom du «res¬
pect de la vie» ou les permettre de
manière exigeante et responsa¬
ble ? Les termes du débat
concer¬
nent le sort des dizaines de mil¬
liers d’embryons
humains
gelés surnuméraires.
con¬
:
sultatif national
d’éthique,
«■
soit
La récente décision du gou¬
britannique
clonage
d’embryons humains à des fins
thérapeutiques relance, en France,
le débat sur la légitimité des
d’autoriser
le
recherches menées dans les pre¬
miers stades de la vie. Les Etats-
Unis viennent
également d’assou¬
plir les règles concernant la
recherche sur l’embryon hu¬
main... Ainsi, au nom du « respect
de la vie », l’Académie pontifi-
absolus
:
soit toutes les
de dire que l’embryon est sacré
dès le moment de sa conception.
expérimentations possibles doi¬
vent être entreprises, soit elles
sont interdites au nom du prin¬
cipe sacré du respect de la vie. Il
n’existe pas de réponse toute
Soit, inversement, l’embryon ne
faite. D’où la nécessité de définir
qu’en quelques cellules
sans caractère humain. Le jeu de
ping-pong peut alors durer
longtemps, sans faire avancer le
débat. Ou, pour sortir de l’im¬
des modalités
on
choisit
tion, soit
une
on
morale de convic¬
choisit
une
morale de
responsabilité. La conviction est
consiste
d’adopter une
éthique de responsabilité en se
disant : il y a deux exigences con¬
passe, on essaye
vernement
deux
tradictoires.
L’une
consiste
à
respecter 1 ’embryon, car il est
“de notre chair et de notre sang ’’.
Mais il existe
exigence tout
aussi incontournable qui vise à
essayer d’aider des personnes
gravement atteintes. La question
est : comment
une
concilier
ces
deux
contradictoires au
mal ? 11 s’agit de voir à
praticables sur le
terrain, « justifiables éthiquement
et juridiquement soüdes ». Cela
concerne des processus longs et
complexes qui trouveront, de
toute manière, leur application.
Au risque de voir pour de bon
l’embryon assimilé à une chose
par des scientifiques sans scru¬
pules. Il est donc indispensable
d’accompagner, de contrôler, de
responsabiliser le mouvement ».
«
Eviter
subir
d’en
consé¬
les
désastreuses et incon¬
lorsqu’il sera impulsé
des gens dont les motivations
quences
trôlables
par
exigences
seront
moindre
tiles.
essentiellement
Selon
mercan¬
Jean-François Col-
“Accompagner toutes les recherches concernant les embryons humains"
cale pour la vie, qui rend des avis
consultatifs pour l’Eglise catho¬
l’être hu¬
respecté et traité
comme une personne, dès sa con¬
ception ». En vertu de quoi, « le
caractère sérieux et grave du
problème éthique provoqué par la
lique, rappelle
que «
main doit être
volonté d’étendre à l’humain la
production et/ou l’utilisation
d’embryons humains, même si,
quelles conditions et dans quelles
limites il est possible de concilier
ces deux exigences qui sont l’eau
et le feu ».
lange, « au premier stade de
développement, l’embryon est
microscopique, mais c’est de
l’humain. Ça vient de nous et doit
Pour notre interlocuteur, la ques¬
être traité
tion est mal
sabilité consiste à
à
critères d’un
..
posée si elle se réduit
expérimenter ou ne pas
expérimenter sur l’embryon ?
Car, « si on ne le fait pas, les
:
faut-il
maladies de Parkinson
zheimer
ou
d’Al¬
probablement
c’est
dans
une
perspective jamais guéries alors que leur
fréquence ne cesse d’augmenter
humanitaire, est évident »...
en raison du simple fait du vieil¬
Pour Jean-François Collange,
lissement de la population ».
professeur d’éthique à la faculté
L’éthique de responsabilité con¬
de théologie protestante de Stras¬
siste à dépasser l’opposition entre
bourg et membre du Comité con16 Veà
porotetani N°23
ne
seront
humain
comme
sur
tel. La respon¬
se donner les
agir véritablement
qui reste
du matériau
humain. Il doit être mis
au
service
exclusif d’une amélioration de
l’humanité des humains
»...
Rémy HEBDING
Extrait du texte tiré de Réforme
n°2890 pages
1 et 2
Te hamaniraa ia Tane
ei taata purotu
No te tumu parau o ta tatou e
feruri
nei i roto i teie veà; ua hinaarohia e
faaite
i te pâpairaa na
roto
na
Teuira
Henry,
mootua
te
na
mitionare Otomoni i ta te
mau
tupuna hiôraa no te hum tupuraa o
te taata
nei.
hope roa e te hiôraa maitai.
tarià
o
A tià
te tama.
Faatupu atu ra Taaroa i te iri
te tama ei hum no te
tama, ia riro o ia ei taata
purotu hope roa.
Te iri
o
o
te hutu ei iri matoru,
te àtae
te iri
ei iri taratara, te iri o te
miti ei iri
taitai, te iri o te tumu
haari ei iri àfafa, te iri purau ei iri
pieiei, te iri o te àti ei iri nifanifa,
te iri àpape ei iri meùmeù, te iri o
te toi ei iri hinuhinu, te iri o te àito
ei iri ùraùra, te iri o te ùm ei iri
tapau, te iri o te fai ei iri vanavana, te iri pape ei iri anuanu, te
te matai ei iri
nanihinihi, te
iri o te mao ei iri paià, te iri o te
mahana ei iri vera, te iri o te àvaè
hum
o
ei iri
nau
maramarama.
Ua
hope
roa
iri i nià i te tama, te iri o to na
hum te iri
o
to na hum no te tama
nei.
ra
e
i te
Atea
tupuài
faanoho
e a
ra
noho ! A faanoho
e a
upoo o te tama.
i te
pahuum
faanoho i te iri
e
te
A
o te upoo
rouru
i nià
iho ei upoo
tahinu monoi no te
Hope anaè atu ra ia. A
faanoho i te panium no te tama. A
faanoho i te hom upoo e te rae, ei
tuè mata rumamma,
maa,
A faanoho ra i te
tuàtiàti e te
mata o te tama, ei mata ànaana, ei
mata hipahipa, ei mata tutonu, ei
mata àmoàmo, ei mata hiôhiô, e ei
ei ate, ei hihirauàpe,
àau iti miimii. O te
te
ra
ihu
te tama.
o
hiehie
rahia
o
e a
faanoho i te rahi-
te tama.
tarià
Ua faanohohia
ra
tama. A noho e
tarià turi ei tarià
te
o
ia
manava
no
pito 00,
tohe tuara.
ôpu fatifati, e
ei hoperemu purotu e ei
te
ra
A noho ei ihu
titiàifaro, ei ihu
feufeu, ei ihu ôrooro aore a ra e
àpoo to te ihu o te tama.
Faanohohia atu
ra
te moi taa. I
faanohohia te
paparià, e paparià
paparià taratara, e paparià
unounoo, e paparià papaum roroa
feoro,
no
e
te tama.
A faanoho
vehi
a
va.
hia te taa nià
e
niho ei niho ài
maa no
E
i te iri hinuhinu
ra
a
àpu
la faanahohia te
upoo
te
ei
arero
arero
ia hope
tama,
maitai te vaha ei vahavaha para-
E
parau.
a
ponapona e
faanoho i te arapoà
ei aî àriàri ei rei no te
tama.
rii iri
oti,
ua
faanohohia te
moema
tapono e te
ei vairaa tumà
Te rima
meme
no
ei poro
aè.
honohono,
tama. I
hou mai i te tarià
ra
rooroo e
i te taturi i roto. Hou
mai ai i te
ihu, i hou a mai ai te
i te àrapoà o te
tama. Haùtiùti mai ra te tama, ôto
mai ra, ua taô atu ra :
E Atea e, ua mamae roa vau ! Oti
aè ra te tupu o te tama, na Atea
vaha paraparau e
mea
rave.
Riro atu
ora, na
ra
te tama
ei
te vama o Taaroa i
Aore te
mau
tahuà i
rave
atu
ia
Tane, i mataù anaè i te hau, i te
te tama.
Atea.
raharaha,
varavara, e
e
rave
ai i ta na ète pupu, tui ee aè ra, i
hou mai ai i te ùm menemene o te
mana o
pai, te àoào
Atea i nià i
moraai ei tamaiti hiôraa maitai.
no
la faanohohia te ôuma
o
rima, ei
e
no
roa
haapii i te haa, i riro ai Tane-mata-
rima, ei rimarima
e ei àpu
ei maiùù rima
tuamoo
àti
te tama.
àpuàpu
te ùu
e
noho (hau) te manava o
Atea. A tià aè
anaè i
la
ravara-
faatiàtià i te humhum rii i
te poopoo
la
te tama.
ei ùm
upoo no te tama, ia faanohohia ra
ei î i roto i te upoo. I atu ra te àpu
upoo i te roro.
no
ei
te taa raro e te ara
la faanohohia te
mitimiti
i te tapa poopoo, e
avarivari, faanoho i te turi ei
turi ôpa. A faanoho i te ivi fara no
te àvae o te tama, te àvae rourou
ei momoa tau, ei poro àvae, ei
tapuaè àvae, ei manimani e te
maiùu panapana no te tama. la
hope maitai roa te tupu o te tama,
ei ùtu ùmeùme, e
ùtu àtaàta, e ùtu
faita, ei ùtu meùmeù. E i faanoho¬
ra
huha
la faanohohia te ùtu ei ùtu peepee,
te
tarià
faarooroo mai, ei tarià tauoo tiàtià
rairai maitai, e e raumea atoà to te
àfa ei tarià faarooroo atu, ei
ei rata
tama, e manava homhoru.
te
ei
la faanohohia
e
Faanoho ei àau rahi, ei
te tama.
no
la faanohohia
tama.
rae
noho ! A faanoho
mata poopoo.
mata, te ma
rua
faanoho aè
A tià
e a
ei mafatu ètuètu, ei upaa taùeùe,
ei ùfaùfa taùeùe, ei ôpu vairaa
la faanohohia te
mata to te tama.
no
Atea
e
ei
ei tua faaôhu
Teuira
Henry, Tahiti aux temps
anciens, 1988, 375-378...
te tama.
Veà
porotetani N°23 17
Te hiri
te id tuatau
o
(La manipulation génétique)
Te ivi tâne
vahiné
te hâmani i te
no
faaino ânei i te
ia au i te
te Atua. Te faaîraa i te fenua
ânei,
e aore ra no te
huru tupuraa o te nâtura
parau a
i te taata ia
nei,
i te ite i
au
i te taata
roaa
uiuiraa te fa mai i reira
e
iriti mai te Atua i te ivi
: ua
Atamu
o
no
hâmani i te vahiné, e tano atoà
te
ânei hoi ia iritihia te tahi vâhi ê atu i
ivi
te
te faarahi i te taata ?
no
mai te
tae
vahiné,
ora
e,
...
i roto i te
haamarua
mau
Te tâne
te vahiné
e
o te hoê
Te vai nei
ôpü
...
ai
tumu i nâ reirahia
ihoâ ia te
Ua horoàhia ia râua te
ia
...
haapaôraa i te
fanauraa ia î te fenua ; te mea te
reira tei faanahohia aita te taata i ino
atu
mai nei i roto i to tatou
tiàturiraa ta tatou i faanaho i te
O
teie i roto i te toto fatata
hioraa i te parau a
letu
:
hiritià îri
aè i te puo o te tumu o
nià i te tahi
hoi
roa
te hoê
e
to
na o
o
te
taata, to na huru
huru
ia)
i te
taata, te araa noa atu ra to na
te
noa
tOramaraa i te ite
hohonu atu
ra
iaraa, te ûàna
uiuiraa, te nuu
o
ta
na
noa
noa
o
te taata
nei,
îmiraa i to
mai
ra
ta na
atu ra ta na
pâhonoraa, eita roa atu te reira huru
ôhipa e faaea, no te mea te rahi noa
atu ra te mau mea moè noa
i te taata
no
i te
e
hiô
noa
i to tatou
te faaroa-noa-raa i te
e
oni
nei
e
e
te ufa ; te
ite
e
ia râtou, no te mea, mea
e
to
pâtoîraa
na
ê roa te
tupuraa, e, mea ê te
O
ite,
mea
ma
te àau
noa ra
e
nei i te taime, te
te mâramarama
i te
tià ia tatou ia farii i te reira
haèhaa, e te ara hoi i te
mau mea e tupu mai, no te haamaitai
:
e:
farereihia
ia
e
te
o
te
atoà i roto i te reira ite ôre.
paha teie ôhipa
te ture e
faanaho
morare
atoà râ
metua
tei
tamahine,
o
:
e
hiô
e
; na
vai iho
i te
ta
na
vai to ôe taata tupu,
tià
e
noa
noa
noa
to tâtou àau
parau
ufa i
àivânaa tei hiô
mau
mau
iho
e
te
i te taata
ia raverave,
faaue nei ia nâ
e
reirahia, eere ânei hoi teie i te hoê
huru paturaa i te patu o Pâpera i teie
tau i to tâtou : e
noa
Mai te mea, te tae
fïfi ia
te taata tei fai i te faaroo
vau
Eiaha
na
te
i te ite i te reira.
taata
viraa
e to na tupuraa.
e
te tôtaiete i teie mahana.
vau
mai ta te ite
tâàtiraa,
te
Te
porotetani N°23
ra
ôhipa
oia hoi to râua hiô-noa-raa ia râua
haafifiraa i to te ite tupuraa,
ia manaô vau, eita paha te reira e
no
tûrama
18 Veà
haamâha
mau
i te itehia mai.
topatapata noa mai nei teie mau
huru, ta te ite e haamahorahora noa
au
oia
;
i te tahi taime te vahiné atoà
e
mai te hoê taoà
mau
•
e
tâne
haamauhia
nei
na
nei, ia
roa, no
te hoê taata tira râ atu ai. la
hiôhia te
atu ra to te mârama-
rahi
tupuraa teie parau i teie
farii tatou i te ite i roto i to
mea
oraraa o
ite, te rahi
e ora
farerei nei
metia, te Puna o te here
aroha, te ite nei au i te ère rahi
te Atua.
tâatoàraa, eiaha râ tatou
hinaaro,
ra
te tahi atoà hoi huru
peu,
: e
te feruriraa o te
atu
tiàturiraa, te tahi
te
no
ànotau
Tei roto tatou i te tau, te marae
noa
mau
teie tau ta tatou
na
rama
mau
faanahoraa tei niuhia i
Ta ù hiôraa i teie parau
taata, nà te reira taoà e faanaho i te uî
mau
taata
faaroo atoà hoi. Te fifi
noa, e, e taata
nei te
oraraa
e
hoi te raveraahia te tahi
(taoà piri
roa aè i te îà o te tumu râau)
Hirinai : (turui roa i nià iho i
te tahi)
Te hiri o te tü tuatau : (taoà
Te hiri
1 te taime râ i ino ai te taata,
ra.
fifî ia ta tâtou
te
e
tiai mai
teie
no
aha ia te huru tîru-
ra
ia tâtou ? E manaô
te rahu
a
te
Atua, ta te
Atua i hiô eita ihoâ te puaa e tuea e
te taata ia au i te puta tenete.
Teàue Tuheiava
Ôr.
Te ahororaa
Te heuraa taô
Ahoro
:
Manipulation Génétique
:
te huero ufa
O te hâmaniraa i te tahi
te fanau. Aita
no
faufaa faahou
faaôuà i te
e
paè
e
Te Uiraa
e
Te uiraa
e
tano ia ui
mata
te ufa. E fanau noa te ufa nâ roto
tâtou
mai te marae, te fare, te
patu (Davies api 12). la rave
mai tatou i te parau no te fare. la
i te râau. Ua nâ reirahia te mâa
Atua ? E aha atu â
mai te titona.
tau
ahoro anaè tatou i te fare
Ua
mai te hohoà
mea
o
te
mea
mua,
Tihoni,
o
hâmani ia tatou i te
e
tahi fare ia
i te hohoà fare
au
o
Tihoni.
Teie te taô
ta ù i
o
tâpeà mai
no
e o
hâmani
ia anaè
»
(Tenete 2),
i te tahi tauaro
au
Ua faataoto aè
na.
Âtamu
àoào
e ua rave
e ua
tâàti aè
ra
mai
ra
« e
au no
ia ia
o
i te ivi
ra
i te io
te
no
hâmani mai ei vahiné. Te auraa,
ua ahoro te Atua i te taata i te
ômua-roa-raa. Ua
to
na
o
ia i
to na ite no te
mana,
hâmani i te
faaôhipa
piti
o te taata.
la hiô mai tâtou i roto i te puta
Ètetiera 37, i reira tâtou
tahi tohu
te
o
ta
e
te
ite ai i
Atua
e
faatupu. O ia hoi i nià i te mau
ivi maro, e tupu mai te mau uaua
e te ioio, e e ora faahou teie mau
ivi
e
riro mai ei taata
mai teie
uaua
Eere ânei
i roto i teie
mua
i
No hea
faahou-hia. Ua nâ reirahia
nei tâtou i te hoturaa
o
te mâa.
hotu faahou nei i
e
iho tau.
Te
faatupu i te ôhipa
e te
manaô ahoro.
hotu i te âvaè tiurai.
hape
mahana, te vai
huero
ra
te mâa, eita te
E oti atoà ta râtou ânïmara ia
e
ta
e
te
te
hâmani.
rahi te
mâtauhia.
i ta râtou
tâmata-atoà-hia
ra
i
nià i te taata. Maoti aè râ te ture
e
ôpani
ra
i teie hum faanahoraa
ia ravehia i nià i te taata i
teie
ôhipa. E
mea taa
mau
ê atu
ra
Te vahi faufaa
nei te
ra
te
mau
mai i
mau
mau
o
te
ora
ihi,
e rave
mai nâ roto
mâimiraa. Te vai
mai aita â i itehia atu
râau.
Te
reira
paha të
haapûai i te mâimi.
ai
ia
JefSy Tamati Ôr.
te raveraa. E tano noa e haafanau
i te
vahiné,
aè
na
te
to
na
tâtea
noa atu ua
pohe
tâne, e ravehia mai
ra
i teie nei
te
e
faatoètoèhia,
e
e
te tahi faanahoraa
tano ôe e mâiti i
hum tamarii
manaô
:
e
o
ta ôe
e
ninamu, e
iri ravarava,
mata
fîrifiri,
mua roa
na
a
tupu faahou, mai te vï, te
îîtâ. E poroihia te huero i teie
nei i râpae. Nâ roto i te mau
ahororaa, ua fifi te faanahoraa i
roum
na raveraa
Ua nâ reira atoà te taata i ta
raveraa.
I
e
I teie tau, te
faa-
teie
tei mâtauhia.
o
e
ra te ihi (science) i te parau
Atua, e te ham ra te mau
àivânaa i te pârahiraa o te Atua.
Na tâtou ihoâ i tauiui i te faana-
e
etv... E tano ia parau e, e
Te taata
eie te moa e ôfaa noa nei i
te huero, aita e oni to roto i te
âua. E aha atu â ia, ia tae i te tau
novema, ua
horaa
te
moa,
faaôhipahia no te taata.
la hiôhia i teie mahana, te
o
vai atoà
e tupu nei
O te Atua te mata
no
hotu mai i te âvaè
mâtauhia
mâa
roto mai i te tahi
ôhipa ia
tei
te tâne e haafaufaa-
e
na
tuuhia i roto i te vahiné. Te
ao.
horaa ? la manaô vau, e ôre te
faaroo i roto i teie nei ao. Eita te
nâ reirahia te
i te iritiraahia mai.
no
taata ê ? O te
ora.
ia, ia tae i te
manuia mai ai teie faana¬
te parau o
to
taata
te
nià i te vï mâaro. Ua manuia. Ua
la hiô tatou i to te Atua hâmani¬
«
o
parau o te Atua e haafaufaa-faahou-hia. E tae roa atoà atu, eita
Aita te mâa
i te taata, ua parau o ia ;
eere i te mea maitai ia pârahi te
ham nei i te tiàraa
e
poihia
(greffer) te âmaa vï ôhure piô i
te huri i teie tumu parau.
raa
aita ânei
ahoro i te mâa mai te vî, e
tâporo, te àvaota,
ânani, te tiare. Teie râ, te maere
hâmani
Te Atua tei
atoà i te mâôhi i te
noaa
e
:
te faanahoraa
no
tei
te
ahororaa.
Ua ahorohia te mâmoe
puaatoro. Ua manuia maitai.
Aita
e
faufaa faahou to te tâtea
e
Veà
porotetani N°2 19
“La
thérapie genique, enjeux et risques
Le clonage humain ne sert à rien
gènes humains,
résonne au plus profond de nousmêmes”, explique Serge Braun qui
a prévenu d’emblée qu’il inter¬
vient en tant que scientifique et
“Toucher
aussi
aux
qu’individu.l
tant
en
cancérigènes qui sont éliminées
par notre organisme grâce à notre
système immunitaire qui sait les
reconnaître) ; les gènes «sui¬
cides», qui iront tuer les cellules
qu’il faut éliminer.
de la société civile
partie des comités d’éthique.
Des représentants d’Église s’expri¬
Des personnes
font
ment.
La recherche,
c’est long ? Ça
coûte cher ?
thérapie génique consiste à
utiliser les gènes pour guérir ou
prévenir les maladies. Pour les
chercheurs, la difficulté principale
est d’arriver à introduire un gène
sain à la place d’un gène qui ne
l’est pas. Pour le faire, il faut trou¬
ver un vecteur compatible, un
«transporteur» comme l’a dit
Serge Braun. Les chercheurs co¬
pient la nature. Les virus sont des
transporteurs » efficaces. Encore
faut-il les « travailler ». On garde
le matériau génétique qui permet
au virus d’entrer dans le gène. On
lui enlève tout ce qui le rend dan¬
gereux. On remplace le gène
malade par le gène thérapique.
La
«
Par
exemple, avant
du fœtus
existe
trouve
quatre
familles
de
les rétrovirus, qu’on
dans le virus du sida, capa¬
vecteurs
:
somes
s’intégrer dans les chromo¬
; les adéno-Virus, qu’on
trouve
dans le virus du rhume ; le
bles de
pox virus qu’on trouve dans la va¬
riole et qui permet de fabriquer des
les vecteurs synthé¬
tiques, non viraux, qui pourront
vaccins
;
être utilisés pour
ladies chroniques
soigner les ma¬
puisque le sys¬
tème immunitaire naturel
rejettera
ne
les
pas.
les doigts
soient formés, sa main
n’est
qu’une plaque. Pour que cette
plaque devienne une main, il faut
éliminer ce qui « colle » les doigts
entre eux. C’est un gène «suicide»
qui est chargé de cette opération.
Puisque notre corps est capable,
naturellement, de se débarrasser de
cellules qui ne lui servent pas, on
imagine qu’il sera également capa¬
ble
de
détruire
des
cellules
Il faut compter une dizaine d’an¬
nées de recherche et d’essais avant
qu’un médicament ne soit mis sur
marché. Oui, ça coûte cher,
le
même très cher
francs
(FF) pour
médicament. Et
d’arriver
gènes : les
qui permettent de renforcer le système immunitaire ; les
gènes qui stimulent notre système
immunitaire
(nous fabriquons
tous, et tous les jours, des cellules
«
vaccins
20 Veà
»
porotetani N°23
3 milliards de
la recherche d’un
on n’est pas sûr
bout de la recherche.
Et les limites à la recherche
Certains
ne
?
feront-ils pas n’im¬
porte quoi ?
Il y a quelques années, on a dit que
la thérapie génique allait révolu¬
sujet de l’éthique du clonage
humain, voici comment le Dr
Braun a répondu à nos questions.
tionner le monde. Puis
Au
on a
dit que
marchera pas.
ça ne
thérapie génique trouvera sa
place petit à petit. Il y a des
intérêts, il y a des inconvénients. Il
ne faut pas aller trop loin dans les
craintes et pas trop loin dans
l’espoir. Faisons au mieux, faisons
La
les critères qui
l’éthique ? Est-ce que
l’Église est impliquée dans les
comités éthiques ?
Oui, on touche au fondement de la
vie, puisqu’on touche aux gènes.
Mais le but n’est pas de changer
les gens physiquement ou mentale¬
ment. Le but, c’est de guérir des
sont
définissent
avec
!
Propos recueillis par
Gabrielle Teissier
Le
Messager N°22/Mai
2002/page 9
Oui, techniquement, le
clonage humain sera possible et on
s’apercevra vite que cela ne sert à
rien. Et parce que ça ne servira à
rien, ça s’arrêtera. On sait déjà que
1 L’Union protestante de Colmar
avait invité le docteur Serge
les animaux clonés ont des tares.
Braun,
personnes.
dans
Le corps est capable
Il existe trois sortes de
au
:
nocives.
Quels
Il
ne
que
Le cadre légal change d’un pays à
l’autre. Les lois bio-éthiques
définissent les limites des
recherches. Certains essais sont
possibles en France et ne le sont
pas ailleurs,
un
directeur de recherche
laboratoire strasbour¬
geois pour un dîner-débat, en avril
dernier, sur le thème « la thérapie
génique, enjeux et risques”.
Te haamaruaraa tamarii
Ei ômuaraa
O teie
vahiné ôtahi,
ânei hoî te parau e au, e,
mau
tano ia
parauhia e ia faaôhipahia,
ôhipa o ta tatou e hio nei ?
Inaha hoi, teie parau, e parau ia no te
vahiné o tei hapû e o tei hinaaro e
faaôre i taua hapüraa no na ra, nâ roto
i te haapolieraa i teie tamarii e ôteu
mai nei i roto i to na pu fenua. Eere
ânei e, e mea tià aè ia parau e, « te
haapoheraa tamarii », e, aore ia, te
e
no
«
teie
haamouraa tamarii
te reira
mau
te
».
I te
mea
ravehia ra,
mea e
hoi, te faaôreraa i teie ohi âpl
mata mai
ra
oia
haai roto i te ôpü o
i te tupu
hoê vahiné
te
e, o
e
vahiné aita
e
tâne. Aita
ia i manaô e, e
hapû o ia, e inaha, te
hapû mai nei. Te auraa, ua hape teie
ôhipa, e no te mea ua hape, e faaôre
ia, aita atu e râveà, e haamarua i teie
tamarii. Ta tâtou ia parauraa, « e haa¬
maruaraa tamarii ». Te haapii noa
mai ra to tâtou reo, i ta tâtou hiôraa i
teie ôhipa. I te ômuaraa mau no te
hapûraa, ua tamariihia, e, e tamarii
mau â teie i roto i te ôpû. No te mea,
aita tatou e parau nei e, e haamaru¬
araa huero ânei, e aore ia, e haamaru¬
araa mero ânei, aita. « E haamaruaraa
o
tamarii
la
au
mau
hapü.
hioraa
hinaarohia
i te hioraa âmui
Maru-metia,
a
te huifaaroo
mai i te mau
Ètârëtia, rau rii noa atu ai te tahi mau
manaô. la hiôhia ra, ua riro teie
no roto
ôhipa, mai te tahi faanahoraa o tei àro
i te parau no te huru e te hohoà o te
Atua
vai
i roto
i nià atoà i teie
(e
parau
e
teie
â i faaea atu
aita te hapûraa i
fetii, e te mau metua
te
no te mau tamahine
i te tâne, e aore ia,
ra
te metua i hinaaro e,
to
mana e
te turaraa
ta
hapû. Teie nei àiû,
tamarii
o
tei ôre
mau
mai te ômuaraa mai â. Tei roto
a
â o ia,
noa
â
te tahi taata
tei fai ia letu-Metia ei Fatu
teie aè te tâne).
e
aore
ia,
e te metua
atu a te mau tumu o
râveà
tei aratai i te hoê
haamarua i te tamarii. E
mai roto mai i te tumu, oia atoà o ia,
te hinaaro atoà nei o ia i te ora no roto
mai i te metua
mau
ia i to
na
tupuraa. E mai te ohi o te
râau tei hinaaro e
tei
rave
mai i te
ora
vahiné, ia nehenehe ia
hope roa. Te auraa, te ora
mau ra o ia, aita a râ to na tupuraa i
hope atu ra. E tau hoi to te mau mea
atoà, eere ânei. Te tïtauraa e vai nei,
maori râ, e vai iho ia tupu hope roa o
ia, e ia pû mai o ia i te ao nei.
na
ia tupu
atoà
tano
faaotiraa
te
e
mau
i roto i to
e
Atua
nei
e
ôre
roa
te fenua nei
e
tae
noa
na
ia, tei horoà i te
i te
ai
mau mea
e
tià i te
haamou i taua
e
to na atoà
atoà
e
hoê, ia faaôre e ia
horoà-noa-hia,
atu ai te huru o te
no te
i te taata
vai nei. E
ora
ora ra
E mai te
ora ra.
tâatoàraa
te mea, te Atua Toru Tahi
Atua,
Ora râ
o
farii
taua
ia
no te
e no te
Ora-
eere o
ia
o
Mure, ia riro atoà tâtou ei feiâ tei imi
i te ora,
tei hinaaro noa i te ora,
tei àtuàtu i te ora, e tei
faaôhipa i te mau râveà atoà ia vai
noa
tei aupuru e
noa
mai
e
ia ite-noa-hia te
Atua Ora ôutou
e
ora.
Ei te
tâtou atoà nei. fa
ora na.
faanahoraa
teie parau.
Ua ite pâatoà tâtou
e, ua faaôhipahia mai na teie râveà, te
faaôhipahia
nei
e
e
faaôhipahia atu â teie râveà i
no
ei
Ore, mâ te Vâma e te ParauMau, a ite tâtou e, no te ora tâtou, te
ora
ânei, e o te tià ia
faaôhipahia ? E pâtoi ânei, e e ôpani
eiaha ia faaôhipahia teie râveà ? A
taa noa atu ai te mau pâhonoraa, te
0
e
Mure
rauraa, no
e mai rahi e te teimaha to te
tamarii i roto i to na ôpû. E rau noa
e
o
e, i roto i to
Maru-metia, tei tiàturi e
tâtou tiàraa
aita
vahiné
ia o tei hâmani-ino-hia, tei mâferahia
vahiné
teie àiû
mana o
? E nâ hea tâtou i te
faahepo, ia ite râ tâtou
pohe,
i fanauhia atu ra, e
te tiàraa
e
tiàraa
na
parau no te ora o ta te Atua e horoà
nei i roto i teie àiû? Aita e pâhonoraa
hapû,
vahiné
fâ-
atoà turaraa? Tei hea hoi
na
na e amo ra
roto
âpî, teie àiü e ôteu mai nei i
i te vairaa tamarii o te hoê
o ta na e
tâtou i hiô mai. Tei hea to
rau noa
e
fifî atoà
mau
rerei, e, e farii i mûri aè i to na fanauraa, ia au i te mau tumu atoà o ta
nei ohi
ra
e no te tamarii o ta na e
nâ hea teie vahiné i te
mea
hapûraa, te
tâne, e aore ia, e te hoê o to na iho
mau taeaè. Te vai ra hoi te vahiné tei
e
E
aita
Te tahi atoà tumu, no te mau
e
hapû
amo ra.
Faaora, tei hinaaro hoi i te haamori i
te Atua, te Metua Mana Hope e te
ra ».
Te tahi atoà tumu,
Te tahi
vahiné
Thierry Tapu Ôr.
atu i te
No
reira, te vahiné hapû i
haamarua o ia i to
na àiû, e rave rahi ia te mau
ùputa i mua ia na no te
ara.
faaoti e, e
Te tahi
mau
tumu
Oia mau, e parau
teie no te vahiné
hapû o të hinaaro e faaôre i taua
hapûraa no na ra. E mea tià atoà ia, ia
hiôhia te
mau
tumu i tae ai te
vahiné
i nià i te reira faaotiraa. E ia hiôhia
ia faaroohia hoi te
rahi ia te
mau
mau
roa, e
aore
ia, nâ râpae i te ture.
e
parau, e rave
tumu. Te tumu mata-
tamarii hinaaro-ôre-hia
teie, i roto ânei i te hoê vahiné
faaipoipo, faaea tâne, e aore ia, te hoê
mua
na hinaaro, ia au
ânei i te faanahoraa a te ture, e
faatupu i to
Te
ôhipa o te tià ia ravehia
paha e tià ia
Te parau ra
hiôhia, i
parau,
no
tamarii,
o
mua
i teie tumu
te haamaruaraa
te parau ia no teie
Veà
porotetani N°23 2i
Te haamaniaraa tamarîi
E aha te manaô
hiô i teie mahana
e
Ua tuuhia teie parau e te Eiau fenua
ia haamanahia e ia tuuhia i mua i te
i
amuamu
mua
haamâuàraa
tamarii,
eere
tamarii i nià i te fenua nei. la
mai i te
mau
haamanahia teie parau, eita ânei e
ûàna mai te parau no te hooraa te
ino ai ia
na
Flau farâni
ruaraa
te
no
farii i te haama¬
tamahine i to râtou tino
mau
e
ia
e haere e haamarua ?
Eere teie parau i te hoê parau
i te
no
amoraa
i te
mau
haamaruaraa
te
ânei o te mau rave
ôhipa ? la faaea tâtou i te haafanau
na,
tamarii ei reira
mâ te ôreraa e
e rave
here atu ia
mâ te ôre e àtuàtu, e aupuru, e
aratai etv...
hapü
ôhie,
parauhia tâtou i te
taparahi taata. Nâ hea atoà pai ia, i te
te
no
mea e
mea
vai iho
tamarii i te
ia
Etâpura ôhipa teie o tei rave
huna-noa-hia
na
i te
mau
tau
i mairi. E te nâ reira-noa-hia
tahi
â i te
fenua. Nâ te
taote teie tâpura ôhipa e rave nei, no
te mea e, o râtou te feiâ àravihi no
teie tuhaa ôhipa. Ua riro teie tumu
parau ei uiuiraa nâ tâtou i teie
ra
mahana
mau
: e mea
pae
tià ânei ia ravehia te
haamaruaraa tamarii ? Ua tià mai
te
Faatere Faaroo i
mau
Te vai nei
parau.
vai atoà nei
mea
farii
Ua
faaite
o
na
noa e
na
tei ôre
aita
e
tumu
Peretiteni i te manaô
o
Mono-
Ètârëtia i
te
nià i teie tumu parau. E farii tâtou
mai te peu e, e ite tâtou e eita e
maraa
teie tamarii i te
rave
fanauraahia mai i te
na
tâtou mai te peu e, e
ao
noa
nei e, e
ao
atoà ânei ia tâtou
e
ia tae i to
nei. E farii
rahi aè nei
mau
tamarii
o
tei
faaite i to râtou riri i nià i to râtou
metua ia tae i to râtou
paariraa.
E parau mâuiui teie no râtou ia ite
râtou i te parau mau eere râtou i te
mau
mau
fare
haavâraa, ia fifi te hoê taata, e hiôhia
to na oraraa ùtuafare, te itehia nei e
ua
fifï aè
na
taata mai to
Eere ia
te
na
o na
feruriraa
o
te reira
iho â tamariiraa mai.
anaè tei
fifï,
atoà râ i te tahi pae taata
ua
haafifi
i roto i to na
Ua nâ reirahia
o
îtemâèra i
te tau
Aperehama, nâ Tara iho i faaue ia
rave i to na tâvini
Âperahama ia
vahiné ei vahiné
na na e
ia fanauhia mai teie
ia fanau, e
tamaiti,
ua
tiahi-
hia i roto i te mëtëpara. Aita ânei
teie tâvini vahiné to Tara i mâuiui ?
Aita ânei teie tamaiti
o
mâuiui ? Oia. Aita tâtou
hou nei i teie
Itemâèra i
e
farii faa-
ôhipa ia tupu atoà mai
paha, e faaiti
e faaôre roa atu i te
io tâtou nei. Ua tupu na
râ
e
aore
ra,
reira.
Ua tano tâtou
e
hiô faahou i to tâtou
tiàraa Metua. la
oraraa.
ôpua tâtou i te hoê
faaineine maitai, e
mea paraparau maitai. E faanaho
âtea i to na a nanahi ia ôre o ia, ia
paremo i roto i te ôpape o teie nei
tamarii,
I nià i to tâtou tiàraa mata
ara
i te
faaite âtea ra ia
te hoê oraraa
maitai e te pâpü atoà no te tâatoàraa. E
mea tià paha ia tâtou ia faaara âtea i te
fifi, hou o ia a tupu mai ai e ia ûàna
roa. Te auraa ra, te imi ra ia tâtou i te
râveà no te faaiti mai i te ôhipa taiàta a
te mau tamahine âpï. O vai mâ â ia te
oraraa o
na o
te taata, te
e mea
ao.
JefËy a Tamati àr.
(Herebia)
tamarii teie o tei
mai, mai roto mai i te mâferaraa. Te auraa, te ara âtea ra tâtou i
te mau fifi o të tupu mai i mûri iho.
rave
noa o
paariraa, aita
taparahi ra ia na?
Ua itehia aè nei i roto i te
noaa
E
mâuiui
atu i to na
tâtou i te parau no
pâpü.
tâtou
to
tae
mai tâtou i teie
noa
i teie
mua
e farii e te
tei farii. Eere râ i te
o
e
e
Machines à laver
Réfrigérateurs
Sèche linge
ETS MANHEIN
88 Chemin vicinal de Patutoa
Tel
Climatiseurs
:
42 07 39 Fax
:
45 25 89
Rbres
Congélateurs
&azinières
%
Fours
Lave Vaisselle
Micro-ondes
Papeete Tahiti
Aspirateurs
Tables de cuisson
Râpe
coco
Hottes
tamarii hinaarohia. E te reira riri to
râtou, e vai noa atoà i roto i te metua
vahiné. Ua faaea moèmoè noa te
tahi pae
i roto i to râtou mau fare, ua
tahi pae i te ara no te huna i
to râtou mâuiui. Ua fifï te tüàtiraa i
reva
te
roto i te mau
fetii te tahi
te vai noa atu ra â te mau
22
Veà porotetani N°23
e
te
fifi.
tahi,
Agent officiel :
w.,.,
e
H FRIGIDAIRE 4rsmeg
www.manhein.pf
ALGOR
contact@manhein.pf
NOUVEAUX-NES
Douloureux dilemme
nouveaux-nés
en
vénients
ce
saires à
nous
pour « sauver » des
situation limite ? Le
aimé et
faire tout
Wyatt(^\
professeur John
invité par la
Commission protestante de l’Aumô¬
des maisons de
nerie
retraite,
santé et de
de réponse
mais une patiente approche
question difficile.
ne propose pas
toute faite,
de
cette
Ces
grands prématurés à la limite de la
survie, pesant moins de 500 g et dont la
taille
ne
dépasse
celle d’une main
pas
ouverte, faut-il les réanimer au risque
de
tomber
dans
l’acharnement
thérapeutique ? Est-il éthique d’utiliser
technologie ultra-sophistiquée
pour maintenir en vie des nouveauxnés qui souffrent de malformations
congénitales sévères ou faut-il laisser
une
la nature suivre
son cours
questions se posent au quotidien
pour le professeur John Wyatt,
médecin pédiatre spécialisé en méde¬
cine de nouveaux-nés à Londres. Il
se
demande si la médecine doit faire tout
qu’elle peut faire. Et les réponses
simples.
sont loin d’être
Né malformé
L’hôpital où j’exerce est un endroit
étrange. D’un côté les techniques les
plus onéreuses servent à sauver la vie
de prématurés (service de néonatalo¬
gie) ; de l’autre, des techniques simi¬
«
laires
sont
mises
en œuvre
pour mettre
fin à l’existence de fœtus porteurs
d’anomalies
graves
(service de
médecine prénatale). »
Deux
conceptions contradictoires
coexistent
en ce
lieu
qui prévalait déjà dans le monde
gréco romain, pour lequel le fœtus est
une créature à valeur potentielle, dont
on peut librement disposer - tout enfant
ou
malade était étran¬
glé, noyé ou livré aux bêtes sauvages ;
à l’opposé, celle de la pensée chré¬
tienne, qui considère l’être humain
comme
une
protégé.
créature,
une
créature à
l’image de Dieu, le miroir d’une autre
réalité et lui reconnaît
une
valeur
intrinsèque. Par conséquent, des struc¬
tures sont mises en place pour lui per¬
apportés
par
la réanimation,
de
di¬
devons permettre à la mort
clore une vie dans la paix et la
gnité.»
Et de citer
l’exemple de Christopher.
Bien que le sachant atteint d’une ma¬
ladie génétique mortelle, ses parents
avaient décidé de ne pas recourir à l’a¬
vortement. Il est né malformé, et pesait
deux kilos. A sa mort, six mois plus
tard, il pesait toujours deux kilos.
Christopher n ’a pas pu grandir, mais
il a aidé d’autres à grandir », confie
avec humilité et sans
esprit de juge¬
«
ment John
Wyatt.
Le
prix de la vie
Ces décisions sont difficiles à
prendre.
d’agir, les médecins et le per¬
sonnel soignant s’entretiennent lon¬
Avant
guement avec les parents et se posent
la
question du devenir psychologique,
social et affectif de l’enfant. L’arrêt des
soins est décidé seulement
en cas
de
séquelles de gravité extrême. Car stop¬
réanimation est un acte qui ne
pourra jamais être banalisé.
per une
Le droit de mourir
Cet
exemple fait apparaître la question
: jusqu’où a-t-on le droit de
de savoir
créer des enfants
sur
carte ? A mon sens,
mesure
et à la
éliminer les fœtus
Ce
qui est en cause, me semble-t-il,
l’exposé de John Wyatt, est le
droit de l’homme à transgresser les
règles de la nature et d’un monde créé
par Dieu. Si Dieu est d’abord défini
dans
comme
le créateur d’un monde bon, les
handicap ou une anomalie ? Et que
deviendront alors les personnes qu’un
lois de la nature doivent être respec¬
tées. Mais si Dieu est d’abord consi¬
accident
déré
un
ou
différentes
«
normal
»
qu’une maladie aura rendu
au regard
de l’humain
?
comme
le
sauveur
d’un monde
des lois du hasard pour s’orienter
sens de son projet - qui est de
Eace à
ces
vrer
Wyatt
se
bibliques apparaissent souvent
interrogations, le professeur
positionne. Il choisit d’af¬
firmer que toute vie est unique et pré¬
cieuse. Et c’est un choix exigeant. Pour
lui, tout chrétien doit se souvenir que la
maîtrise de la vie
ou
du destin bio¬
ce
tradiction
les
pratiques légales et religieuses.
L’important n’est
ou
de la vie.
Quand commence-t-elle, quel
quels sont les droits et les
devoirs
de l’homme,
volonté de
puissance
refusant à la vie
son
aspect de mystère ?
Le
chrétien, dont
«■ l’espérance est
musique de l’avenir et de
danser au présent au son de cette
musique », a le devoir d’affirmer que
toute vie vaut la peine d’être vécue,
ajoute John Wyatt. Ceci ne signifie
cependant pas qu’il faille à tout prix la
prolonger. Le médecin, en tant que
serviteur humain du patient, favorise la
vie, sans oublier que le droit de vivre
inclut aussi celui de mourir. «Ayons le
courage de dire assez, ça suffit ! Après
avoir pesé les bénéfices et les incon¬
d’entendre la
pas tant le respect de
hasard, mais le critère
la nature
de mort
mettre en avant la
en con¬
les lois de la nature et
avec
est son sens,
doit entacher l’existence et
dans
déli¬
monde du mal. Les miracles
logique d’un individu est illusoire.
Eradiquer toute forme de fragilité,
n’est-ce pas affirmer qu’aucune trace
ne
en
devenir, il est licite d’aller à l’encontre
le
:
Celle
anormal, faible
croissance, d’être respecté,
sa
porteurs d’anomalie ne fragilise-t-il
pas le statut des enfants naissant avec
?
Ces
ce
QUESTIONS DE VIE ET DE MORT
mettre de bénéficier des soins néces¬
La médecine doit-elle
qu’elle peut faire
:
sont
du
envers
la créature vivante
: ce
des
interrogations qu’il est néces¬
saire de prendre en compte. Toute vie
humaine a du prix. Sa valeur est d’au¬
tant plus intense qu’elle est sans cesse
menacée. Engendrer la vie de manière
responsable, la respecter et la protéger,
c’est lui conserver son aspect de mys¬
tère et
en
faire
une
promesse.
Le
professeur John Wyatt, pédiatre
engagé, exerce au London
University College Hospital
et
chrétien
Edith Wild
Le
Messager N°22/Mai 2002/page 6
Veà
porotetani N°23 23
ia
noa
Iroto i te hoê uiuiraa manao o ta
i horoà i to tatou raatira
na
pâpai-veà ia Poetini a Tematahotoa tâne, ua haamanaô â te
peretiteni Jacques Ihorai Ôrometua i
ôre ai
te mau tumu e
e
tià i te hoê
ia parau noa e, e porotetani o ia
ôre e faaohipa i taua parau ra i
vâhi e orahia ra e ana.
taata
te
ma
te
:
la
ora
na, e
peretiteni e e inau-
ruuru roa
i to àe faataaraa mai i te
hoê
taiine iti i to àe
inaa
no
uiuiraa manaà. la taià anaè
veà “la
au
pâroita i te vâhi i hinaarohia
Âpooraa Rahi Âmui, e tià ai. I
te taata
e
te
:
Te aroha ia rahi ! E
roa na
ù ia ôre te taata ia
mea
au
ôaôa
no
i faahitihia e aore ia i
pâpaihia e au. Te mea peàpeà na ù,
maori râ, ia ôre au ia ite i te tumu i
parau ai au e, e no te aha atoà vau i
parau ai.
te mau parau
Te faaotiraa
Âmui ta ù
e
Apooraa Rahi
te
a
faufaa ia
no
faaturaraa nâ
raa
ù ia ôhipa, oia hoî te
haamauruuru i te hinaaro
pâpai-veà e aore ia
ra
e
to râtou mau
faatura râ i te
mau
faaotiraa
te
âfai i nià
nâ
o
a
te
ta tâtou
mau
ôrome¬
hape te taata pâroita
e faaitoitohia ra e au i
i to na vairaa, e ôhipa
e,
e
te mau
feiâ e turuhia
pâpai-veà, o te
la ôre anaè te
reira,
te faaotiraa
tua
o
o te
Âpooraa Rahi Âmui
Ètârëtia.
e
24 Veà porotetani
mua roa
N°23
i ta
e
faaoti¬
na
!
Te
faufaa
te taata
No reira ânei àe i
J.I.
faaàhipa ai i
Maoti ta tâtou “Veà Porotetani”
:
aore
ia
a
i te
mau
parau
“te hau fenua” i roto i ta
hiôraa i te tiàturiraa
Rahi
Âmui,
e
te
o
vau
veà, eita
o
i te parautià. O te
ta tâtou
“Veà” i teie nâ
imi i te
o na e
parau, e
i te parau.
faaite
noa o na
P. T.
E aha ta àe parau
:
i ta
faaite i
tâtou “Veà Porotetani” no te
vâhi taa ê ia
na
Âpooraa
faaôhipa ihoâ
te parau mau e
phi i te poritita
i te biàraa a
mai te hoê taata i
a te pupu
“Tâvini
Huiraatira”.
J.I.
:
taata
Mai te reira ihoâ te hiôraa
i ô i roto i te hoê pupu
ia ôre anaè ôe
ravehia
ra e
i to tâtou
ta
e
na
oraraa
a
te
poritita,
farii i te ôhipa e
pupu
poritita i roto
vaamataèinaa
e
hiô
pupu poritita mai o na ia ôe. Ta na e
hinaaro maori râ, ia tâpeà noa ôe i to
ôe manaô i roto i to ôe
O
faahana-
ù,
e aore
ia
i te
eere
a
parauraa e, te
te hâmaniraa a
te pupu
poritita i
manaô i nià i to ù, o te parau râ
to na
i
parauhia ra
porotetani ai !
e e
reira
vau
la
faaôhipahia,
e au.
No
taata i vare
mau
pâpai a teie
tau veà. No reira, ia piô anaè te mau
parau pâpai a te veà “la dépêche” e
noa
au
no
i tiàturihia
“Veà Porotetani”.
ta tâtou
ra e ana.
i ta ù iho parau, te mea
ù !
tâpiti atu nei
mea
:
ravehia
e
hana.
pâroita oia hoi, ia itehia atu o ia i te
teie tau veà ia oe,
faatura
Eere ia e, o ta
ôhipa
au
i te
ia ù
i te
te reira hum taata o ta na e
la tiàturi
faaturahia ai
o na e
haere
dépêche” e aore ia i “te veà a
noa
te taata
reira
i ôre ai to tâtou
fenua”, e au ra e, hape atu ai
e inoino rahi to teie nâ veà ia ôe.
JJ.
hoê taata. No reira,
Ôrometua i te aratai i
na te
teie
te hau
au,
ù,
ia faaitoito te
P.T.
P.T.
na
ôpü
e
ia farii
eiaha
râ
la
haamâuàhia !
Ei hiôraa, te parau no te
Robert Wan i hoohia mai
fenua i te moni
to
na
hooraahia mai
te area
motu
ra e
matahiti
(218 ta)
e
e
motu o
e
te hau
850 mirioni ! I
e
Robert Wan i
80, te hoo
o
42 mirioni ia. la
teie
manaô anaè
ôe, ta tâtou faufaa âmui,
faaôhipahia
te
haamâuàhia
tuhaa oia
ra.
ra o na e aore ia te
O ta ù noa ânei ia
hoi, te àufau i te tute
e
eiaha te ani e, te nâ heahia ra ta ù
moni. E nâ hea
ia mâmü i
tià ai i te
e
i te hoê
mua
teie te huru oia
hoi, i
porotetani
ôhipa mai
mua
i te
tià-ôre !
P. T.
:
Aita ânei àe
e
manaà
taahl àe i nia i te hoê tahua
àe,
no te
J.I.
:
e, ua
i to
poritita râ.
No reira
i ta letu i to
to
ra
eere
vau e au
ai i terâ pure
e, eere
tei roto râ râtou i teie nei
ao.
E aha te
teie parau.
Teie ia : aita e
ôhipa e tupu i roto i teie nei ao, e
mea maitai ânei e aore ia e mea îno,
eere i te ôhipa na te taata i here i te
Atua e i to na nünaa. E ôhipa râ te
reira na na. Eita e tià ia na ia tâpô i
to na mata, ia tâpiri i to na tarià e ia
auraa no
faahua vâvâ ia
ôhipa
na
i
mua
i te
mau
te taata
e
ra e faatura i te turaraa o
i te oraraa o te taata. Te
Ètârëtia
e
nâ
e
ôre
Ètârëtia,
tano
I
e
reira,
e pupu
poro
i te
ia
Metua
(loane 17) no
hoa pipi. Te nâ ô ra o na
ta na mau pipi no teie nei ao,
na
na mau
eere
ia
i te
râ o te
o na
taata noa
Èvaneria !
tamai
te
na
Etârëtia. Te tupuraa te
mau
itehia i reira i to
rima
1939-45,
ua
Adolf Hitler faaueraa i to
nuu
faèhau
puratia
nünaa âti luta oia
paôraa i te tino
haamou i te
e
hoi, i “to
o te
mau
na
haa-
taata”. I faahapa
Ètârëtia
nünaa âti luta i te
ai te
i te
ta àe fairaa
e
hinaaro
taata
faaroo,
Ètârëtia
râ
ânei
au.
J.L
Te haamauruuru
:
mea e,
i hinaaro
onoono
tamaiti
i te hiô-mata
roa
i
tiàporo i te hoê Orometua tâtorîta
(prêtre) e haere ra nâ nià i te purümu
mai te hoê tiàporo ra te huru. Ua ite
vau
ia ù iho i roto i taua
aita vau i mûri
mai i te parau no te àti rahi riàrià i
farereihia e te nünaa âti luta. No
reira, eiaha
e
vau
te Mâôhi i te
ia parauhia a nanahi
tiàporo, o vau i ôre i
hâmama i to ù vaha i
mua
i te
mau
Ua hinaaro vau,
i roto i to
mai i te
tihia
ta
e, o
P.T.
...Aita
:
vau e maramarama ra
ia pâpai anaè au
tià mai au i te tiàraa o
pâpaihia ra e au. la ôre
i taua rata
itehia ai letu i te
reraahia te nünaa mâôhi i to
turaraa
e
te faatere ia
na
iho... No
porotetani ôe ra, eiaha ia e
porotetani i te tii ra,
mâmü ! Eere te
E parau here roa na te puratia ra o
Adolf Hitler terâ parau e, te tino, e
àhipa ia
reira,
no
na
te poritita, te vârua râ e
a
anaè
e
au e mauruura
rata ra,
eita
ia
iho, i reira ia
rata
ra.
vau e
na ra.
o
ra
taua
faataeraa i taua
la ite anaè râ
vau
:
la taià anaè
au
i te àau
no
te
i to ù faatura ia ù
faareva ai i taua
ia hinaaro anaè ôe
mua roa
e
te taata, e mata na
i te faatura i taua taata
ra.
O
vau
i
vau e
Te auraa,
ia faaturahia ôe
ôe nâ
i te vâraa
faaite ia !
P.T.
i
i te hoê rata, e
roto
na
tei iri-
reira parau.
JJ. : ...Teie te auraa,
te reo o te Mâôhi i ôre i
na iho, te parau no te faaè-
o
o
te
Mâôhi,
itehia i
au
iho i iriti
terâ taata e pâpaihia ra e au...
reira, eita te pipi e itehia i roto i
te fare pure, i râpae râ i te fare pure.
I te vâhi tei reira te ôhipa. I te vâhi i
te parau no
na
ôe, te fatu matamua
ù rata, o vau iho ia, eere râ
No
te
ta
Ua ite
ra
o
o
ùputa ia ù, eiaha râ
e au.
roa o
ei faaauraa, ia tae
fare
na
rata
!
i ite ôe, nâ roto
ta râtou haavaraa ia ù. Oia ia.
O
te tîtau-ôre-hia te manaô
poro
no
huru
na
oia hoi, i te vâhi tei reira te nünaa i
te tiairaa mai i te tautura a te pipi.
i te tià¬
ia ôe
metua vahiné âti luta i ta
terâ taata
Eiaha e mâmü ôi parauhia ôe
ra vau
rata i
ôhipa piô i tupu na i to ù vai-ora-raa,
mai te parau ânei no te pâura âtômî i
hâmanihia i ô nei e te Hau farâni mâ
ôhiparaa.
ra
pâpaihia e au, i to ù
manaô faatura i te taata i mua i te
parau ra... noa atu e,
eiaha i nià i te purumu
àe
àe
e, to
tâtorîta atoà râ. I faaite ai te hoê
Mai te peu e,
e
au
i te haere i à mai i te patu ma te àre
e vâvâhi i taua patu ra. Te hape ra
mau
atoà atu râ
i te
i
aita àe
e au ra e,
te taata ia àe. E
a
uiraa, i te
tei hâmani ino ia râtou, o te
àe i roto i te
hinaaro, ei faaauraa, te hinaaro
i te
mua
e
ra e mauruura
ânoî i te parau no te
faaino ra ia àe i te parau
e
faaino
dre
e
ra e
teie
e
mâmüraa i
pipihia ai
tei te mau vâhi atoà te
tiàporo i te tiairaa mai ia tâtou oia
hoi, tei roto i te Ètârëtia e tei râpae i
te Ètârëtia, ia au i te tahi parau, e aha
ia e tià ai i te Ètârëtia (èvaneria) ia
tâôtià i ta na vâhi ôhiparaa i roto noa
te feiâ
o
Pope rahi ia Pie XI i te
i te ôhipa rahi riàrià
taparahiraa taata i ravehia e Adolf
Hitler i nià i te âti luta. Eere, i to te
âti luta tiàturiraa e, o te puratia anaè
tâtorîta
te
râpae i te fare pure te pipi e
Ètârëtia
na
rata i faataehia
iho te fatu matamua
Veà
roa no
porotetani N°23 25
Ètârëtia
tâtou
i ôre ai i
mauruuru
ia
i te parau no teie faaotiraa
“Te Tiàtono e te poritita”.
àe i
no
J.L
mua
...Te
pâhono atu ra ihoâ vau i ta
ôe uiraa. la manaô anaè au i te tumu
:
i riri ai ia ù
râtou
Âmui i
Rahi
te
ra a
Âpooraa
faanahoraa i
te mau
mâtaro-noa-hia i te
te mea ia e
no
haafifi taua faaotiraa
rave
nâ roto
i te
ânoi. E ia ôre anaè te hoê taata tiàraa
i roto i te
Il
■r
E
ê te vâma
mea
no
o
ta ù e
pâpai nei i te taata e e mea ê atoà to
ta te taata e pâpai mai nei ia ù. la taiô
anaè ôe i taua
mau
ia
no
terâ parau
iho te fatu matamua
P.T.
:
anaè
E
terâ e àre ra
atoà
tia
o
ra
te ôre
tiàtono
ta ù rata,
ra e au.
e, eere te
râ i roto i ta tâtou iho
ra e mauruuru
faaotiraa,
terâ
roa o
e, o vau
hau fenua
ia te veà “la dépêche”
e mauruuru ia àe, te vai
au ra
e aore
i ta ù
papaihia
râ o te taata e
eere
e
hoi mai i to
ôre
na
tiàraa
i te taime i taahî ai
noa
i te tahua
poritita,
To tâtou
mau
e
ia
e aore
farii
o
o
tei
ia i nià
noa râ o
ia.
Ètârë-
ia ôe
no
rahi, no “Te
teporitita”. Te hahi ra ânei
e parau
P.T.
ai i
:
âmahamaha, no roto
mai ia i te ânoi a te tiàtono (e aore ia
te Ôrometua) i na ôhipa e piti i roto
i te pâroita.
la matara e ia tiàmâ te Tiàtono (e
aore
ia te Orometua
haapii-èvaneria) i
e
mua
aore
i te
te tiàraa i mâitihia e ana, o
no
teie faaotiraa
Âmui.
a
te
o
te
parau no
te tumu ia
Âpooraa Rahi
No reira mai râ te
hamaha
mau
Ètârëtia oia hoi,
mai i te mâiti-ôre
o
ia te
âma¬
no roto
te Tiàtono i te
No reira ânei te hoê pae
J.I.
Tuhaa.
Ua ite ôe,
;
i te taahiraa
Peretiteni
te Hau Farâni
o
o
Jacques
Chirac i te faahaere faahou i te
tâmatamataraa
nei,
tâtou
i
Hau Farâni mâ te
e mau tâmatamataraa
faatupuhia
e te
ani-ôre-hia te manaô
te
o
ua
mâtou i te taahiraa. 1 to ù uiraa atu
i te tumu
J.I.
ua
pâhono mai taua tiàtono
porotetani i roto i ta na pâroita eere
ia no te mea e poritita to na parau,
no ta na anaè pupu poritita, no te
tahi atoà atu râ mau pupu poritita.
Eita teie faaotiraa taata paari a te
Âpooraa Rahi Âmui e faatupu i te
tapahi i tupu noa na i roto i ta tâtou
Ètârëtia, e tâpeà râ o na i te tapahi i
tupu noa na i roto i ta tâtou Ètârëtia,
hou te tiàmâraa o ta tâtou Ètârëtia e
no
te tüàti-ôre o ta râtou pupu
Orometua. Eiaha
ia rohirohi i
haamanaô i te Tiàtono e, aita o ia
te
i
vau
ôpanihia i te haere
hinaaro
e
poritita, ia
reira
i te hara, mai te mau hara (faaturi,
taparahi taata, àmu i te moni a te
pâroita...) e tâpeàhia ai te tiàraa o te
o
na, no te mea eere te
Tiàtono. la haere anaè râ te Tiàtono
e mea tïtauhia ia na ia faahoi mai i to na tiàraa. Te auraa, i to
e
poritita,
iho â faaôraa ia
i roto i te
ôhipa
poritita, ua ôre atoà to na tiàraa
tiàtono. Aita hoi e tâviniraa àau piti
na
e
eere
Atua
No
atoà hoi
e no
na
o
Tamatona
no
Âpooraa
26 Veà Porotetani N° 23
Ètârëtia.
o
na e
ta tâtou
vâvâhi i ta tâtou
Ètârëtia, e haapaari râ o ia i te oraraa
âmui
0
ta tâtou
Ètârëtia i
roto i to na
e
ia ù e,
poriti¬
ta i te àroraa a te Âpooraa Rahi
Âmui i te parau no te âtômï a te Hau
Farâni i ô nei i ôre ai
Aita
0
ia i
mâ te
te
ora o
i te
mua
pâhono
i ta ù
i roto i ta
roa
ia
e
aro o
to
na
ùtuafare
tüpita âtômï a te Peretiteni o te
(e a te Peretiteni o te hau
fenua nei
o
Gaston Flosse i turu i
ôhipa ra) i roto i to na rima.
i te peàpeà e ! Eere hoi
te porotetani no te pohe o te taata, no
Auë ia parau
uiraa i te tumu te hoê pae
na
tamarii
Hau Farâni
faaotiraa...
...Aita àe i
na mau
hoa
tupuraa. E ôaôa rahi to ù i teie
:
ia aita i tià ia
ta
faaipoipo, eiaha râ no to
pohe. Teie te auraa, ua tià atu
to na
râtou
o
no
ia i taahî.
vau
te aha. No te mea
mâiti
o
ra
i riri i taua tiàtono ra, ua
i ta na mau tamarii. No
vau
aroha râ
taua
P.T.
Faatere
Eita
o
te
te Terira.
reira, eita te
i mûri aè i te tiàmâraa
o
ia
ia i ôre ai i taahî atoà,
na
e
nünaa
ite vau i te hoê tiàtono i te
hiti purümu i te hiô-noa-raa mai ia
mâôhi,
piti. No te
“Te tiàtono e
te poritita” i te parau rahi, e parau
nainai roa o na, ua faarahihia râ o na
e te hoê pae, e Tiàtono ânei e aore ia
mau
Farâni i ô
te Hau
a
ânoi i moèhia ai i te Tiàtono e, te
Eere terâ parau no
a te
porotetani i te 25 no âtete 1995 ra,
no te pâtoi
i te faaotiraa a te
tiàraa i roto i nâ tiàraa
e
i àre
faaàhipa i taua faaotiraa ra i roto
mau pâroita e i ta râtou
teie manaô.
:
e
vau.
i ta râtou
mau
rata ra, e mea
rahi aè te ôfai i roto i te tiare. O te
auraa
e
tâpeà i te tiàraa o te hoê tiàtono i faa-
i te taata
te rata
ei
ra e ana
ia tiàturi
e au
i taua
ôhipa matamua
ôhipa tumu na na. la manaô vau
ei
papaihia nei
e mauruuru
faaotiraa ra, e parau pâpü maitai e,
aita 0 na i faariro faahou i te tiàraa e
J'.'È-'-'i
mauhia
te rata e
Ètârëtia
te ora ra ! E
ia
ia i te
O
no
te
ora o
ia ra,
ia patoi
ôhipa piô !
faaôhipa i to na tiàraa
poritita a te hoê pupu !
no
te ôhipa
ia i arataihia
e
te parau no
te tamarii
hopoià a nâ metua fanau i
i te parau no te tamarii (1968),
te rururaa ôrometua i arataihia e te
e no
te
mua
la ôre anaè
e
maraa
faahou i te
ôrometua i te àuvaha i te
raa a
te
mau
faaoti-
Âpooraa Rahi Âmui, e tâpaô
faaite te reira e, aita o ia e fatu faa¬
ra i te parau o to na tiàmâraa.
hou
No te aha i ôre ai i
hoê
àuvaha
mau
Âmui
i te
mai ta ôe
no
te
ui
e
mea
te
o
faaara,
faahou i te
maraa
Âpooraa Rahi
ôrometua ânei,
e
la manaô anaè au,
ra.
ia e, ua ère o
Âmui
te faaara i te mau
no
te
na
Âpooraa Rahi
e
no
tià
ia i to
tiàmâraa
faaotiraa
te Âpooraa Rahi Âmui. No te mea,
i te hoê pae, tei roto to na âvae i te
Ètârëtia e i te tahi pae, tei roto i ta na
a
poritita. Eiaha e eita e tià i te
Ètârëtia ia tià i rôpü i na ôhipa e piti,
pupu
i nià iho râ oia hoi i te vâhi
ai ia
na
ia fai i to
ti faahou
e maraa
Rahi
te
na
e maraa
faaroo ! Te
tâpi-
i te parau ia ôre anaè
faahou i te tià o te Âpooraa
ra vau
Âmui ia àuvaha i
te hinaaro o
Âpooraa Rahi Âmui, e parau pâpû
maitai e, ua
ère
o
ia i to
E ta te èreraa i to
na
na
tiàmâraa.
tiàmâraa
e
faatupu mai, o te peàpeà ia i roto i te
pâroita e i te Ètârëtia ! To ù hinaaro
e ta ù pure, eiaha ia te ôrometua ia
P.T.
I te matahiti 2003, e
hope ai ta
ôe tau peretiteniraa i te Apooraa
Rahi Âmui. Aita vau i îte i te ôhipa
e tupu mai i taua taime ra. Ua îte râ
:
e
parau no te
ora o
faufaa
te taata
o
te fenua e no te
e ora ra
tei türai i te
i nià i te fenua
Âpooraa Rahi
(1982),
0
Âmui,
16 matahiti i mûri aè i te
e, i te matahiti 1974 oia hoi hoê
matahiti i mûri aè i to ôe faatâhinu-
harururaa
no
raahia
te tiàraa
mua roa a
te Hau Farâni i
i te Âpooraa
ia
vau
ôrometua, to ôe
Rahi Âmui a
tatou Ètârëtia. Teie te auraa, e 27
ôe Âpooraa Rahi Âmui mai te
no
ôraa i roto
ta
ta
reira matahiti
e
tae mai i te matahiti
2001. E tià ânei ia parau e, o
ôe te
matahiapo, i teie mahana, i roto i te
Âpooraa Rahi Âmui e no te mau
ôrometua atoà e ôhipa nei. Ta ù râ
uiraa ia ôe, o teie ia : i roto i nâ
Âpooraa Rahi Âmui e 27 i orahia
mai e ôe, e aha te Âpooraa taa ê roa
aè
no
J.L
:
ôe.
E haamata atu
vau na
nià i te
Rururaa ôrometua.
te
pâtoî atoà i te
âtômî
a
turuhia
O
pâura âtômî mataMoruroa,
mau tâmatamataraa
o tâtou nei i
te Hau Farâni i
e
te Peretiteni Gaston Flosse.
Marurai Utia
ôrometua ia te
peretiteni i taua matahiti
E
ra.
Âpooraa Rahi Âmui peàpeà
Âpooraa Rahi
Oia ia. E 27 ta ù
Âmui
mai te matahiti 1974
No te
Âpooraa Rahi Âmui
mai, oia
hoi, hoê matahiti i mûri aè i to ù
faatâhinuraahia i Tïroama-Pâôfai, e
o Justin Arapari peretiteni atoà aè
nei i te Âpooraa Rahi o to tâtou
fenua, no te tiàraa ôrometua.
32 ta ù Rururaa ôrometua mai te
matahiti 1968 mai. Te 33,
ô
nei, tei Rarotoà râ
ôrometua
no
te
e
aita vau i
o Hunter
Âpooraa Rahi
a te
Ètârëtia Teretiano, i te matahiti
1988. Nâ Rururaa ôrometua taa ê
roa
aè
no
ù,
o
haamata atu
nâ nià
taa ê, e
i tei
faatupu
peàpeà i roto i to ù àau oia hoi,
te Âpooraa Rahi Âmui i ôre i horoà
i te tiàmâraa e aore ia i ôre i tâpeà i
vau
i te
te Rururaa ôrometua
Veà
porotetani N°23 27
rautî
ia
Tômite Rautî
i te parau âpî o to na
Manuarii tiàtono
na
hoa
o
peretiteni,
e
e
mûri.” O
0
faaau
ra
ia
maitai atoà
te
vaa e
hopu
o
ta
na
e
muaraa o
te
na
i te
ôre
e
i fifi
hoi
i mûri aè... Ua tiàturi
roa
ravehia
e
roa
au
no
na
tiàraa
te
nei, i haamata mai i
ora
tuatâpapa i taua tumu parau ra e
Âpooraa Rahi Âmui i
i roto i ta tatou
ra
faahoi mai
mea ua
no
tià ia
noa
Te ârue nei
E
ia i to
Te hoê
ia faahoi
mai i to na tiàraa. Te auraa, o tei ôre
i ravehia e te Apooraa Rahi Amui,
ua faatupuhia ia e ana iho.
na
au
taua parau ra.
i ô nei i te Atua no to
Âpooraa Rahi Âmui taa ê no
ù 0 te Âpooraa Rahi Âmui ia no te
matahiti 2001 oia hoi te Âpooraa
Rahi
Âmui
i
rave
e
Âpooraa Rahi Âmui ôaôa
Âpooraa Rahi Âmui taa ê
Te
o tei
faatupu i te ôaôa i roto i to ù àau, o
te Âpooraa Rahi Âmui ia i ite atoà i
te vahiné
te tiàraa
te tiàraa
no
mûri aè i to
na
tiàtono
ôrometua, i
iteraa i te vahiné
e no
te tiàraa
no
haapii-
e
to tatou tuahine
e
mauhia
ra
o
Taoàhere vahiné
(Céline Hoiôre), te hoa faaipoipo
to tatou taeaè
faatere
no
Taoàhere ôrometua
i te vahiné ia
reira, te hinaaro nei
ùtuafare
!
1
ôhipa a te tâne i te
pâhono mai ai o
Manuarii vahiné, e tiàtono vahiné i
28 Veà
porotetani N°23
taata
e aore
ia tâtou ia hinaaro tâtou,
ôre anaè râ tâtou ia
o
ei
te
e
hinaaro,
ôhipa,
mea
ôe ia ôe iho
itehia ai
e
noa
ia
atu
faariro atoà
teimaha. la
ora
parauhia ai ôe
hoi
e, e
e, te ora ra
ôe. E
rave¬
hia ai teie parau no “Te tiàmâraa o te
nûnaa mâôhi” i teie matahiti ei tumu
Rururaa a te mau ôrome¬
pâhonoraa i te hinaaro o te
Âpooraa Rahi Âmui. E teie tumu
parau, na te Âpooraa Faatere ia e
parau no te
tua, ei
ia
ta. Ahiri e, no
no
te
hoê pupu
poriti-
te taata e aore ia no te
hoê pupu poritita, eere
i te Âpooraa Rahi
ia i te
Ètârëtia
i taua tumu
Âmui
ia tuatâpapa
mea
tià
o ta tâtou
parau ra. Eere râ no te taata, no te
Atua râ. No reira, cita e tià i te hoê
ôrometua ia parau e, e ôrometua o ia
e ia ôre ia hinaaro i te tiàmâraa o to
na
nûnaa.
Te manaô nei
P.T.
:
taua
uiuiraa i ô nei,
au
e, e
eiaha
ôpani ta
no te mea
to ù manaô, no te mea râ e,
au e, e farerei â tâua i te
e, ua pau
tiàturi nei
te
mau
taime i mûri nei
na
e
te mea
no
te tiàmâraa o te hoê
nûnaa, noa atu o vai te nûnaa, e
hinaaro ia no te Atua, eere râ no te
Faatupuraa Parau no Paris e te mau
mitionare papaâ i haa no te tiàmâraa
o ta tâtou Ètârëtia. Aita e ôhipa e ôre
na
tiàturi nei
te parau no
ei tamarii
iho,
atoà i te
rave
iô
au
e
e ôre e
anaè ia na
O ta ù ia
:
te hoê â
hopeà roa ia ôe, e peretiteni, o teie
ia : “Teporotetani, e aha o na.”
J.I. : E taata ia, e vahiné e aore ia e
tâne, tei hiô i te taata, noa atu o vai,
no
o
ôhipa
maraa
J.L
nei i te haamaumuru i te Totaiete
tâtou ia
e
manaô ôe.
te faatere
o
taata, e ia faatere atoà hoi ôe ia ôe
i ta tatou Aua-ôrometua
ra
Heremona. E aha te
maraa
i te
o
i
hoê vahiné oia hoi
te nûnaa
uiuiraa mai teie. No
tiàraa
te
mâôhi”, ia
o
Ètârëtia i
ia te mâmâ
e
te
mâôhi”. E
e maraa
Pâpai-parau rahi
“Te tiàmâraa
o
te nûnaa
èvaneria. I roto i te reira parau, e tià
atoà ia haamanaôhia te parau no te
teie mahana
no
i te parau o to na iho oraraa, ia ôre
atoà ia hinaaro i te tiàmâraa o to na
nûnaa. No
Te ô râ ânei te tâàtoàraa
tià ai i te hoê
“Te Tiàmâraa
nâ hea
i te faaotiraa
tiàmà i te matahiti 1963
E
paari.
Âpooraa Rahi Âmui i teôteôhia e
to ù àau
o
ra
ràtou maramarama e to râtou
Ètârë-
te hoê tumu taa ê o ta na
i tiàturi e, e mea
atu
i te taime i ite ai te
i nià i
faahou
tia
mau
ôhipa i
ra, e tâpeàhia to na
tiàraa, aita râ i tupu. I teie râ
mahana, taio noa a 6 matahiti i teie
nei, aita taua ôrometua ra e ôrome¬
tua
i ô nei i te
o te
taua tuahine
i te miti.
reira, te haamauruuru
taua ôrometua ra
teimaha
vaa
nei
tae
e, no te
au
te
No
te
e o
faatupu i te manaô
ôrometua i roto i teie parau no
ava
paari o
matahiapo o te
Âpooraa Rahi Âmui, tei
te
tei
e au e o
mau
te
taôto
orahia
teôteô i roto i to ù àau.
haere i tua, e o ta na tine
muaraa o
taparahi i te hoê tuahine
O ta ù
Âpooraa Rahi Âmui pûai roa aè i
mau Âpooraa Rahi Âmui atoà i
:
i te
hopu i te miti i te
taime te hopu ra te
te hoê taeaè
teie tumu parau.
no
P.T.
ra
o
ineine i teie
e
i te miti, ia
ra
vaa
te muriraa o te vaa e
tiàraa ôrometua
ôre
e
i ta tâtou
atu
monoraa
ia
nâ roto te
ôrometua i
matahiti
mua,
“la maitai anaè
e :
te
ei
Arue, ia ù i to ù uiraa atu
e, e
na
te Atua o ta na e
here,
pâruru. No reira, e ôre ai e tià ia
ia mâmû i
hoê
no
reira, ta ù uiraa
mau
turaraa
o
ia
o
mua
ôhipa
e
i te tupuraa o te
ôre
ra e
faatura i te
te taata. la mâmû anaè o
ia,
ia i te
porotetani, e taata râ
porotetani o ia. E
porotetani ôe, eiaha ia e mâmû ! A
parau !
eere
0
tei parau noa e, e
Teie mau parau, e mea barubarubia
mai ia e Poetini a Tematabotoa tâne
Le Lycée Samuel RAAPOTO
a
2002
des talents.
organisé le 27 avril
premier Festival
L’objectif était de
son
faire connaître
ce
nouvel éta¬
blissement protestant ouvert en
l’an 2000, ses activités, mais
Un programme
déroulant dans la
d’animation, se
cour du Lycée a
permis de découvrir les presta¬
tions préparées par les élèves :
danses (ôteà, àparima fakateretere), devinettes (piri), ûtë
ârearea, concours de rape-coco et
de tressage, théâtre, orchestre
etc... À cette occasion, on a dis¬
tribué différents prix récompen¬
sant des élèves méritants
;
pour
les matchs interclasses
au cours
cours
de
disputés
l’année, pour le con¬
concours
australien de
mathématiques.
Les visiteurs ont pu
^o/ta.fîtyù
surtout de mettre
en
avant les ta¬
lents des élèves. Cette matinée
admirer les
expositions des travaux des
élèves, réalisés soit dans le cadre
pédagogique, soit dans le cadre
du projet « Mata Ora ». Les dif¬
férentes filières générales (sci¬
ences,
art, économie etc...),
technologies (STT) et profession¬
nelles, dont les enseignements
sont assurés au Lycée, ont été
présentées aux visiteurs.
a
Les élèves des deux filières bois
enseignants et les
non-enseignants, les parents, les
invités qui se sont déplacés en
» par un «
(Art du bois et Ebénisterie) ont
exposé leur production réalisée
dans les ateliers du lycée et l’ont
vendue : paravents sculptés,
tables avec marquetterie, petits
objets divers sculptés etc... Les
»
élèves du BEP bio-services ont
rassemblé les
nombre.
Les invités ont été accueillis
du
pahu
au
ôrero »
préparés par les
enseignants de tahitien et
l’aumônerie du Lycée.
son
et
un «
«
târava
animé la buvette et le
stand de la
restauration, les bacprofessionnels services ont assuré
l’accueil et la visite des invités.
Ee club artisanal
présenté sa
production de l’année (objets
tressés) et l’a vendue.
Ce premier festival des talents fut
a
succès, car il a uni une activité
journée portes ouvertes à la
promotion des activités péda¬
gogiques et artistiques réalisées
un
de
par
les élèves.
du meilleur orchestre et
celui du
fye
vente ont
Que tous
qui ont organisé et
journée soient remer¬
ciés. Et, à l’année prochaine !
ceux
animé cette
Daniel
Margueron
Lycée Samuel
Raapoto
Directeur du
proposé de nettoyer les voitures,
les élèves des formations à la
Veà
porotetani N°23 29
Te Rururaa
Pëtânia i te Fenua Maré Taratoni
e no
Ua tupu iho nei te rururaa
nâ
te
tahi
mau
arataî
Ètârëtia,
te tahi mau
ôrometua faaineine Pipi e te tahi
mau rautî haafemri-Parau-atua
no nâ Ètârëtia Èvaneria i Ta¬
ratoni e Porinetia, mai te 27 e
tae atu i te 31 no Më i te mataèinaa
no
Gengeite i te motu no
i
Taratoni.
Mare
Pâtitifa
manaô
te
taata
mâôhi Porinetia
e
rotopu i te tahi e te
Tara¬
ora e ia ite-pâpü-hia to
râua turaraa taata tumu i rotopü
o
te mau
Âua Pipi
i te
mau
taata
e
mau
nünaa râtere i
faanahoraa hiroà
o
nâ
Âua Pipi
te
huru
no
e no
atu â te reira
Âua Pipi e
haaferuri i te
tumu parau no te iho-taata
âià/mâohi (identité) e no te ihohaapâpü atoà nâ
la
tuatâpapa, e, e
hau/tîvira (citoyenneté)
Porinetia e Taratoni (Polyné¬
sienne et Calédonienne) i mua i
te ômua
no
raa e
nâ
te mau
tuahine
i te
mau
e
o
oraraa
e
Taratoni, e na nâ taeaè o Billy
Wapotoro e o Here Joël Hoiôre i
aratai i te parau o te iho-taata
hau/tîvira Porinetia
e
Taratoni.
rururaa, e
tano e haamatara atu
te parau no
30 Veà
te ôpuaraa tumu a te
porotetani N°23
no te
nià i te tâpaô i faaauhia, e
ai to terâ e terâ vâhi mai e
hoi io na iho mâ te hopoi atoà i
tae i
tano
ia râtou iho e i ta râtou iho, ei
mânaônaôraa tâmau na te feiâ
tumu o te Fenua.
O teie râ te huru
na mau
maitai
mâtauhia
Mai te mea e tâmatahia i te
horoà poto noa atu i te tahi mau
manaô rarahi i tütonuhia e to te
e faahinaarohia
nei.
Ua faaoti mâite te rururaa e ua
Marie-Claire
iho-taata âià/mâôhi Porinetia
iho pae no te
i te huru tupuraa o te
au
paari
na
Kaemo
e
o
Emma FauaTufariua i aratai i te parau o te
na
te mau aratai tumu parau, te
ànaànatae o to te rururaa tâatoà,
nâ roto i te farereiraa i tupu e te
faufaa o te haapiiraa i noaa e te
haaferuri-
tâuà-parau-raa,
i to
o
faatiàmâ / faaiho faahou i te
mana e te hiroà taata e nünaa
mâôhi.
E
âià
^
ôhipa, ua îtehia te ôaôa o te
pâroita farii i te rururaa, te itoito
o te mau rautî rururaa, te ineine
taata
Pâtitifa
hau.
faahohonu e no te faaôhipa
mâite atu â io na iho i teie parau
hou a feruri ai i te tahi tau e te
tahi vâhi no te ruru, no te farerei
e no te tâuà parau hau atu â.
{théologies contextuelles).
ôpuaraa
tuatâpaparaa i te iho-taata
te iho-taata
ôhipa i hope e cita e
faaea, i haapâpü ai nâ pae e piti
(Porinetia e Taratoni, aore ra
Heremona e Pëtânia) e tautoo
e vauvau ai i ta râtou mau
Parau-atua no to râtou iho mau
mau
e
Aita te
Pipi
te
mau
rau
faanaho i te tahi farereiraa i
reira te tahi mau tià no nâ Âua
Ua
hiôraa a te mau tupuna e te
ui o teie tau i roto i ta râtou
haa rahi e fatu i te Parau-atua no
farâni, ua riro te mau huru
faaôraa, faaheporaa e faarahiraa
te mau taata râtere
te mau türamaraa a te
no
mau
Xepenehe-Pëtânia i Lifou e
vâhi
faa
farii taata èê o te taata mâôhi
Porinetia e Taratoni e te mau
aratairaa ture farii taata èê o te
na
tuhaa
i hope iho nei, ua
tâmata atoà te feiâ vauvau e to
te rururaa tâatoà e faaite i te fau-
noho atoà mai i te Fenua.
Noa atu te
No taua fa ra, e no te
matamua
(SPATS) i faaitoito i
Faiere-Heremona i Tahiti
tahi.
toni, ia
Hau
Na te tâàtiraa
no
Kanaki-
fenua
te
Âua Pipi no Heremona
a na
e
te
e
oraraa
te mau
mau
nünaa e ora ra
âmui, to
fifi
o
tei
taata e te mau
i Porinetia
e
i
Taratoni Farâni (contextes), e o
tei tïtau i te araraa i nià i te huru
faaturaraa te tahi i te tahi no te
haafanau i te faahau-tâmau-raa i
tâpaô haamauruururaa e
poroi faatau aroha i te
mau taeaè e tuahine no nâ Ètârë¬
tia Èvaneria i Tahiti-Pôrînëtia e
te
mau
te
mau
i Kanaki-Taratoni no to râua
huru metua mata ara i nià i te
tiàturiraa e, ia atua te atua, ia
taata te
e
maitai
taata, ia fenua te fenua,
roa ai.
Taoàhere ôrometua
Appel
Eglises membres de la Cevaa
aux
Fraternelles salutations
en
Christ !
La solidarité chrétienne que nous
La
Le conseil exécutif de la Cevaa, réuni
à Paris du 19 au 24 Juin 2002,
notre communauté.
demande à toutes les
En
bres de la Communauté
effet, le processus démocratique
qui était
a permis
l’élection de M. Marc Ravalomanana
est en
urnes
parti
en cours et
qui
-
au
danger. Le refus du verdict des
par le président sortant et son
a
entraîné
une
rité
de la situation
1
d’urgence
reconnaissance de l’élection du
d’adresser
-
économique déjà pré¬
population.
aux
Églises
d’affirmer
-
nécessité de la
mots
message
poursuite du
croisés
23456789
10
insistance
avec
écrite
de
Symbole du rôntgen F.
musique, deuxième
degré de la gamme de DO Symbole chimique du soufre -
nique, né à Dartmouth (16631729). Avec Thomas Savery, il
construisit la première machine
à vapeur qui fut vraiment utili¬
sable
Adjectif possessif
-
féminin G. Initiales d’un ethno¬
logue américain, né à Vienne
(1883-1957). Ses travaux ont
porté notamment sur les ethnies
nord-américaines
et
sur
les
de
l’anthropologie
culturelle
Symbole chimique
du phosphore - Initiales d’un
écrivain français, né à Dijon
-
(1862-1942).
Ses
romans
décrivent les drames cachés der¬
rières les existences les
plus
plus tranquilles
en
apparence (L’Infirme aux
mains de lumière, 1924). (Acad, fr.) - Symbole
chimique de l’aluminium H. Symbole chimique
de l’uranium
Quatrième Roi d’Israël (mort vers
880 av. J.-C.). - Patriarche biblique, fils de
Lamech qui construisit par ordre de Dieu, Tarche
qui devait le préserver du déluge avec sa famille
I. Symbole du newton - Terroir où croît quelque
chose
Interjection marquant la surprise, l’indi¬
gnation J. Note de musique, synonyme de DO Symbole de la tonne - Viscère pair, qui secrète
humbles et les
:
A. Ensemble des unités du
langage parlé ou écrit, propre à une communauté
Langue en « mâôhi » B. Personne qui fait pro¬
fession de plaider en justice - Saison C. Mot ser¬
vant à désigner une personne, un animal ou une
chose
Adverbe marquant le lieu et le temps Symbole de l’Électron D. Initiales d’un ingénieur
britannique, né à Illogan (Comwall) (1771-1833),
qui construisit et fit fonctionner en 1803 une des
premières locomotives à vapeur - Montagne des
Pyrénées-Atlantiques, sur la frontière espagnole ;
900m
Symbole chimique de l’oxygène E. Note
de musique. Synonyme de DO - Toute Chose
-
-
le
à destination des
«
Madagascar
Nous
avons
Églises ^^e
».
foi
en
bénédiction du
votre
soli-
confions]
Seigneur.
vous
Christiane Agboton
Présidente par
Johnson
intérim
Jacques Ihorai
Initiales d’un mécanicien britan¬
Horizontalement
po®E
soulager la population et permettre la
proces¬
de
méthodes
ressources
reconstruction du pays.
J
Les aides peuvent transiter par
Secrétariat de la Cevaa avec la men-'
la
-
Note
jh
de mobiliser des
communautaire et
de solida¬
de Madagascar
un
-
tion
:
président Ravalomanana
escalade de la
Les
mem¬
un message
Gouvernement de leur pays pour
une
violence, de même que l’aggravation
caire de la
d’adresser
Églises
démocratique
sus
impose l’Évangile nous dicte de vous
adresser de façon pressant cet appel.
gravité des événements qui se
déroule actuellement à Madagascar
constitue une interpellation alar¬
mante pour toutes les Églises de
-
-
l’urine.
évasive
ou un refus méprisant - Symbole chi¬
mique de l’Uranium 2. Subir un avortement Initiales d’un écrivain anglais, né à Lowestoft
(V.1567-V.1601), auteur de Pamphlets, d’un
roman picaresque et de pièces de théâtre 3. Mot
servant à désigner une personne, un animal ou
une chose 4. Initiales d’un dessinateur et
aquarel¬
liste français, né à Flessingue (Pays-Bas) (18021892). Surnommé par Baudelaire « Le Peintre de
la vie
moderne
il
»,
a
laissé de nombreux
témoignages sur les guerres et les mœurs du se¬
cond empire - Sentiment qui porte à traiter
quelqu’un ou quelque chose avec de grands
égards, une profonde déférence 5. En langue
française, ce mot en « reo maôhi » se transforme
en le mot « Pluie »
Initiales d’un homme poli¬
tique américain, né à Olympus (Tennessie) (1871-
1955). Démocrate, Secrétaire
d’État
aux
Affaires
étrangères de 1933 à 1944. (Prix Nobel de la Paix,
1945) - Initiales d’un chirurgien français, né à
Roanne (1879-1955). Il étudia particulièrement
les troubles du système nerveux végétatif 6.
Passereau à plumage sombre tacheté de blanc 7.
Grandeur prise comme terme de comparaison
avec des grandeurs de même espèce - Symbole
du rôntgen 8. Symbole chimique du rhénium Conjonction servant, par exemple, à marquer la
liaison
Patriarche biblique, fils de Lamech, qui
construisit par ordre de Dieu, l’arche qu’il devait
le préserver du déluge avec sa famille 9. Saison Qui est de Tahiti et des îles en Polynésie 10.
Initiales d’une romancière polonaise, née près de
Grodno (1841-1910), auteur des récits d’inspira¬
tion patriotique et humanitaire (Martha) Transmise de bouche à bouche
Symbole
Chimique de l’azote.
-
-
-
Verticalement
:
1. Mot
qui indique
réponse
une
Solution
’N
nESuinoja '9
(aus)'^ (sqous)!
(u3mo3M3)js[
-
-
(]i3pjo)3 (nn)H - un ’S jaadsa-a
■upa -1
S
-
?a 'IA a
-
IP03
-
in T O
-
-
Ifl ’B i 40
(El)
3unq>i
-
-
31EJO
(uijuejsuo)3 (sÀn)o
-
tuo
-
(pjEq3i)a (loiqjiASJ)! ’H 3
-
N ’d SON
-
-
(BziÜa (BMO>[saza)o ’OI ùtoHW - 913 '6 ?ON - 13 - s'a ‘8 B - siND 'L
(sEutoq)x (qsE)N - rajJOAV T J1 - npmuEa ‘i : ju3ui9|eD!4J9a
’p mON •£
E13 -11 ’O IV -
90
(pJBnop)3 (j3!unEis)a
-
“lON '3 ?13
-
-
j
-
(yaqo)^ (simo)! 'm bjm - (sEiuoq)i
- anSuEi -y : juauiaiBjuozuoH
Jeooav 'a osa
Veà
porotetani N°23 31
je suis venu pour que les hommes aient la vie
qu’ils l’aient en abondance. » (Jean 10/10)
Moi
«
et
L’Evangile de Jean ne nous inter¬
pas, en nous faisant
entendre Jésus affirmer à la foule
pelle-t-il
de Pharisiens
qu’il est « venu pour que
les hommes aient la vie et qu’ils l’aient
en
En
-
abondance.
»
effet, c’est dans la réalité et la vérité
source de Vie intarissable et
de cette
incontournable
s’abreuver,
pour
marche de
vie
sa
Or, Jésus, Lui,
l’Eglise
va
assurer la bonne
que
en cours
a
fait
son
de chemin.
chemin ! Un
chemin envahi tantôt par de la poussière
et de la boue, et tantôt par des cailloux
des branches qui l’attendaient sur les
lignes droites et les tournants.
Car certains étaient impatients de le ten¬
et
Rois, Prêtres et Prophètes, souvent
dénommés
qui
Bergers
ou
Pasteurs d’Israël,
leur qualité de guide, avaient à
soupçonné, dénoncé,
en
manière
leur
amélioré
intolérables réalités de la
ces
-
C’est à
comme
troupeau.
Dieu soit loué pourtant, parce que des
brebis étaient restées vigilantes et prêtes
à défendre leur
liberté,
en se
détournant
point de le faire
soit
repoussé le règne de vérité et de justice
de Dieu.
définissait
souffrir et de le tuer, pour que
Ce bien
ou
cette
perle
qui
rare
valeur inestimable, fut et est
a une
resté tou¬
des
Berger
le
comme
réel
«
bon
l’exacte vraie Porte, et le con¬
Pâturage des brebis de la
»,
sistant vert
les uns et les autres, un projet
qui est à gérer dans la liberté, la
responsabilité et la fidélité humaines.
Et l’évangéliste Jean a compris que mal¬
gré tout, Jésus n’est pas sorti du bon
chemin, car « il était le Verbe, tourné
vers Dieu, il étcnt Dieu, tout fut par Lui,
en lui, était la Vie, il était la Lumière. »
bergerie.
Jean 1/1.
déversait, offrait
Les chrétiens du Nouveau Testament
inconditionnel de la Vie dans toute sa
jours
pour
divin
avaient
su
discerner
en
Jésus
leur
utilisant
En
cette
tion
ne pouvaient que
vitale pour ceux et
l’accueillaient.
qui
-
source
Une
plénitude et
sa
abondance.
ne se
avait et il y a certainement de quoi
s’inquiéter et se révolter face à l’ex¬
trême imperfection de la Vie, quand on
découvre d’une part, que le passage de
Il y
la vie à la mort est inévitable.
Quand
on
mort nous
réalise d’autre part, que la
guette à chaque instant, car
dépêchée par - l’erreur, la
faute, le péché - de l’individu, du peu¬
ple, et des dirigeants - et aussi des
familles, des politiques et des religions !
Et quand on est conscient enfin, qu’à
vrai dire, avant d’être des vivants qui
mourront physiquement, eh bien, que
déjà, nous sommes morts en vivant sous
le mortel esclavage de l’incroyance,
l’ignorance, l’égoïsme, le mensonge, la
souvent
haine etc...
Rendons
32
hommage
aux
Anciens, Juges,
Veà porotetani N°23
sa
devenir la
celles qui
déclaration
ce
produisait,
don non calculé et
Verset 10
: «
sens de
Le voleur
présente que pour voler, pour tuer,
perdre, moi je suis venu pour
les hommes aient la vie et qu ils
et pour
que
l’aient
en
abondance.
ce
lieu,
un
nous nous
aujourd’hui en
est lancé, et que
défi qui nous
devons de relever, en tant que
disciples, et en tant que
croyants et guides.
Quand on sait que nous cautionnons,
consciemment ou non, une société qui
évolue à grande vitesse, mais qui se
dégrade au fond en son cœur. Tant il est
vrai qu’argent et commerce priment escroquerie et tromperie abondent pauvreté et richesse surabondent.
Tant il est vrai encore que jeux et pros¬
chrétiens et
titution
se
incestes
se
ladies
se
les anciens? Mais que
font les pa¬
politiques, les églises, les reli¬
gions et les associations ?
Mais qui est le berger sage ? Par quelle
porte entrer dans la bergerie ? Où se
nourrir sainement dans le pâturage ? A
quelle bergerie s’en tenir en ces temps
d’élections et d’évangélisations qui
rents, les
courent ?
il y aurait tant à dire et ainsi
façon à ne pas rebrousser
chemin, mais plutôt à se frayer un
chemin qui nous fasse retrouver celui,
tracé par Jésus, emprunté et signalé par
ses témoins à travers les âges.
Ce chemin en croise d’autres, plus
faciles, mais nous sommes invités à
l’emprunter librement, sans aucune
pression à notre tour.
Que cette démarche d’aujourd’hui ne
soit pas signe seulement d’habitude ou
Vous voyez,
à faire ! De
qu’elle soit moins le signe d’un senti¬
ment d’avoir à payer les services des
prédicateurs et pasteurs qui vous ont
en cours
de route.
vraiment, elle soit une digne
expression de votre expérience de salut,
et de votre reconnaissance profonde
envers le Seigneur qui est le Dieu des
Mais que
œuvres
bienfaisantes et de la Vie tout
entière.
»
Voilà chers amis réunis
enfants, les jeunes, les adultes
nent les
et
visités
beauté.
là encore tout le
au
se poser de vraies questions
les suivantes : Mais que devien¬
de routine et de tradition à honorer. Et
éternelle qui
source
N’était-ce pas
»
image de la vie
israélite, il témoignait par là de la vérité
de sa vie, de sa mort, et de sa résurrec¬
« venu pour que les
hommes aient la vie et qu’ils l’aient en
prochain dans la foi,
sienne.
vie israélite.
toujours les plus protégés (vaccinés),
puisqu’on son temps, Jésus s’était mis à
désarçonner certains d’entre eux, et à les
traiter de bergers étrangers, voleurs,
tueurs, tout bons juste à malmener le
se
accidents
Mais malheureusement, ils n’étaient pas
bergers brigands qui ne maîtrisaient
plus leurs désirs, ni ne connaissaient
plus leurs devoirs et leurs limites.
Au point que Jésus, l’agneau immolé, se
ter, de l’éliminer, au
multiplient, transports et
explosent, propagandes poli¬
tique et religieuse s’enflamment au seuil
et au sein de notre bergerie polyné¬
bagarres
dévoilent, maltraitance et
révèlent, malnutrition et
ma¬
développent, divisions et
C’est dans cette
source
véritable que
l’Eglise ira s’abreuver et se rassasier
pour vivre, survivre et revivre, en rega¬
gnant le chemin du témoignage pour
Tamour de la Vie, tout en œuvrant et en
espérant pour un monde renouvelé et
béni de vérité, d’humilité, d’honnêteté
et
d’éternité.
IA ORA NA... Amen.
Pasteur Joël HOIORE
(Directeur de l’Ecole pastorale
« Hermon
»)
MORUROA
:
Les malades de la bombe
évangélique de Papeete, les anciens tra¬
vailleurs de Mururoa créaient aussi leur
propre association désignée sous le
nom de Mururoa e tatou, qui regroupe
déjà plus de 1000 membres !
Est-il étonnant
en
qu’en Polynésie comme
métropole, les problèmes de tous ces
hommes soient les mêmes
leucémies par
dizaines
et
: cancers
beaucoup sont
déjà décédés, souvent à la fleur de
l’âge, et leurs veuves témoignent - mais
aussi d’autres pathologies bien carac¬
téristiques. Curieusement, les affec¬
tions cutanées ou ophtalmologiques se
re-trouvent chez ceux qui, du temps des
essais, se rendaient près du «Point
zéro» pour récupérer des matériels ex¬
posés à la bombe ou encore pour
effectuer des opérations de nettoyage.
On retrouve
souci de
Ancien sportif, Alrred PAUTEHEA
aujourd’hui du mal à se
déplacer tant la leucémie le
ronge. Depuis 1966, quand la France
commença ses expériences nucléaires
en atmosphère à Moruroa, Alfred avait
a
été affecté
pendant huit ans aux travaux
ato-mique. Sa ma¬
ladie n’a pourtant été dépistée qu’en
2000. Soigné dans un hôpital parisien,
les médecins lui ont dit qu’il était
inutile de chercher plus loin les causes
de sa leucémie aiguë.
d’entretien de l’atoll
alors
ces
sur
milliers d’hommes
portait
leur santé et celle de leurs
descendants.
Beaucoup d’entre eux
ont déjà disparu, d’autres gardent le
souvenir de dijficultés à avoir des
enfants. De nombreuses femmes d’an¬
ciens travailleurs se plaignent de fausses-couches à répétition », écrivaient
alors les
«
sociologues.
mars
2002, Alfred Pautehea avait
pourtant le
courage de témoigner
devant la presse de Tahiti, entouré des
animateurs de l’association « Moruroa
e
tatou
»
(Moruroa et nous).
1996
sur
Moruroa et
les
sites
nucléaires
de
Fangataufa.
En février
1999, plusieurs Polynésiens
l’Assemblée nationale, à
sont venus à
Paris, pour clamer leur inquiétude sur
conséquences des essais nucléaires
un
Pacifique si loin¬
tain et tellement oublié par la métro¬
pole. Leur voix a été peu écoutée, si ce
n’est par quelques députées coura¬
geuses - M™® Mai'ie-Hélène Aubert et
Michèle Rivasi suivies par une petite
dizaine de leurs collègues.
de la France dans
Courant 2001, des anciens militaires
(ou jeunes qui effectuaient leur service
militaire) ou civils du Commissariat à
l’énergie atomique - se sont «réveil¬
lés»:
en
ciation
Une
enquête sociologique a été réalisée
auprès de ces derniers et les résultats
ont été publiés l’année suivante dans le
livre « Moruroa et nous ». Le principal
mêmes maladies
en
Biélorussie
par
parmi la po¬
les retombées de
En
janvier 2002, lors de la conférence
organisée au Sénat sur le thème
Essais nucléaires français : l’impact
«
sanitaire »,
vétérans et membres de
témoigné. Mais
fois, ils étaient épaulés par leurs
collègues vétérans des Etats-Unis, de
Grande-Bretagne, d’Australie, de Nou¬
velle-Zélande et même de Fidji, car
chez eux, les gouvernements ont pris
au sérieux les problèmes de santé des
e
tatou ont
cette
-
Depuis la fin des essais en 1996,
l’Eglise évangélique en Polynésie
française et l’ONG Hiti Tau portent la
préoccupation des anciens personnels
polynésiens qui ont travaillé de 1966 à
ces
en
pulation touchée
Tchernobyl.
Moruroa
les
Ee 14
Ukraine et
-
juin, ils ont créé à Lyon l’asso¬
des
nucléaires
par un
«
Vétérans
des
vétérans des essais.
Il est temps que la France recon¬
naisse ses responsabilités, comme l'ont
«
fait les autres gouvernements, vis-à-vis
de tous ceux qui ont été exposés en son
nom aux expériences nucléaires, sou¬
vent sans préparation ni protection »,
ont déclaré Roland
de
Moruroa
e
et
Jean-Louis
Valatx, président de l’association des
Vétérans.
essais
opportunément présidée
médecin, lui-même vétéran.
»
Brunot BARILLOT
juillet 2001, à Tahiti, dans la
grande salle de conférence de l’Eglise
(Chercheur
au
Centre de Documentation de
Recherche
Le 4
Oldham, président
tatou
et
les
sur
la Paix
Conflits-CDRPC)
Veà
porotetani N°23 33
Te
ô
na
ra
to Raîvavae : « Auraa
fenua Raivavae i te âvaè
pupu i te mau uiraa i faataahia na
la ineine anaè te mau pâhonoraa,
ra, e reva
te tâatoà e
Ua faanahohia te tahi tere i te
èperera
i te mahana piti 9 e hoi
mai i te mahana maha 18. Eita
Raivavae te fenua
tei
o
ètârëtia e
i te tumu parau ra : « Te èà
tià o teie nei ao ». Ua
faatupu i ta
tiàtono i nià
te parau
O
ère
e
hopeà i teie matahiti
na mau rururaa
faataahia te ahiahi mahana maha 11
no
hiopoà i te mau taata e hinaaro ra e
haere tiàtono, e haapii-èvaneria. Ua tupu
te
Mahanatoa. E toru mahana tei
te reira i
faanahohia
i roto i nâ
te mau rururaa
no
i Vaiuru i te mahana pae
12, i Anatonu i te mahana mâa 13 e i
Raima i te tâpati 14, no Raima râua o
pâroita
e toru ;
Teie
Mahanatoa.
faanahoraa, nâ te
Rôpati
a
Opeta
Tiàtono
Raivavae
tei roto te fenua
mmraa,
i
hevaraa nâ roto
te
faaruèraa mai
o
Rôpati
a
i te
Opeta Tiàtono
tei faahoihia te tino i te âià, e mero o ia
âpooraa rahi a te Etârëtia. Te faatae
nei te tômite rautï e te Faatereraa o te
te
no
atu
Etârëtia i
tâpaô aroha e te
faaitoito i te ùtuafare àti, te mau fetii, te
mau hoa, te faatereraa o te tuhaa e to te
to
i te tahi
manaô ômuaraa i nià i te
mau
hou te mau pupu a faaite ai i
pâhonoraa.
tumu parau
ta râtou
Ua faaitoito ihoâ te
mau
i te
te imiraa
uiraa
mau
e
i te feruri
pupu
i te
râua
tahi pae e aore ra te
mea ua mau noa
te taô.
auraa o
rautï. Te fifi rahi i
auraa o
te taô, no te
te taata i
nià i te tahi
itehia, tei nià ia i te
Aita te tâatoà
o
te auraa o
hiôhia, mai te taô haamaitai. Te
i itehia no te taô haamaitai,o te
i te
ôhipa i reira
e
itehia ai te
maitai. Mai terâ ta tâtou
e
parau ra, e
raveraa
haamaitai i te poti, e haamaitai
e haamaitai i te faaàpu.
Te vai atoà
ra
i te ûpeà,
te ânoiraa i te auraa o te
tià e te parau mau. Te parau tià, o
te mau ôhipa atoà i ravehia no te faatià i
te taata i faatopahia e te àroraa i te mau
tumu i faatopahia ai. Te parau mau, e
parau
parau pâpü, e parau eita e taui, eita e
hum ê. E parau e tià i te vairaa e a tau a
hiti
tatou.
Te tuhaa teie nei ao, ua mau
noa
ra
te
i Maèmo
e
tae atu
o
Haramea te
Teataùra te tâtahi,
o
Raniàpi te ôutu e te
Vaipâ, Vaitupa, Vaiânae.
o
«
Raima
Haamoètini
mouà
o
».
Mahanatoa
atu
i
e
e
Pohotutaàva
o
e
Tapioi,
o
Vaitôma te ânâ¬
».
Te
e
tae
tahua
Hêrani, te tâtahi
o
Fâriitoèrau, te ânâvai
Anatonu
o
tae atu i
moti Haamoètini
Haamaru, te mouà
«
e
ânâvai
O Tarirei te tahua, te mau
Matotea
Pauraoterani te tâtahi, o
vai.
«
mau
moti Maèmo
e
reira i te vâhi
i râpae
o
ra e
o na e
te fenua.
haamata te
tâtou, eere râ
e e
tahi Mâmâ
tâne. Ta vai te mouà e tae
0
tae au
tae tâ te
Peetau.
vahiné
Hotuatua te ôtià
Ta te tâne,
te
haamaitaihia te Atua
faaite i te ôaôa i te
no
raveraa
ta te
ôhipa nâ nià i te hièraa
34 Veà
porotetani N°23
a te mau
ôhipa
Te
e
te mau
Pâpâ i
no
o
i roto i te miti,
reira mai te parau
Anatonu
e o
Vaiuru.
aita i tae i roto i te miti o
parauhia
mau rururaa
e
eere no
mai râ
a te
Atua.
Te haamaumum maitai atu nei te rautï
te tupu-maitai-raa o te mau ôhipa.
Maumuru maitai i nâ ùtuafare ôrometua
no
no
Nâmata mâ
i
Rai mâ. Maumum
e no
âpooraa tâhoê. Maururu
pâroita e tom : Vaium,
Anatonu, Rairua-Mahanatoa. la haa¬
te
maitaihia te Atua
no
to ôutou maitai e to
ôutou ôaôa i roto i te tâviniraa. Mai ta
râtou e parau ra
maitai.
i Raivavae
Teie te tahi himene
E
: « e auraa
»
a
te fenua Raivavae
no a nanahi
A faaitoito i te ôhipa
poroi i te tama
Eiaha
e
faamè i to henua
I roto i te rima
o
vëtahi ê
mau
ra o
Erâ mai te Atua i te rai
Pioi.
I Raivavae ai ôe e, e, e
i Raivavae, e mau taime
taime haamaitairaa i te
Te Atua to ôe nohoraa
I Vavitu ai to
oraraa
Atua. la haere mai te taata i te mmraa,
Te hum tupuraa o te mau rururaa
I roto i nâ vâhi rururaa e toru, ua haama-
teie hum tei
i te
Ruatara tei tâtahi i Anatonu te vairaa i te
ôaôa,
o
Tôèno
ra
no te mea te tahi parau i te fenua
Raivavae e tataùraa nâ te vahiné e te
Tevaitauhoi, te ôutu
o
aita hoi ta àutou mouà i tae
i roto i te miti. Faaea aè
vâhi
Te tahua
:
mau
te parau
ua
i nià i
te Atua. Te faatitoraa manaô e
àimârôraa parau, tei nià i te parau. la
te parau a
maitai i nâ
faaî i te mau peho, e
mouà e te mau âivi »,
te parau ra te mau Pâpâ no Raima e türai
i te mouà i roto i te miti. Te pâhono ra te
o
te ùpaùpa.
e
E nünaa mâtau teie i te tâuà parau
maitai
haamata ai.
1 nià i terâ parau : «
o
Tauranâmoorâ.
moti Pohotutaàva
».
i te fenua
haapâpü i te
tapaim,
te mau mouà o Mouà Tapu, Mouà Tâne,
Hironui, te mau ânâvai o Vaiatorani,
i Hotuatua
orahia
e
ao e
atoà te
O Tuaiva te tahua,
».
mouà,
menemeneraa o
la hiô-maitai-hia râ te
Raivavae
no
tahi parau no Vaiuru :
Vaiuru nui atua e ono e Moti Hotuatua
Te nâ ô
«
4
nehenehe, te hei, te himene
atu.
manaô i nià i te
e
mau
pâhonoraa tano. Tera râ, te vai ra te tahi
mau pâhonoraa aita i tOàti i nià i te tltauraa a te uiraa, ua faaâfarohia te reira e te
tuhaa 5 tâatoà. la faaitoito mai te Atua ia
Nâ mataèinaa
mau
pâhonoraa i matara mai. E horoà te rautï
auraa
Taime haamanaôraa ia
mau
râtou.
i reira
hiô i te
te
no
»
te taô i
âpooraa tâhoê i hiô mai.
Hou te
âmui ai
maitai
te
e
faatià
feruri
Faaravaihia mai
noa, no te haere
horoà i te manaô.
puèà
e
teie hum
e
te
àhu
Jean
a
Teururai
(Tebaapapa)
Ôr.
BP. 70 UTUROA
TEL
•
(689) 66.33.53
RAIATEA
•
•
TAHITI
FAX. (689) 66.24.77
BOUTIQUE PAPEETE - MAMAO
TEL.
(689) 45.59.00
Spécialités cantonaises
Plats à emporter
Economique
et
productif
brather
!
omo
TEC
TOSHIBA
BUREAUTIQUE DE TAHITI
Fait partie de Vea Porotetani 2002