EPM_Vea Porotetani_19670708.pdf
- extracted text
-
SALUT AVEC GLOIRE
”
He
savons-nous
les saints ju¬
geront
le monde** ?
(I GORIÎÎTHIENS 6:2).
"Ne
savez-vous pas”?
C*est commç si l'apô¬
pas que
voulait
dire :
"Es4—ce
possible que
tre
vous
te
oublié cet¬
ayez
vérité ?
possible
Est
—
il
vous
que
négligé de voir
qu'il vous est réser¬
vé une glotieuse des¬
pour nous, si nous ne
s ouffrons' pas
avec
lui.
Les
raisonne¬
ments superficiels ne
nous feront
pas par¬
venir à un tel résul¬
tat,
car
les
tiens
de
nos
prenne n,t
h la légère
les paxfees de Dieu.
TREP ■URŒilTT
ayez
tinée,
le
gouveme-
du 'raonde ? ”
iaent
dirait Paul, s'il ve¬
nait aujourd'hui pai—
mi nous ? Dans ce mer¬
veilleux
passage
de
P-omains
-8:17,
erit
”3i
:
il é-
nous
som-
enfants, nous som-
lûos
aussi héritiers;
héritiers
de Dieu et
cohéritiers de Christ"
Les
Chrétiens régne¬
ront avec Christ, ad¬
ministrateurs
sous
ses ordres des affai¬
res do ce monde.
îiies
Hais
à
présent,
surgit la question de
savoir
et
ceci
qui
règneira,
est
une ques¬
solennelle.
Elle devrait être ap¬
tion très
profondie,
car
elle
signifie
beaucoup
pour ichacun,
indivi¬
duellement,
si nous
voulons
régler notre
comp^t e 1 ae
d * après,
elle.'
tiens”?
Certes
Revenons
au
chré¬
pas.’
verset
17:
enfants, alors hé¬
ritiers de Dieu et co"Si
hér^itiers
'sijlnpus
de Christ,
souffrons
afin d'être
glorifiés ensemble”©
Il n'y aura ni glorification^^l couron¬
nement,
royaume
aVec lui,
-
chré¬
jours
Je
;
puis m'em¬
de penser que
ne
pêcher
nous
à la
sommes
zième heure,
la
parabole
vriers
de
on¬
celle de
des ou¬
la vign®.
onzième heure n'
pas
celle où le
vignci-üii engage
ha¬
La
est
bitude
dee
ouvriers;
l'ouvi’àge n'é¬
tait pasjpj^ xjressant,
aucun
patron ne fe¬
et
si
^
rait
une
ehoaej pareil-
1 que le
Seigneur est à* la por¬
le.
Je
crois
te et
je pense qu'il
appelle beaucoup à
son
service
qui ne
en
l'étaient pas aupara¬
vant; c'est l'urgence
du moment
qui en est
la raison.
Le
Sei¬
gneur
veut que nous
partagions
son ti'availçt et
ce
seront
ceux qui seront d'ac¬
cord de souffrir avec
qui obtiendront
ce merveilleux privi¬
lège. Il est très pos¬
sible
d'être
sauvé
Sans pour cela
avec le roi qui vieiit.
lui,
Lé Salut auquel . nous
devrions
aspirer est
celui
du
salut avec
gloire.
Continuons à lire :
"C'est une parole cer¬
-
taine qui si nous som¬
mes
morts
nous
ï'èjh^dons
avec
lui,
aussj
TE ORA RAA
HANAHANA
"Aita outou i
ite e,
te feia moà e haava i to teie nei ao"?
na
6: 2).
(I Korinetia
i ite?"
"Âita
outou
Mai ie huru
tatoué te
ia
au
taio, oia hoi: "E ta¬
■sia;
"Ua mcê anei ia outou
nei
taua parau
mau
ra"?
oia hoi,
te ite raa
outou e;
na
ua
faataahia
outou te hoê tuhaa
te faatere
teie
nei ao?
hanahana,
no
raa
Ahiri Paulo
e
nei i rotopu
i
teie
nei
ia tatou
mahana,
parau ta*
eaha ïa te
tae mai
parau mai? I roto i te
Roma 8î 17,
teie te parau tei pa-
na
e
paihia: "B tamarii ra,
e feia
tuhaa
la,
e
feia tuhaa i
ra, e
tou e
te Atua
i
$e
ohipano teie
nei ao
i ' raro aê
i
ta 'n a faaueraa ©
-I teie nei râ, te
tumu mai nei
te
hoê
oia
hoi,
"e
riro râ ia vai te mana"? e teie nei uiraa,
e uiraa
tumu
ia.
E
tia hoi
ia faahohonu
hia, e rave rahi te
mau
:
mea
ite mai
ta'na
no
tatai tahi,
peu e,
faa—
te taata
mai te e
te hinaa^ro nei
tatou i te
to
tatou
amu haéreà
i
nia i
taua uiraa ra..
"Te taatoa anei o
te
huifaaroo"?
Aita roa
la i papu. la hiô mai
tatou e
to
basileia,
mai te peu
e, aita
i pohe
apipiti
e^' oia 'toa
(lesu). Eita roa hoi
.
tf^^
e
nehenehe
te
i
mau
tei iteahia e tei
ravehia
e
tatou, ia
faatae ia tatou i nia
i taua tiaraa
ra, no
mea
te
mea,
nei
tau»
te
mai te faatere
uiraa
aita'toa
ve
parahi ai i roto i te
hau e O
Issu - Mesia,
mau
hana, aita atoa e rê,
Mesia". El
huifaaroo e
reira te
te pohe apipiti
tatou e oia’toa,
ia haamaitai apipiti¬
bia tatou e
oia atoà
hoi". Aita roa e hana¬
feia tuhaa ta¬
te
irava 17
tatou i
marii ra, e feia
tu—
haa la,
e feia tuhaa
i te Atua ra,
e feia
tuhaa
tatou e te Me-
la e,
te hinaaro te
aposetolo
i
te
parau e:
ra
mai ia
i to
tatou
ca rahi roa
î^ffaaroo
tei lapeu noa
i te mau
parau a
te Atua-
E MEA RU ROA
:
moè nei
iaù e, ua tae roa ta¬
tou i te ahuru ma hoê
raa o te hora,
ia au
Aita
roa
e
mai tei
faaite hia i
roto i te parabole no
te mau rave
ohipa o
te ôwine.
Te
ahuru
hoê
o
te hora, e
la i te taime titauraa i
te mau rave
ma
ere
ohipa,
e ahiri te ohipa o te 6 vine e
ere i te
mea rû roa,
aita
roa
hipa
e
ïa
e
fatu
o-
rave i te peu
mai teie te huru.
Te
tiaturi
nei au e tei
te
uputa mai ‘ hei te
Patu, e te titau nei
oia i te taau
hlpa
8 rave
rave
rahi
o-
no
temps
vr^oent
pas
cela'
tard, il
né roi
ce
.
Judah
de
propre
tribu,
ses
gens
régnaient avec
lui et
ce ne fut que
encore qu'
il devint roi de tout
plus tard
le
Royaume
d’Israëlu
déjà
a
été oint-
c’est
là
que
l’Esprit du
Seigneur vint sur lui
pour l’oindre Messie,
Prophète, Prêtre et
roi de son peuple. Le
Jourdain,
monde
ne
le reconnut
Mais
vous
vous
sou¬
de
temps après qu’il fut
venez
que
peu
élu roi, les
gens
se
groupèrent autour de
David,
au
moment oà
il fuyait Saül^
Qui
reconnaît^
Jésus comme roi au3<«ird *hui ? Le monde
ne le fait pas, et, il
n’a pas encor® de ro^*
yaume visibles Cepen¬
dant, il -règne dans
les
coeurs des siens
«t
trouve qui
le reconnaissent vrai¬
il|^*en
ment
comme
Seignetir-
St[^ue
fit David avec
ses
qi^^ujpt, ^fidèles
<^ns '
A—
dullaffi ? ^l(IxpAMuel
231) •
Ces
homgi^ qui
au
qui
furénC v pr#t8
à
Dieu :
et
quand
trouverons
consuisant
nous
nous
présence du Saint
en
des Saints
car
pas conaae tel, pas da¬
vantage que le peuple
ne
reconnut
David
comme roi.
de
notre Dieu est un feu
Il le fut,
secrètement
au
comme
—
présence
tel.
comine
,
de tout homme sera la
Le
Seigneur
Jésus
Christ
sera
roi, et
il
te
les
.
te
.
et
lumière
que•cet¬
trans¬
nous
Eita
pohe
o
te Patu.
o
e
noaà mai
ore
parahi
tous des constous
te
te crû o te
E
;te gra o
e
tac raai.
construi¬
Jours
de notre vie,
ajoutpirit, ■ qu’ à la
fin,
viarKrû la grande insgsectlob. Toutes nos
actioïié
viendront q.
la lumière pouf >An Ju¬
gement de la part de
Dieu.
Je
m’ imagine
que le feu
mettant à
l’épreuve les oeuvres
fût courou -
î
ia tatou
te orç., ore
noa’tu ai tatou
i te
cructeurs,
sant
.j_ao
Patn
i
sommes
Plus
hinaaro
nei
ia opéré ta-
ra
à une
maison (1 Corinthiens
3:9). Il dit que noos
Saül;
le sut,
excepté
sa
famille
toute
proche ;
et
celle-ci
ne
réalisa
i;-:
no
son
notre
de
tai"'e te tue nei titau-
ta'aa
ohipa, o
taua tiaraa ra, o no™
aà ïa i te feia'toa o
tei farii i
te ati s
FRUITS.
/iBilTTEZ-LS.
L’ abotre
compare
ne
ne
tou i
POINT
couronné
secrëtenent
roi
à Bethléem, même
"-a
te
royaume. Il ea-se¬
de môme lorsque Jé¬
sus viendra»
fut
pas couronné
moins
de trois fois.
Il
fut
tout dValorfl
chip-i O 0 te rû
raa
"îu
confiance on
leur
ta’na
raa.
hautes positions dans,
1* adminis tration
de
ne
personne
avec
lui;
ce furent eu:c à
qui David
confia de
Exudions
le
type
donné
par
David. Il
du
à confes¬
ser
SOUFFIŒR;
A
prêts
lui,
ronne.
ETRE PRET
n’importe
lui ou
quoi pour—
souffrir
lui;: si nous le
r0nio3£is,
lui aussi
nous reniera”.
(II limothée 2:11). Sans la,
souffrance, il n’j au¬
ra pas de
règne, pas
de croix, pas de cou¬
avec
tia
tatou
ia
roa
ia fariiP
naori râ, o
te
A taio â
hanahana ua»
tatou : ” E
pnrau mau
hoi
oraraa
nei
ï)arau
te maà
ia pohe
e,
tatou e oia'toa ra, e
ora’toa
tfitou
e oia
atoa hoi^' j^î'thuria hoi
tatou ia'n
ra, e hu—
na atoa oia ia tatou".
.
(II Timoteo 2:11—12).
inea ^
àita e
liai te
pohe^ aita. f^tô^TaT e
basi^ia,
ej mirl. te
mea
âita e sStauro,
aita atoa
la
TB INEINERAA
e
rê.
no
TE
Ho teie tumu parau,
e hiô tatou i te ho-—■
hoà ta
Davida i faaite fflEii. üa, faatahinu-
.le
elle révéle¬
motif ■ profond
de
hia oia ei"=-afii e tofu tairae. ‘"'Tiil taime ina-
ce
que nous aurons
tamua,
i Betelehema
ïa,
te arii noa ra o
Saüla. Aita roa e taata i ite,
maori rà,
fait,
Tout
pas
et pensé.
dit
n’
qui
aura'
Ef^.s_elon la vo-
lopitcf de
Dieu dispa-
i^ître;
seul
restera,
qui
ce
recevi*a une
récomx^nse
de cela
c’est
dépeiKi
et
que
notre
position JJidans
le royaume.
IL y a
des milliers de chré¬
tiens
aujourd’
hui
o
to’na anaê utuafare,
e aita'toa
teie nei
utuafare
i papu maitai i te auraa no ta¬
ua raea ra. I mûri ai,
ua faariro
hia
oia
arii no luda,
to’na
iho opu,
oia
ta,
mortes, la plus gran¬
de partie
de notre
travail
d’église est
mûri
TSilation
mortes et
pas
une accu—
d’
oeuvres
ne
porté
le fruit
que
Dieu
voudrait qu* elles''
luisît.
Que sont
a-
boi^,
arii, e
ua
inaha» i
reira hoi to te Vainia
o te Batu
tauraa mai
i nia ia’na, tei_faa—
tahinu ia'na ei îlesia,
ei Peropheta*
^ Ta—
huà e ei arii
np to’
loridana,
Bïôft,
pailloTost
na
nunaa^
mortev et
te
ao
de l’herbe
arbre
If^ phaume c ' est des
tiges de blé mortes.
Quand les
chrétiens
Pat
les mêmeè motif#
@
r;
faatahinu-
hia oia» Ca
riro oia
ei arii i
te pape ra
mortes. Le
un
taa—
e
taime maoro i
aê to’na riroraa
choses
bois
est
la
faatere
mau
mai ei arii no te basileia
Iseraela taatoao 0 lesu Mesia
te
i
lors le
la pâl¬
ie et le chaume ?
Ca
ua
to’na
e
dont les oeuvres sont
simplement
raa
ei arii, ua
tahoê maira te taata’
toa
i
pihai iho
ia
riro
Davida
ê
i
te taime a
atu
oia
mai
mua atu i
te
aro
[p;
Saula.
0 vai tei ioe
ia lesu ei arii i toie nei mahana ?
Aita,
to te ao nei
i ite ,
aita â to’na basilela,
i ite mata hia»
Teie
horo
râ, te mana nei oia i
i te aau o to’na
e
ua ite
taataJ
oia e; te ite nei to'
na mau taata ia'na ei
Patu. Eaha
ta Davida
roto
mau
te fsia tei
tiaturi ia’na
i roto
i te ana
i
Adulama?
i rave i
(II Samuela î?3). Teie,
taua mau taata*toa
i
tauturu atu 'ia'na
i
roto i
te
taime aho-
ahoraa, i
no
to'na
te
raahs^
faarue
Aita hoi to
nei
i ite
atu
ia’na ei arii, mai te
Iseraela
tei
ore i ite
ia
Davida
ei arilô Teie lâai¬
nunaa
faa
hia, tei ineine no te
farii i te pohe e oia'
toa, tei ineine ^go te
faî i to ratou manaô
tiaturi ia'na,
o Ta¬
tou ta Davida
ra
percera,
ta i moê ia outou
e,
i mûri
i
to
Davida
atu i te
teitei
i
pûpû
rnaü.
tiaraa
i
roto
i te
faatere
raa
basileja.
0
i to'na
te huru
A te taitae e
aoQa
hoi fakhou
mai
al
lesu.
ait A ROA B IfAA.
A TaPÜ
e ATÜ.
Ca faaau te aposetolo i ta tatou ohipa
fl&i te hoê fare (I Eorinetia 5:9). E o ta¬
tou atoa nei,
e feia
faatia fare
anaê ïa,
tei hamanà noa
i
te
fare i
te
fare i te
mau mahana atoa no to
tatou nei
ora raa, e
te parau atoa nei oia
e, i te pae
hopeà, e
tupu
te
hoê
raa
rahi.
Te
pa 'toa
ve
nei,
hiopoà
mau
ohi¬
ta tatou e ra¬
e
hopoi hia
ïa i roto i te
marama-
te hoê haavaha te Atua.
E te
rama no
faa
auaÛl tei tamata i te
ohipa a te taata nelj,
aita’tu ïa maori râ,
o to te Atua ïa
tia¬
raa i pihai
iho.
To
tatou Atua,
e
auahi
haapau ïa, e 1 te tai¬
me
tatou e tia atu ai
i mua i te aro no tei
Moà ra,
i
t^ taiae e
que ceux du monde, alors
la structure de
leur vie
est
seule¬
ment
construite
sur
dea oeuvres
mortes,
et
lorsq^ Jésus vien¬
lumière
Gomme
.
serait
ce
ter¬
rible
d’arriver dans
la gloire
et
de
si
trouver
récompense! Mais quel¬
le récompense
pou3>rait être la'nôtre,si
hiaî te
mau
oe a
atoa
no
te
donnons
nous
à
tièrement
oeu¬
passeront.
vres
—
ces
hiti hiaî e te
raraa, ei reira
nous
tûi^^era
mis " en
' tet
dra ,
Sauvés comme au
travers du
feu, sans
lui.
en¬
Jésus-
Christ
et GocLnençons
à vivre
’ hui,
et
consacrp^ ' toutes
nos
forces • à le
ser¬
vir.
devant
nus
nu
est des¬
tinée
à
nous faire
connaître
l’heure.
Dans tous les pays et
peuples,
chez tous les
la montre est devenue
un
instrument indis¬
pensable.
Presque
tous en possèdent uneV
Fidèle
elle
précise,
et
indique la
nous
exacte
minute
que
cette mi¬
nute fugitive,
mais
lourde, parfois de si¬
gnification et de con¬
vivons,
nous
séquences.
Dans la vie qui s’
nous ne pou¬
vivre
que
dans
présent, celui pré¬
le
cisément
que la mon¬
signale. Les
dépressifs se réfu¬
gient dans
un passé
tre
irrépara¬
et
dans
ble
ou
nir
qu’ils redoutent.
n:
--8
..
nous
nent.
erit
'
:
”A
un
r
ave¬
njîTi’ave-
passé,
"*0
importe
appartien¬
poète a é-
que
nous
tirions le maximum de
l’heure qui
pas^ et
que nous
ne
pouilrons
jamais rattraper|.tQù.elqu’un a fait monter à
Dieu cette
prière :
^Ohî mon Dieu, accorae-moi assez de séré¬
nité pour accepter ce
je
que
mort
qu’il
pardonne.
passé
sépare èt
ce
pour
dis¬
l’un de l’au¬
tre”.
Accepter
ne
ce
que
pouvons
chan¬
tei
ïa te taatoa
parau
e
te mau mea’toa
ore i au i te
Atufâ,|;’^
faaorehia îa, area te
mau raea
tei
auhia e
ana e toe mai
ïa e e
noaà. ïa te hoê haaaiau—
ruuru raa,
e
na
te
Contient
Dieu
pardonne nos er¬
reurs passées
quand
autres
ter les
circonstances
telles
qu'elles nous
C’est
sons.
lui qui
prépare
notre avenir
lointain,
Mais
il
proche.
nous confie
le
nous
tre
ou
présent
pour que
puissions le met¬
en
valeur, quel
qu’il soit.
ve
nei
i
êWe,
toutes
choses
C’est
à
en
de¬
mander la force et le
courageé
Au
il
mille
temps jadis,
y
a
presque
neuf cent ans, l’apô¬
tre
Paul
écrivait :
"Rachetez
les
mauvais".
Car
i te
roto
Skalesia, e mau ohipa
pohe anaê ïa,
o
tei
faahotu mai
i
iâ
au i to
i
ore
te huèrô
teie nei ao,
riro
ua
to ramai te hoê
no
tou oraraa
orfi raa tei haamauhia
i nia i
te mau ohipa
pohe,
e
ia tae i te
mahana e
te
taime e
hoi mai
ai
lesu, e
tuu hia taua mau mea*
toa ra i te mardi
ma,
e
haamou
e
hia.
No reira,
fi
roa
rot
e mea
fi-
te taeraa i
ro¬
to i
te hanahana
mai
taoà vêhi- orehia
ra. Üa faaorahia
mai
te huru e,
na roto
i
te ausdii, aita e utuàl
S utuà rahi rà te noe«
aà ia tatou,
mai te
peu e, e horoà faahote
pe roa
tatou,ia tatou
te Atua hinaaro.
no
Baha
atara
ïa te
raau, te
aihere e te
nonoha? B mau mea poLe anàê ïa. Te raau o
te hoê
la taoà pohc^
teie atu
ne
elle
nous
le
temps.
jours sont
Cette paro¬
le,' écrite dans une
prison
à 1’ adresse
'des chrétiens d’Snhè—
paraît-
dictée pour
siècle ? Or qu*
pas
est-ce
que
racheter
le temps,
sinon sa¬
voir
s’arrêter
notre
course
le
ter Dieu
que
dans
contre
pour faire
pour écou¬
nous redire
point;
chaque heure, cha¬
qui fuit
minute
le Cadran
montres
est
sur
par
Qbk^ler ce qui peut
nouvelles.
lui qu'il faut
les lui confes-'
nous
te paeau
que
-
i rave
pohe, e
rahi no ta
ohipa e ra¬
tatou mau
tels
qu’ils sont et accep¬
ter les
fait
Mais
qui
l’éternité."
tou mau ohipa
ei mau ohipa
la montre
sonne
que
to tatou
no
ger,
n’ est-ce
pas
tout d’abord s’accep¬
ter soi-même,
accep¬
lui seul a scruté
A nous l’heure qui
fuit aussitôt'qu* elle
avenir
te huifaaroo
a
to
no
I
mai
e
^i
taime,
ia pupu tatou i to ta'
tou puai no te tavini
raa*tu i-'na*
puis chan¬
ne
mod if i er s on
comportement,
sortir
d’une situation, cela
n’est
possible qu’a¬
vec
1* aide de
Dieu
qui, par Jésus-Christ,
A Dieu cet
ohipa a
rave,
e
riro ai te
mai te ohipa
notre
cerner
1*
e
nonoha
ta
tatou i
i feruri. E
de sagesse
“
ohipa
te taime
te
pohe atoa ïa*
assez
arrivent ?
Dieu
mea
te paraü
se,
nous
hoho-
i
de courage
pour changer
ce
qui
peut l’être, et assez
nous
stérile
Ni
il
ger;
écoule,
vons
Que nous
soyons
au
travail
ou au repos,
dans
le
délassement
ou la
méditation, en
bonne santé ou malade,
ïa e
he
tiaraa i roto i te basileia.
B rave rahi
te huifaaroo
i
teie
mahana tei riro ta ra-
LA MONTRE
te aihere e ainere po¬
itea
e
ta tatou
tô huru
iia montre
marama-
de
nos
sursis
lui accorder afin
profitons
que nous
du moment
pirésent
pour saisir
le salut
et la
vie
étemelle
qu’il nous
offre
Jésus-Christ.
TE
UATI
en
r
Ua
faataahia
te
üaTI no
te faaite ia
tatou i te hora. I ro¬
to i te mau fenua’toa,
e i roto i te mau nu-
naa’toa,
ua
riro te
ei
taoà faufaa
Te parau rahi o
ÜATI
rahi.
te taata,'
ratou.
e
To ' na
-^Tl ta
maitai e te ' p^u, te
faaite nei oia ia ta¬
tou i
mau
te
ta
minuti tia
tatou
e ora
teie nei minuti
e te teimaiia,
nei,
mau-ore
i
te
tano
mea
mau
e
te mau mea tano-ore.
I
roto i te tereraa
te
no
ora
aita*tu ïa
pü roa ia
ri
râ,
e
nei,
raa
t^irae. pa-
mao- -
teie nei ïa,
oia hoi, te taime mau
ta te ÜATI
è faaite
o
mai nei. Te paeau ra¬
hi
o te taata, te tia—
turi nei
ïa ratou i
roto i te parau no te
mea tei
mahemo o
te ore é hcÊ
faahou
fflau
mai, omOrWïa, i ro¬
to i
parau no te-
t^
tau i mUa tei riro ei
mataûtaû raa na ratou.
E ere hoi
o tatou te
fatu
no te mau tau i
mahemo,
e ere
atoa
o
tat^|^?te
fatu no t<
mauPtau i mua. Teie'
mûri nei te parau
papaihia
ta
e
tel'
te hoê taa¬
:
"Tei te Atua te pa¬
rau no te tau i mairi,
na
faaapî e na’
atoa e aroha".
"0 te Atua te fatu
nq
te tau
na’na
e
anaê te
i mua, oia
tia
ia i^e"
"No tatou teie
ne^
hora,
raoê
tei
i
o]
i
te tairag o^isJ W
faaroohiai.
ïSi rot®
râ ia 'na te
noa
jbraTï^a!
amuri atu"»!
^
faaore
nei
te
i
to tatou mau
Te
-
Atua
mahemo i te
taitae
tatou e faï ai
i te reira
i mua ia*
hape tei
Na*na
na«
e
faaineine
i to tatou ora raa a-
tea
e
aore
tou araraa
ïa to ta¬
fatata.
Teie râ»
ua pûpû mai
oia ia
tatou
i teie
tairae, ia nehenehe ia
ia
faaohipaf
noa'tu to*na huru.
NoaHu to tatou tiatatou
-
i te taime ohipa
e aore ïa
i te^ taime
faaearaa,
i te taime
raa,
no
haamaru
te
ïa,
aore
i
raa e
te taime
i
te
tei
roa
te’ taime
mairi,
o
te ore
e nehenehe ia ta¬
hora
e
faahoi faahou
tou ia
mai.
Teie te
hoê
ta
pure
hoê taata faaroo i
pure
i : Jttua i te aro
te
te Atua î
"E tau
Atua eî a horoà mai oe
iaû i te
no
aau
haapao
au
i te mea
tia iaû ia
roà raai oe
itoito
no
te mea
o
-
tauiî;..a hoiaû #'i te
te
i
tih
e
horoà
a
i te
au
hiojoà
tera e i teie.”
Te farii raa
i
hoê
mea
te
o
ore
te
e_
nehenehe ia ^tatou ia
taui,
e ere
'aï^
ïa
farii raa ia .tatou
te
no
te feruriraa,
te
taime maitai e ao¬
iho,
ïa; i
maï»
tahi pae ia au
i to
ratou huru e te farii
raa i te mau
mea’toa
te taime no
raea tiâ ia
haapao maitai tatou—
re
te
e
te fariiraa i to
taime
tupu mai
e
ai ?
Te tauiï*aa i te,
mea o te tia ia
-
hoê
i-
parau i
tatou atoa i
nei, teie nei
riro
hia, te \,iaaite raa i
to’na huÀ,
te lin or o
raa i
i te hoê
tiaraa, taua i'iau moa’
toa rat
©
tia ïa na
no
teie nei tau ?
Baha hoi te
E
taime".
no
auraa
"Faa¬
teie parau
e ;
herehere
maite
i te
anei te
ere
.
rotO
te tauturu
i
a
te Atua* o te nehenahe ia faaapî i te mau
nei na
mea’toa
roto
ia lesu-Mesia. la ani
atu tatou
ia'na ra i
e te itoito.
I roto i te anotau
te
puai
i ia
iaû i te paari
mai oe
ia ite
te ore e
te
tauihia,
i
farii
ia
i te
± tahito ra,
ua
fata¬
nei 1.900
matahiti, teie te parau ta
Paulo i papai
"E faaherehere
maite
i te taime, no,te iuea,
teie
ta i
anotau
e
teïe".
ino
Teie nei parau,
ua pa-
paihia la i roto i te
fare tapeà raap ta te
Aposetolo i faataa no
te huifaaroo no Bphesia,
teie râ aita a-
r.iau
ea
teie
faaa hiopoà mai¬
mai
parau
nei
ia tatou e,
reo
na
e
a
te? A faataime rii na
i to tatou
horo raa,
no
te
faaroo i te
Atua, tei
mai
parau
ia tatou eî
teie nei
hora, teie nei minuti
s hfçjip noa nei i roto
i
te
no
tapaô ïa
üA":'!,
e
te
Atua
to
aroha
ia tatou,
ia
tatou i
teie
nei
te
taime
te haruraa
no
ora
haapao
i
ta’na
mure-ore
i pupu
ia tatou na
roto ia"lesu-Mesia.
Te huru no te toroa orometua
i Tahiti nei
Veà no
aênei,
ï roto i te
Tiunu
i mairi
faahiti hia te uii mûri nei : "Eaha
te toroà orometua
i ore i
tere
maitai
i teie mau matahiua
pahono hia
mai tfeie i mûri nei :
ua
"Ho
/te mau fifi ïa i
te pae no
te faainei¬
I
teie nei Veà
ne
roto
i
no Tiu-
raa".
rai, teie ïa te uiraa.
"Eaha maUte au no te
o'^Sfetua
toroà
i teie
mahaiîa
‘
Teie hei
uiraa, e
tia roa
ïa i te Bka—
lesia
tahiti
iho ia
pahono. Te toroà ororoetua
o te hoê ïj< ohipa na te
oia tei ite,
e na'na
Ekaliip^^.
atoa e farii i te titauraa e i te hinaaro
no te mau orometua no
arauaê.^iho, e
na’na-
faaineine
ia *
ratou no ta ratou mau
ohipa.
No reira,
e
mea tia
roa ia uihia
te Bkalesia Tahiti e,
eaha
to’na manaô
i
nia i te toroà orometue no teie mahana.
atoa
©
e
0
te hoê
ïa
peu
e
mm
i te io^à
nia
no
ra^ i te
ta'na_ i ite
noa
peu
o-
rometua. E ia hiô hia,
mai te huru ra
ïa e,
aita oia
e anaanatae
maitai nei
i
te pae
te
no
tahi
mau
hia te
vahi rii
no
toroà orometua ia
mai
tei
hiniaro
te
au
hia
e
tauiraa
e
te
lesia
mai tei
vêtahi
no
Europa.
te
opual^^
mau
raau
Te
ruata-
rohia :
Mai tahito roa laai
to te Ekalesia Tahiti
haapaô
to'na tupuraa.
fenua
haapiiraa
aaa
orometua,
puriu
ua
ïa i to
pinepinehia
te hkale¬
sia", no reira,
faufaa r:.!,hi
ïa i. mUc?.
"fflafatu
no
i te mata no te nunaa.
Ho roto mai hoi te orometua
i taua nunaa
ra$
I
Vahi e
aifaitc
roto i te mau
r-'we
rso.M
rahi, ua
te toroà
te tcroâ
tavana, e -u) re ia f aa
hau rii
aê, e te it®
orometua
nei hoi
e
te Hau
i tatxa.
tiar^y ^ te orc"etra
ra4
'.jîii
rometUa,
3aa no
e
te o-
iteahàa
v-<
.=;e:i tyie i
”"'vi aromotuai. o
te haê ia taata. no ro¬
ia au
nei
;
i te nuuiaa, o
te lios ïa tiai maîB-O©,
tei ite
i
ta’na ma'jt
rüanoe (ia au i te pao t.e u:ibilia)->
Te
■afa raa no to’na taïrao.
te
pou nei i.. i
to mai
na
to'na toroà, o
afarpt
n'
"-o"
taimoç
ta prj
Xrl
la
i
i
te tahi
.
nia
i
no
tirio.
I%i te
ta
no
o-
.i a
to’ ni;. ar .ra
hipa
,
ta. .-
mau
ta'na paroita,
te rli’O atOR
nei cl...
el
taata
faao.pu, ei
te
taata tuia,
rr-i’-o
nei oia i te ohipîi ac
te
faaravairtia
i te
tauti-iru
ta te
Bia i ttiTitêie
nnn.'-a
irvîhaj
e
fiita
,
raiai
tauturu itaora rna e te
ora r?'ta no to'ria atU;'."
fare
Ua hay^.- ûnei toio nei 'ü-arra.. ?
E neî.ienci'.e
ia p,-. unei
tiwa
no
to’na
,
hia
teie
Aita
e
mahara, i te
fenua Europa,
atoa
ra
te
peu
teie te huru.
atca nei
te
eau
te vyl
myi
Te
mau
"cri-'
metua
ohipa”
rave
to ratoa
te
Jboroà ororaetua-
Eita anei
atoe
O
—
e tia ia ra¬
iiia td.ua peu.
? Ua na
reira*toa
hoi O Paulo
i
to’na
ra
tau, oia hoi3
(\Ohina
haraa-ui fai^o ie
te
no
i
roto
pae
te
tlaraa
t
or.ara.a o
_
tene'worb,'
teie
pu
i
o
to tatou
e
:
te
to-
raa
o
tavini
rahi.
nau
^^oi/e
ae.a
«
e
te hoê tauiraa
e
..te ._,hoê faaapl
no
'tor-û.a. ororaetuaj
te r.iveà .rn e tupu aij
retefiïpto muu i roto*
oroï^etua i te
no
te reira te raveà
roà
orornetua, o
te
hoê ï ; t.avini raa Ke-
I8;5).
I
te auta—
tupu ni
maori râ,
ïa iteraa
taata
e
no
huâ ran no teie nei
ao ? Noa*ttt râ, e ere
i to afa raa
tairae
i
tei rave
no
ve
te parau
o
tè"
aravihi;,
oia
hoi,
te mau tiaraa’
toa e au no teie tau,
e tei hau roa*tu, mao¬
ri râ,
ia horoà mai.
no
te Varua
o te Atua i
te hoê
aho ora apî i
te Bkalesia.
-I te mau matahiti
aênei,
i mairi
ua
haa-
mauhia te hoê pupu o-
apî tei parau-
rometua
hia **
tei
mat
or orne tua
faahope
i to rate toroà
te
tou taine no
i- / a'aui hia’
tu to’iia tiar.aa iflora.I0, tei riro ei p5L no
to'na
iaaça.
S au la
fo,.auJiia to orc,:aet.uu>, i
ts raau moro no
te tî-
tla
roa
kalenia,
oia
hoi.
tosa
.Itl
no
roto li-ai
i te
’au'ls,
-r\.
î
r-îr\<,
! v".
Te hoê
?
i
hoê ''popaa'*
e
faar c 0 h.Oi
te pus
no
.i't
tivilfi
e te pa©
ia'na.
xaa—
te
n©x
x'â,
te
hoô
mea
tavioi s.o
te Atuao Teie noi tivi.^
ei
X^XO
y
te
.t.ta
iaaroc, Wi.
pae
hH-..-...’auiiia To. i nia.
te
U
1
” tié \ JL U.A.‘
i# -1“”
”.r
i
lüaere
te mea e,
e
tupu nei te mau mea e
rave rahi no roto mai
1 te oraraa nei, o te
te reira e
faatupu mai, i roto i
E na
fcianaô
,eita înau
â
e
tano fnabou te
faito no te toroà orote
e,
e
teie tau.
te mau
tupu nei
Na
te
i
mau
e
rave
rahi,
tei iteahia, tei tupu
e te
tupu -â i faaite
ohipa
tei
-i- trlL
mua
te Bkalesia i
te
1 t 0 hoâ t'io .'l; % ’ïhO
raau
fifi
a-
Tb
V
X ax’ .iu
.
4-.-,
l’a,
k
-<«-1
,.
fx
SiitU
h.aa piiras
ter
f.'ji. ;itor.tO
i te
i
toi'xa
roto
toa
te oraraa
fa iroo. No
reira, eita
tatou e
pae no
ia tatou 0,
e
te
no
h.^nujcev5,
t, j Uâ
i te pae
mai
ruà”
raa
te
ao
e
ohipa
ji-Uav.au a. tv'..]
1
te
metua i nia i
V
l/iAJL’ciiiXl:* j
ï'irir.i
utuafare papu
i
pâ»
huru. iio vo'i'ia tcroà i
oia hoi ua rire ie oroia6tu.:-t
hoê 'la
metua e ta'na mau ohi-
i
haapapu malts
raaapiraa î
paroita o te
taui hohonu roa
i te
huru no te toroà oro-
roo
x'eie
Te
i
farerei
mana
no
ma
t tr.L'Z
te
a-
0
'.uu t
pü no
raau
i>
©
Ô
.L
■■0,0
,
V. w
'X
.
1
AtUn,
huru rau
toa, e na te reira atoa e
faahepo ia'na
ia tuatapaspa oip i ce
mau huru
atoa xio ta*
taaê, te hoê fai¬
ite
faito
e piti ;
.11' tahi
”te faito 0'rphetua tei faahope i
lo ratou
taime i nià
i te ohipa orometua”?
e te tahi,
te
faito
hoi
puai raa e te faarahi
tua
e
.:îei ïa teie nei peu e
riro ei
mahegitura a
na
roto i
raa
raa
mau
na
topû,
toa no
te paroita.
teie t^.lre nei,
e
I
5
( Papeete s
ïït'uroa). S o piti hoi
paroit.a oire tei hriaîoau hia,
ai ta â râ, s
ïa ratou
oronetua i
iteahia
(Pire.3 - P.aa.a). B
.
te
piti
atoa nei e
ai ta ta raua
vai
CI’orne tua
e
pa.roita (te Per et i-
toiii
te
o
Bkalesia
te
e
Papai-parau). Bita
rahi
roa
tabulft na rc-
o
ore, e
teie nei
to i
te
hrramauraa i
te tahi atu â mau pa¬
roi ta-o.ire,
te
tahoê
na
rua
roto i
mai i te
tahi aaa
paroita îaatsiïiaa mai te faatere
hia
e
ts hoê
motua,
pae,
e
na
noa
oro-
i
te tahi
roto ïa i te
faat-iaraa
i
orometua
tei
rave i
te afaraa no to ratou
taime i nia i te ohi¬
pa
orometua tei rave
i te afaraa no to ra-
taime i nia i te
tou
orometua" (mau
ohipa
.ffiateinaa
orometua
teie râ
ua
,
atoa hi-
hinaaro
atoa
ia tupu
tauiiMa i reitupu ranei te
hoê faaapîraa ? Noa *
te heS
B
rn.
tu te huru
no
na
tia¬
orometua
e pitinei, te mea râ te tia
ia tatou ia ite papu,
maori râ, o taua taa¬
ta ra
iho â e o taua
tiaraa ra iho â : oia
hoi, te
o lesu
raa
Mesia
na
o
i
j£^pu i ta*
Bkale. iJfi }no te
ora
teie nei-aoo
te tahi
150 MATAHITI i TEIE NEI TO TE BIBILIA
i te tino orome-
manuia î oia,
te faatupu-
IRITIRAA HIA I TE REO TAHITI
i. te
tahi atu â
tiai-nM api
(i te
^-
V
ro
roto i te haa-
-i.fî.' no.
e tu U raa
riro ïa
a0^
t î'na i
ni a i t
Ei ta 0vahi te itei.
hoê Bk-; looite
?
i
rote
tel.oai i
I
o te
' .u ox'o retuf
oire ïa o tei
hr->
i te mau ohip-i’
ia r.itou,
ohipa e no ta*na
faîraa parau.
E ere
te faut ahinuraa.
na
or orne tua”.
na
u.a
..
ta te mau ororne—
tua mieionare
e
atfûo
noa nei âTeie râ,
no
teie
mau tiaraa, ■
ua
hinaaro hia la te
tahi
mau
faaineineraa
huru
te
tuau
tei
te pae no te tia¬
orometua, te tupu
nei ïa
i te rahiraa,
oia hoi,
i roto i na
•
t©
e
I
riif i te tautura
ts fàô .ia rat ou c B ou.:,. ■
toa tsi ite e ts ;
ia’na,
noa
raa
t.aata i roto i to
tou
peapea t; -uaa-
rmai ai
moemoe
puTara, e te mono raa
hoi i te tahi mau tia-
réat ta'na.
Eictua atoa hoi, c toi
itô- i
te fciîâitiu :i. "G'j
e
rahi
te mea râ tei hi¬
rahi hia,
o te
taata
ïa e baccalau¬
(te tsuta rii e
te
tooà)^ S t<:ifxta
paari atoa cio., e o
parave
raa
tau,
foia
Tl -J
farerei
haere
i te feia tei pa-
te
no
naaro
e.--r!.».—
io.
te tai;u9
no
ravai roa* ^
mai
te
peu e, o
te
taata
'e
brevet tana
tei farii
hia i teie
î; .rCï t '.hi ja e »’0
hi
atu
mu i-uata
nehe
faatupuraa pa¬
te ohipa o te
feia api,
no te haapiiraa i roto i te
mau fare
haapiiraa,
te
o
e
te
no
ohipa
rau,
raa
haa-
'-0:1
orometua
mau
pae ne
feruri raa.
©
roto i
no
t©
fenoà
îBau
Pâtitifa,
ua
faa-
tia oia i te hoê ohi¬
pa
i te
iti tei tupu
boê mabana i to*na pa—
pairaa i te boê ^lau.
Pe faatia ra oia i te
boê fare pureraa i Rarotoa i taua taime la.
I te poipoi,
ua
ta©
i t© vabi
obiparaa e ta’na mau
taubaa tamuta. I mûri
iti ab
te rave ra
oia i te boê ohipa, ©
ua binaaro
ihora oia
tapû, i te boê raau.
Bevâneva iboi^ oia no
oia i
5o
I fë
IÊII7»
ua
Tiuim
neneiîiia i
îM>
^areaitu
te api aataÿsaà. no te buka
ffiata1 ^atitifa
rpa
laaa
nei.
%ua buica la, O
te ëvanelia Xa a I<u]^,
tel iritiMia^,
e Soti
isai t© taatunûiia ©
te arii
© Poiaar© II.
Bi
tap^oraa
taaa
rau
i te pa«afeana
taai Ta, no î^iti e
ao Patitifa, ua horoà
hia
O
te laisiônare
e
Ellis,
ra
te faatere-
te
neneiraa buka
fflatamua i ô tatou nei
no
e
i a-
tel
oia
'
l'ba
ji
hoioà
te hanahana i
te arii
ia Pômare II
no te neneiraa
i
te
api mataxaua
taua
no
buka ra.
I
te 50 no
îiunu i mairi iho nei
i noaà'i 150 matahiti
mai te mabana i
tupu
ai
taua
taaê
ohijfâ,
i
ra,
xoj tatou
fenua nei.
I teié
roto
i
te
mabana, na
i te faahitiï^a
hanere -e-paeahuru-raa o te matahi~
ti
mai
te
mabana i
nia
êê,
i te
te imi
i neneihia’i te paxuu
matamua roa
na
roto i
j,tou reo- îae loa
pi taua mabana ra,
>arau-noa-bia
tatou reo,' aita
papaibia
e
to
iû i
aita i ne—
neibia. Aita to tatou
tupuna i il
tat^i ohipa ra, e
mau
toà ratou i manao la|,
e n^enebe
ia papai¬
bia te hoê
parau.
I
roto
i
te
parau no
Tiboni Viriamu, te ai,to tttiroo
tei
poro
ir©
i
te ©vanelia
atu nei 1
ua
ei parau i^hi
te maere.
riro ïa.
roa
e
fifi no
te reo : te haapiiraa
i teie reo, a iml atu
ai i te papairaa. Elte tabl,
ta
te
nehenehe
e
hi
taime,
ua rave
boê
i te
oia
paêbaa
ua papai
maa
iti raau,
e
te
boê maa parau
iti i nià iho, horoà*
i
tura
te boê taata
i
ohipa ra, mai te
parau ia’na e, © afai
rave
fare
ia Piboni
Viriamu vahiné ra- Ua
horo teie
taata mai
te uiui noa i roto ia^i
i te
eaba teie ohipa.
la tae oia i te fare,
e,
na
ua
horoà
baa
raau
vahi^fe
i teie paeia
Pihoni
Ua taio i-
ra.
hora oia i te parau i
papaibia i nia ibo e
taue
ê atura, haere
atura i roto i te fa¬
re
e
te
êê,
rave
ua
afai
ia ra¬
i ta
te
e,
ro
o
teie
ohipa,
e
tii i
vabine i
ai ia?îi i horoà*
paehaa raau
e èè ta oe e binaara? Ua tamata Pfho-
ni V.
i
t©
tatara i
teie parau,
aita rà
teie taata i maramarama,
no
te
tei
ore
i taua taime ra,
mau
te
atoà no te
p^rau
fenua nei,
mai te pô
mai
U£i tamau-aaunoa-bia la
e
te mau
tupuna,
e ua haapiibia i terâ ui e i te-
aita à
i
te
roa
siagpire e td^oru
roto ia
ratoü.
no
no
te
te imiraà
raa
no
i noaà mai
ia ratou mai te haapu-
taî
tabi
tu i tauà mau reo
ra
i roto i te boê titlonare;
feferesoni, o
o
Deniti
e
o
Noti
—
na
taata i haapao i
obipàl ra.
taua
I te mata¬
neneihia’i te
biti
evanelia a Buka (1817)
ua
noaà
mai
i
taua
taime ra,
2100
reo
noaà i te mau mislo—
nare i
te
haru e ta¬
rât ou i
haaputu iroîo™°TT'e’^ifX ônaf
ratou
i
hqamaïu. I
teie nei, ua noaà mai
teie
mau
reo,
ua pa—
paibia, e nehenehe te
ohipa tumu ta ratou i
îiaere mai e haamau ia
tere.
Pe
reo
tei patae roa
rau-noa-hia e
mai
i
teie nei, iia
oti ïa i te papaibia
matamua
i te
t,e reo
reo
haapiihia
ua
i te papai e
to’na reo,
taio i
vai à
tei
tefcë mabana,
àltilia tel
i
anaà te
riro ei
vairaa-ino- ore
taua reo ra.
Ho
te
raveraa
no
i
taua ohipa ra, ua baamau te Sotaiete misio¬
nare i ta’nà neneiraa,
te neneiraa parau roatamua roa i roto i te
mau fenua no Patitifa
apatoà,
i Âfareaitu,
faaterehia
e
Blisi,
tei tonohia mai
e te
Sotaiete
no Lonedona
te
haapao i taua
ohipa ra.
I teie ma¬
bana, a haafflanao ta¬
tou e, i te 30 no Piuno
1817
nu
i
teie
(150 matabiti
nei) ua nenei-
bia te
parau matamua
roa i
roto
i te reo
tabiti i Afareaitu, i
te neneiraa a
te So¬
taiete laisionare. Mai
te
tei
faataa te tino mi-
i rïeneiinia’
roto
na
tabiti,
rp
ua
Pii
parau
te nunaa
tei
ui e te mau taata
parauhia "te arapô”. No te faaohieraa
i taua ohipa fifi ra,
taüa maii;
ra, 30 no
te roahana
te
i te raau
reo
i te au¬
te mau reo ta-
atura ia’nat
tu i teie
ratou
ra,
e
teie à
paehaa raau
i
roto
i te risfe, e
ite
i taua
ai
itehia
e tei ore â i
papaibiai Pae roa mai
pii ia
reo
maira 1
e
oe
haa-
e
papû i te ha-
oia e,
ua nanaobia o
nia ibo
i
te arabu,
aita rà oia
i ite i
te auraa.
Ua boi oia
ia Pihoni
Viriaùax la
eaba ta
vai
rururaa
maere
parau
ua
haapào
paehaa
raau
i
faaruebia,
ua rave i
roto i to’na rima, ua
buriburi; te ifee ra
ua
rà;
laaira i
taua taata
ra, borbà
maira e haere atura e
rave
i
ta*na ohipa.
No
roa
E mau
te
Pe
mau
misionare
matamua tei
tae
mai
te fenua nei
i te matabiti 1797, i roto i
te mau fifi tei farereihia e
ratou, teie
ratou ohipa
hou
e
noaà mai ai ia ratou
te
hoe ite
ï^vai no
i*e reo.
Te fifi rabi
fare. !lo to’na binaaro or© ia maiA te ta-
teie
I) te 30 no îiüjm 1817, O te mabana ïa
terâ tau,
ffloè
tou ia haafflanao ma te
piti parau:
parau.
Bita
teie mabana e maere i
teie parau,
areà i
tou la baamata
oia
e, ua
ia'na te èè i te
taata i
teie
ua haere
oia
e
nebenete hoê
tatou i
ite ibora
tupu ai ,taua ohipa
tàaê ra, © tia ia ta¬
faabiti
e ua
oia 1 itè e, e
he ia papaibia
mea
te vai nei
e,
taio
mau
mabana
tapaohia
haamanaoraa
no
te
i te
mau
ohipa tei tupu i terâ
tau
e
i terâ tau, o
teie te
tabi mabana,
te au
i te mau taata
te
fenua
nei ia
no
baamanao, oia boi,
mabana
te
neneibia i
i
te parau
i roto i
matamua roa
to*na
reo
i
nia i te
pepa. B tate ohipa no taua
%ahana ra,
no te hoê
,.pao
feehera^i tau.
Mai taua
jàahanrrfeira,
i nia i
te
neneiraa
Âfareaitu,
parau no
ua
nenei-
hia te mau tapura P.A=
PA e te mau tapura tao tei operehia
i te mau- vahi atoà i
roto
t
te
mau fare
ioraa,
naapxxraa i haamauhia,
i
reira
te feia’toa
tei hiaai i
i te papai
haapii ai
e te taio
i to'na iho reo.
2) Te
rau
piti no te pa¬
te au ia tatou la
haafflanao
Piunu
no
te 30 no
1817, teie ïa:
te parau matamua roa,
tei neneihia i roto i
te
reo
parau
ïà
tahiti, o te
na te Atuà.
tè
hoê aaniu e aore ra te
hoê
parau
tuatapapa
no te
fenua
nei, ei
parau
mataiaua
no te
Aita i neneihia
ropheta
buka
na
rà i ne¬
te Parau ïa
matarriua
rau
neihia,
na
te pa¬
parau;
O
te Atua.
ïe roanaonaoraa ra-
hi
no
re
i
te mau misionaroto i to ratou
ohlpa
faatupuraa pa¬
O te horoàraa ïa
rau,
i roto
te
i
te rima no
taata
mau
te fe¬
o
nei, i te taime e
oti ai,
te
hohoà no
te taatoà
o te Parau
a te Atua i roto i te
reo Tahiti,
ia nehenehe ia
ratou
iho ,
amuri aè,
ia. taio e
ia feruri
i
l’arau ra.
Areà râ, eere
nua
i te
ohipa
iti taua
te hoê râ
roa e te
ohipa ra, o
ohipa ^rahi
fifi, 6 te oti
to
i-ïp:^afaaoromairaa
^ Te buka raatamua
e Noti
roa.
■iritihia
tei
na
na ro¬
i te tauturu
roto
Pômare II, o te evanelia
la a
Luka. la
a
oti
te
i
iritiraa
taUa evanelia
ra,
e
_te faaafarofaroraa
i
te
raau
reo, ia noaà
te
auraa
laau
no te
parau
tupu
iritihia, i
te neneiraa,
i
ai
tei riro ei
te ohipa
omuaraa
rahi tei
no
haamatahia»
Mai
te
matahiti 1815, ua haa-
matahijS?^, t S' ohipa,
roa
e e
i te matahiti
oti roa'i te
Bibilia taatoà
i
te
iriti, oia hoi, e 20
matahiti
tei
pau no
te iritiraa.
i te loau
buka*toa o te Bibilia
1835
e
rai.
tereraa
o
1829
üa- haamatfihia i te
matahiti
Î8I5,
i te
30 no Tiunu 1817, xia
neneihia te api matate evanelia-a
no
Luka e Pômare II <>
1818 t ua oti te e-
vanelia
a
Luka i té
neneihia i
roto i na
hohoà 1500. E 3 mata¬
hiti
i
mûri
hoi
i
te
ua
oti i te ne¬
1821,
neihia
te evanelia
loane,
te ohipa
mau
Uà "neneihia
Apî
TAHITI ITEI
taatoà
I te 21
1835,
Titema, ua
te matahiti
e
i
i
te 18
oti
te
Bibilia
no
1836, i ne¬
J^ibilia
ra,
apo^ëtolo,
a
a
te
na p©—
ua
tae
i
Tahiti nei o
Poimian
e
to*na atoa
utuafare.
E orometua
haapil
neihia’i
i
te Bibi¬
lia taatoà i Lonedona,
e te hohoà matamua no
taua
Tiunu i
mai
iritiraa i te
taatoà. I te
matg,hiti
:
no
aênai,
mairi
te hoê
e
ua
atoa
Irrite,
no
e
roto i
no
Ekale-
te
sia no teie nei ao ).
Ha
farerei
bia i te
no
Apon¬
Paatéro no ta ta¬
tou Ekalesia
Tah.:.-ti,
i te mau mero
no
te
Tomite
Heremona,
e
tae noa’tu
i
te mau
tino orometua no Tahi¬
mau mero
ie
ti
nei
i
hoê rûrûraa
tei
tupu
i
roto i te
orometua
te 27 no
C.O.Br'^iapooraa a-
Tiimu i te Fraternité.
Eaha to*na hinaaro tu»
diakono e i roto hoii te tahi mau putupu¬
te
pupuhia/|t^ ïa i te a-
mero
i roto i
oia
Pare Eaapiiraa
orometua ao
rii •^àhïrie ia VitoriaE 30
matahiti ohipa,
feruriraa
no
te
te
imiraa,
i
roto
,
no
ia noaà i
te rima no te
taata o te fenua nei,
te
hoê hohoà no te
Parau
a
te Atua.
I teie
mahana,
150
matahiti
i mairi, te
haamanao nei tatou
e,
te
parau matamua
roa
tei neneihia i roto i
to
tatou
reo, o te
Parau ïa
te
e
te Atua,
tei herehi.a
tupuna, no
na taua Parau
na
parau
te
mau
te mea,
ra
i
iriti ia i^tou
mai roto mai i te ma¬
ria no
te pouri, e na
taua Parau ra
i faariro ia ratou ei feia
tiamâ
i
roto i te
mesia
ra
ia lesu. I
teie taüf' ràhi te
mau
i
E
buka
mu
te
a
nehenehe
au
: "te
i ta oe
e
parau,
mai te taata
tei itea ia'na te 'ta-
oà rahi ra*.
i
ite
(to ratou o-
kalesia
te Atua.
ia tatou
raraa, te faatere raa
e te haapaô
raa i to
ratou toroà
tou ohipa).
ro
e
ta
ra¬
Ua hinaa¬
atoa oia i te ite
no
te
to—
i te huru
.
nei
oia
papu i te hum
te tiaraa orometua
i roto i ta tatou
E-
ia taio i te mau buka
maitatai
atoà, eiaha
râ ia moe ia tatou e,
te buka
tei hau i te
oaoa
oîa*^
no
i pihai iho
te Parau
i tae mai ai
üa hinaaro
papai Salamo
o—
hipa î
mua
:
afe, oia
teie
mui
;
I- TE TERE 0 F0RM.\îî I
Paufaa
te
API
MAÜ PAH^U
matahiti
i te reo tahiMai
teie huru o
ti.
IMAU PARAV AP!
faufaa, te buka te au
ia
taiohia
i te mau
mahana
tatai tahi, o
te buka
ïa no te raau
buka, oia hoi, te Pa¬
rau
a
te
Atua i te
taata nei.
A
taio i
ta tatou Bibilia i te
mau mahana tatai tahi,
a faataa i te hoê tai—
me iti
no'na» A taio
Sa'na
ma te pure, ia
noaa mai
ia tatou te
mau hinaaro
no te Âtua
na roto i ta ta¬
tou taioraa,
a nehe¬
nehe ai i.a tatou, mai
to tatou mau
tupuna,
ia hore
i
taua buka
ra, e ia parau mai te
i roto
te
pae
Genese, Sxodo, Levitiko, Munera, Beuterpno-
faaavarirga i teie nene iraa
12 e
a Mose:
nainai
e
roà diakono, ekalesia.
taua laau tumu ra,
Ua
tere haere oia na
E no
vêtahi mau
putuputuraa
apooraa
roto
i
te
turaa paroita.
I Heremona •.ua.fare—
rei atu oxa i
te mau
^pi-orometua»
e ua
fariihia ratou atoa i
roto
i
te fare o te
faatere o te aua-oro—
metua.
I te 29 no
Tiunu, ua
haere atu
oia i Koo—
na'na i tord^i
putuputuraa
api i roto i te pdrol*
ta no Haapiti, mai te
apeehia e to’na utua¬
fare e Gonte orometua
rea,
te
no
e
fare
Betelao
9
II- ibrusalsiia.
ioà ïa t©i
mairitiia i nia
i te
lare
pütuputuraa apî
0
te
paroita no Haa—
piti, ^tei tomohia i
no
te
te 29 no liunu i laairi' aênei. üa haaiaatah.ia teie
nei lare
i
te 25
no Hoema 1965,
ffiai
te faaterehxa
e
te tamuta ra o
Tapntu-
ara^iaumllaau,
e laai
itoitohia
amuiraa iîio. I
te tauturu
e
té
litema,
te 9 no
hi, e i te 29 no ïiumatahiti
teie
no
1967,
oti naîionaho
taa
taua fare ra © ua
roa
B rave raiii
laaaihini tel
i taua
oroà
toiaohia*
te
ajau
tae mai
te paroita iho no
ra,
ohipa nei
faataahia
na'na, ua opua oia e
itei*na
atoa
te ira,va
faaitoito raa (Isaia:
haere mai
2:5)*
Sa. Conte, orometua
no Betela (PaX>eete) i tatara
i
teie nei parau faaito¬
ito raa na
Haapiti, to Afareaitu,
to
Maiiarepa, to FaaUa aiaui mai na
tino orometua no Moorea,
te i>eretiteni
luhaa III
( lareanoa
farani..Ia oti te
rea farani. la oti te
oroà
tomoraa, na tahoê te mau laanihini i
nia i
te
amaraa faaà
faaineine îaaitai hia
paroita ihp. I
ua tupu te hoê
putupnturaa e te hoê
te
pô,
te
oroà
aufauraa
tauturu
la
pa»
raa
te
i te chi¬
no
haa^itai mai
o ia r^o Tî@tt
"lerusalsma* ©i fare
muiraa
reira*tu ai te
na
ô
parau
Atua te
te
a
j-.-. i.;--
taime
inaha,
â
mau no
ta
lesia
e
te
no
mau
tatou Bka¬
te huru atoa
oraraa
peu
e
no
té
atoa i Tahiti
No reira, te oanei tatou i to
amuiraa mai i roto
nei»
e
nei tiaraa
Ua
raa
tei hau
riro teie
ta
raua
e
ei
faaite
ia tatou
paatoa,
nei,
amo
ei faaiteraa i te
fe-
api (taiaaroa-tamahiae) e, te vai mau
tahi toroà ta—
aê atu â no te tavini
raa*atu i te .^atu»
nei te
na
raua»
IP- TUPaI orometua
I
te
hoperaa
;
ta
Tapai matahiti haapaari raa i roto i te pa¬
roita no Moerai (Ruru-
,,,,
*
,,
tu),
ua
oia ei
orometua i te
Atete i te matai
mairi
aênei
28
',
-
no
hiti
faatahinuhia
(1966), I te avaê Tetepa no taua matahiti
ra iho â,
ia au i te
faaotiraa tei faaotihia e te Apooraa ïaatere
üa tae mai nei raua i Tahiti nei i
te
avaê no Tiunu i mairi
aênei»
No
roto mai
i
te
Amuitahi
raa
Porotetani o te
mau Tuahine
no
Reuzaua
illy» (Paraij^) »
0 Suzële Caret,
o te hoê
ïa
tamahine
tahiti
tei
laaa,
roto i
t^piihia i
taf'tatoju
Haapiiraa
Porotetani
i Tahiti hei»
I te ma¬
tahiti
1961 i mahemo
(a ono ïa matahiti 1
teie
nei)
reva*tu
Dia i Farani» Aita'tu
©
ua
e
tumu,
no
to'na la
hinaaro i te pùpà ia*
na iho
ei tavini va¬
hiné no te Patu. üa ô
atu oia
i
roto i te
fare haapiiraa a
te
mau tuahine poroteta—
ni no Reuilly
taua
matahiti ra »
haa-
paô maite oia
haapiiraa ra
Qa
i taua
mai te
itôito e te faaoromai.
jS ijiaha, no te mea e,
ua
fatata
me
o
roa
rave
ta*na euhe,
mau
te tai¬
ai ^ia U
a
riro
atu ai oia ei ta¬
vini
va^ne mau no te
Patu na roto i te mau
ua
o
te
Bkalesia,
reva*tu oia i Para-
ni no te faahohonuraa
i to'na
Ite
e no te
hiô hol
i te htîjru no
te
paroita no Fa¬
rani» la hope
tei
faataahia
te tau
na*tia,
hoi faahou mai 6ia
tae mai i Tahiti
nei i te Monire 31 no
iurax^e oaoa nei ta¬
tou
ii to'na
taeraa
mai no *te haapao i te
ua
,e
ua
î
ohipa e i te paroita
ta te
Paatejîeraa
o
te Bkalesia
Tahiti i
faataa na'na»
Tei-
hotaata diakono no te
i
mairi aêr@L» E auvaha
oia i roto i te A.R»A.
no te Ekaiesia Tahiti,
e e mero
atoa hoi no
te
Tomite Heipemona
mai te matahiti 1966
ïaai.
Te
faatae atu
nei te a»R»A» e te To¬
mite Heremona i te ta-
paô no to raua jâjroha
hohonu
i te utuafare
o
Teihotaata i Maatea
(Moorea)»
2- Te faaite
"Vea
2.ei
te
Porotetani"
i
teie nei parau^peapea
rahi
e
te oto,
oia
hoi,
pohe
ua
roa
,
o
Tagyiïii vahine orometua
,
i faataa
te Bkalesia
Tiurai-
ore,
ua noaà ia raua
te ite i*aa
i te huru
iret
'
teie a raua i
te
ite hopoià ta
ia tatou, no
roto
amo
faafaaeg raa, e
Afareaitu
ia
i
to'na
e
atoa utuafare» üa hoi
atu raua i te matahi¬
ti i mairi no
te hoê
i te 21 ho
roa’tu,
Arlette)»
haa^ê—faufaa lio
Ekaiesia,
te
paroita no
ïu tuae
Dom,
mahine
no
roto i ta
tatou "Foyer". Eita e
ia tatou,
(Buzeie
nolÿiurai nei.1ô
VI- Parau oto :
1“ üa pohe roa o
ua
hine
i
te 31
vêtahi mau paroita, i
te vêtahi mau rûrûraa
tamariiÿ i te mau ta-
Pareanoa orometua»
III- lo tatou
Tahiti
V- üa tailft atoa
rerei haere raua i te
oa
Porman orometua i
Ha
i
nei,
no te farerei i
to'na utuafare, i ta*
na Bkalesia Tahiti, i
te mau metua,
te mau
fetii
e tae noa*tu i
to'na mu hoa» üa tae
mai raua
e
m farii
maitai hia e te Ikalesia e tae noa'tu i to*
na mau
fetii. Ua fa—
raa'tu i rapa©.
haere
toai.
orometua)•
roto 1 te
reo
e
haaiaauhia te ofai Tinu
taviri
i te opani no
teie nei fare api,
e
te paroita no
Mataiea.
Ua Vai
noa
no
pia,
i
mahemo,
hoê
te mau tau i
i roto i te
ati
mai, ua imi
haere hia
te mau ravea'toa no
te rapaau
ia'na,
inaha, aita
e
i manuia. üa pohe
roa oia
i te
26 no
Tiurai nei. Te faaite
roa
nei
te mau
te Apooraa
te Bkalesia
orometua,
Faatere o
i te ta-
paô no to ratou aroha
i
to ratou taeae
Taivini
orometue.,
ia
i
ta raua mau tar:§?:‘ii e
tae noa'tu i te paroi¬
ta no Mataiea»
*
Fait partie de Vea Porotetani 1967