EPM_Vea Porotetani_196212.pdf
- extracted text
-
TE 62 0 TE MATAHITI.
20
NUMFRA
H00 i te matahiti hoê :
TITFMA
RAWoet.»?
HOE AHURU MA PAC "iTAJfîA.
AYAE NO TE FAAROO POROTETANI - MENSUEL PROTESTANT DE POLYNESIE
Un nridrisge clirétien.
Eaha
qu’est-ce donc ?
si nous avions écrit nous-mêmes la Bible.
grâces, n'a pas rédigé de constitution, ni de code civil.
Quand 1a Bible nous
est fondé par Dieu
üésoSÿ rendons en lui
elle nous rappelle tout d'abord qu'il
(Genèse 1/18) "Il n'est pas bon que l'homme soit-seul". C'est en
le par là les limites de
l'homme, qui non seulement ne saurait prétendre atteindre
Ujl^elllgence et la puissance de Dieu, mais doit trouver son épanouissement ,
^Wjmme quittera son ^re et sa mère. Il s'attachera à-sa femme, et ils devien
dront une seule chair" (Genèse 2/26), elle affirme par là que Dieu a voulu davan-
* créer le couple que l'individu, et que l'unité parfaite est réalisée dans le
Les enfants qui
dance provisoire qui
Âita
rauraa
naissent du couple ne sont en quelque sorte qu'une dépen¬
servent à cimenter l'union du couple autant qu'à assurer une
descendance nécessaire.
crements nécessaires à la vie chrétienne.
unité - le couple n'est_un_que si Dieu à lui même préparé ce
mariage, que s'il l'a en quelque sorte agrée.
qui doit
parler du mariage
sans parler
de l'amour Indispensable
réunir les époux. Un homme et une femme se marient parce qu'ils s'aiment,
•eontqu'ils
sont profondément
l'un possibilité
par l'autre,d'amour
que dès
l'instant
où Ilset
choisis,
Ils ont exclu attirés
toute autre
et de
sentiments
i
noa
te
riro ei
i te
roto
na
faufaa rahi
mea
oia
ra
noa
te
e
mau
tuatapapareia
mau
aparapa
nia i te
no
to tatou
no
ia tatou i
hoe maû
i te
papu~ore
ora-
te hoe m*u
te tapea i te parau a te Atua i roto 1 te hoe hiotel
tapoipoi hia e o ta tatou e ore i te faatupu, ahiri ê na tatou i papal te Bibilia, Haamaltai tatou la
lesu,
oia i ore i papal i te 'Ture Faaroo e tae noa'tu i te
puea ture tivila,
ma
etaeta
raa
I
te Bibilia
ta
haapiiraa mai ia tatou i te parau
faaipoipoiraate faaite mai
haamaü^
noa
te
nei
i
i
nei
ravai
i
reira
titauraa
mai
"
no te
oia e na te Atua te reira 1
i te mea
tla la noho otahi
ra
(Genese I/I8) " E
;
taata
i
Atua
ere
te
râ
mea
i
to’na
i
iho huru mau,
otla o te taata
te
raèahia te
ia
râ ia’na
to’na
to'na îlctua
tan^
ê, aita te taata
te haamanao mai nei te
reira
e
nei,
maramarama
"E
oaoaraa.
noa'tu
ore
te mana
e
faarue ai
na
te
o
te
roto
i
Atua,
e
taata
nei_
to’na meiua
e
vahiné,e ,ati atu oia i ta'
na ra vahiné e,
e riro raua ei tino hoe", (Genese 2/26), te
haapapu^mal nei oia i reira, e, ua hinaaro mau te Atua 1 te
apitiraa, i te tino hoe ; e tei reira te tahoeraa tia, Ua
te
tamarii
mau
fanau mai
e
ei haamauraa etaeta
maitai
te
te
o
huaal
faaipoiporaa,
tei
i
atu
rave
oroa
e
e
te
roto
na
tahoeraa
mai,
roaa
ere
to’na
moà ei maitai
Ei
te
i
E
i
taua
tahoeraa
mea
na
e
ia e,
tiaraa
te
no
e, ei haapapu
faarue mai hoi
raua
ua haamoa oia
i roto
te
faaipoipo
iho i
e
-
i te
i te
1
to
haamau 1 to
iho i haamau
i te reira,
nanairaa
o
te
no
mau
cherisetiano.
oraraa
te Atua
tahoeraa ra,
tino,
pue metua
ia tae i te hoe mahana, no te
iho nohoraa. Te reira
manao, na te
Atua
raua
qu'ils ne vivent déjà plus que l'un pour l'autre.
Il n'existe pas de mariage de raison, ou de dépit, ou de convenances ou de pi¬
puhura
roto
haéimaramaramaraa potopoto
raua
Bien sDr, on ne peut
i
na
cheresltiano. Te vaiho nei
riro
Le mariage n'est
ra
tufflu parau tei
itea
ils se détacheront de leurs parents pour former à leur tour Ip-.t
TîfOpre couple. Cette idée que Dieu a crée lui-même le mariage, ne signifie pas
qu'il en fait un acte sacré en soit qui prendrait sa place dans le cortège des sa¬
aore
raa
te
Un jour,
te Bibilia
e
mau
vahi,
parle du mariage,
quelque sorte comme si l'être humain n'était pas complet en lui-même et Dieu rappel
e.
faalpoi^V
poraa cheresltiano ?
La Bible n'est guère prodigue en discours ou en comigentaires sur les questions
qui nous paraissent les plus Iraportantes pour notre vie chrétienne. Elle nous lais¬
se quelques instructions
parfois conciees^ parfois imprécises^ elle se garde d'en¬
fermer la parole de Dieu dans un cadre rigide, étouffant, que nous n'aurons pas
manqué de créer,
na te
m£iu
riro ai
faaineine
e
tino ei hoe mal
na
i
fàatia taua
oroa
ra.
tié ou d'obligation
morale pas plus que le mariage ne saurait être uniquement un
accouplement sexuel si heureux solt-11. Il n'y a de mariage et nous voulons dire
par là,
11 n'y a de mariage conforme à la volonté de Dieu que si deux êtres s'ai¬
ment, mettent en commun leur Intelligence, leur fol, leurs travaux, leurs espéran¬
ces, leurs peines, que s'ils savent supporter cela ensemble, sans penser se réser¬
ver chacun une part de
liberté, un terrain de repli où l'autre n'aurait pas droit
de regaed.
Oia mau,
faahlti
taata
te
Pour tout dire le mariage
dans sa préparation est tout autre chose qu'un con¬
te
e tia ia
parau i te faaipoipo
raa ma te
here, tei riro ei tumu no te tahoeraa i ha,
faaipoipo. Te
mea
here
ua
taime
mau
nuraa
o
te
eita
i
ore
tahi
mai to
malti
a
to
faaipoipo nei te tane i te vahiné, no
tahi e te tahi, no te
mea’toa, i te
ai raua ia raua
iho, te ume nei te hohote
raua
raua
te
aau,
atu
mea
raua
oraraa
tahi i te
te here
no
no
raua
e
te
tahi
mau
te
ma
manao
haapae atu i
aau,
e
mai reira
iho.
trat.
Dieu qui Institue le mariage, le prépare aussi, le crée en quelque sorte
,
c'est pourquoi cette unité dont parle la Bible est réalisée avant le mariage lui-
même, avant même l'union des corps. Deux fiancés qui vivent l'un pour l'autre, qui
dans leurs plesées, et dans leurs cossrs ont déjà réalisé cette unité reçoivent la
Aita
roa e
faaipoiporaa faahepô e vai nei, e aita’toa e
faaipoiporaa na roto i te maroraa pae tino e te pae varua,
oia'toa
ei
rahi
déjà plus "qu'un". Quant à la cérémonie du mariage, elle-même
qu'ést-elle donc ? Suivant les époques et les contrées, on y a attaché et on y at¬
tache encore beaucoup d'importance. Les hommes ont à ce point le goDt de la
magie,
le goBt de détail qui frappe, qu'ils s'accrochent à tel signe accompli dans telles
conditions a-t-elle parole sacrementelle prononcée au moment favorable.
Or, disons
le tout net si les Juifs avalent leurs coutumes concernant la cérémonie du
mariage,
te
o
to
Te vai
bénédiction de Dieu.
ils ne sont
i
pae
tumu hoe
; aita'toa
apitiraa te tane
morare
te
no
raua
oaoa.
nei
râ te
faaipoiporaa tei
au
te
na
te
e
faaipoiporaa, oia
i te hinaaro
faaipoiporaa i riro
te
vahiné,
hoi
:
noattu te
te vai nei
ri-ore
maite nei
i
otoheraa
te
e
tapea tatai
o
ta
te hoe
o
tahi
i to
raua
e
raua
orê
e
tla
tiamâraa,
ia
i te hoe
mata noa*-
tu.
jamais Dieu n'a légiféré en la matière, et Jésus encore moins. Ce n'est donc pas un
sacrement qui par le geste d'un prêtre
vont
se nouer.
conférerait
l'Inviolabilité
te
te
Atua,
mai te mea e,
tino, o tei tahoe maite i to raua mara¬
marama, to
raua faaroo, ta raua mau
ohipa, to raua tiatur
riraa, to raua mau ahoaho, mai te mea e,
te ite ra raua
1
te amo apiplti
i te hopola no to raua mau ati, ma te feruau
o
des liens qui
Te parau no
mea
taae roa’tu
te
ia
faaipoipo é roto i to’na faaineineraa,
i
tè hoe parau
faaau.
,
ïe Àtua
oia’toa tel
raa
la
ore
ta te Blbilia e parau nei,
tahoeraa
taua
O
iei haamau e tel
faairieine i te faaipoiporaa^
faatupu i te reira mai te huru, e o te tumu la
ua tupu e ana
na
faatiaturl, e,
mompahia, tel ora t;e tahl no te tahi, e o tel
faatupu è ana i taua tahoeraa ra i roto i to râua mau manao
e to raua aau,
o te faril la i te haamàital a te Atua.
~
i
taata
Na
te hoe amuiraa
ra
taa'tu ai
te oroa Iho o te
naaro
au
tapaô i tupu i roto i tera mau huru,
parauhia i te taime au.
tera
i tèra parau mana
No
i
e ore roa te Atua e faature i te reira, e
o lesu
iho, E ere atoa i te h'oe oroa haamoàraa tei ravehia na
raa,
atoa
i
roto
te haamaitalraa a te tahua, i te mau taura o tei taai'ai,
e
ore
ofatihia.
roa’tu ai e tia la
Te huru no te
oroa,
te hoe ia aniraa i te haamaitai a
ta faaipoipo no te hoe oraraa amui,
’e
atu i te Atua e te
taata’toa ei
o
Ua tahoe nf: t;
ia "hoe"
raua ma te-
te Atua.
ite. Te haapapu nei
i reira e aore roa i moe i
o to raua faaipoiporaa e tei raro ae te
te Atua
reira i
i te hoe utuafare, te ite
te mau huru
to’na mata
nei
e
^amau raua
a e tae atu i te hopea.
riro te tiara»
Ua
e
hiopoa
i to raua
raua
tei
nehenehe ia faahohi.
o
te Ekalesia
o
o
■
te mau tau’a e te feia
i tiaturi
oi ite no taua tahoeraa ra. E ore
te hoe faaipoipo raahuna, tapuni i
ture, mai
te huru - te afal nei raua
i te tapao no te
o tei rir
t ’apao no te haamâ. Ahiri te riro nei
te mau oroa faahtah';
tei tuu àtu ei taati i te faaipoipo¬
raa o te hoe rff '
tia ore o tei haapapu, e, aore roa
i horoahia i te Atiu. v
tiaraa matamuà, te mau faaipoiporaa
i Irave rû-noa-hia e
j î atoa ia i te mea
papû. E mea haamâhla anel te hoe ohipa tei haamauhia e te Atua ?
te
hoe hara
ê,
I parau Ihb nei tatou
e ere te faaipoiporaa cherisetiario i te hoe oroa haamoàhia,
oia hol, e ere i te hoe mea
te
roa’tu ia.
ere
hoi
tatou
e ua faatia Mose
i te faataaraa mal ta
faahi1;i, no te ino o te aau, o te mau ati-Iuda, oia
te aperaa i te hoe
ino rahi roa’tu. Ua faatiahia te
no
i te hoe
faaturi e te tiaa.
Aita lesu
te faaipéipo no te
faatiama i te mea o te nehenehe
ia’na ia arai
i te vetahi
mau vahi. Te faautuaraa i te faaturi, aore roa ia i huru ê.
E o na te Atua te faaipoipo, e,
e ore roa e tia ia faataaê
i te mea è na'na mau i tuu mai. Ua
vai Ite haapilraa a lesu
i nia i te hoe aratia, i rotopu i te hoe faatereraa faatiamâhia o tei tiaturi hia e te nunaa, no te ore roa e nehe¬
hinaaro-ore-hia, ei
i hinaarohia : te
i faahapa
i te faataaraa o
faataaraa ei
ino
tei
o
ravea
rapaauraa
roa’tu
ore
,
ofatihia te mau huru
ia
nehe
o
te hoe oroa e te hororaraa
faautuahia,
tei iriti i te uputa i te hoe parau feiatia. E ere e te reira
ana'è te parau no te faaipoipo, oia
tlama
iho tei
ia
riro ei mea faufaa, e o te
nehenehe
ia faataa i te
horoa’tu no te tahoeraa tino. Mai te mea
titauhia i te Ekalesia
te hoe haamaramaramaraâ no
auraa
ta’na
e
ê,
te
la e, i te hoe taime pôto hou te faaipoi¬
pinepineraa’tpa, mai té mea e, aita i titau
faahou-hia i te mau taùrearea
ia haapii i te mau tumu fifi
no te tahoeraa,
ei te apfràà ra, p te.taata^
vahi,
poraa, e te
reirâ
e ere
té huru i nia i te hoe o te
tatou oraraa, e ua ere tatou i te
maramarama,
te ferüriraa, te mau hâapiiraa o tei faataa i
te papû-nre
o ta
tatou mau ohipa e rave ra; vaiho atu te
parau ho
te mau ferüriraa, te itea nei e ati noa’e ia ta¬
tou, e rave rahi mau utuafare tei ore i faatere-au—hia, tei
faatia ru faahou-noa-hia ma te tahoe ore e te mau tamarü o
tel faaherehere auraa—ore—noa—hia. E ere anei te reira i te
hohoa no te hoe mau utuafare e rave rahi. Te hoe faaipoipo¬
raa pirioi,
tae noa’tu 1 te hoè faaipoiporaa neneva, tel
E mea
mau
roto i te faaineineraa o te faai¬
ha
iâ, e,
te titaU maira oia i to’na
i,te parururaa o te tuuraa rima, e aore
ae
no te
tahoeraa ?
te hoe taatiraa
te hoeraa
ha roto i te faaipoipo,
tuuhia’tu ireira i
na
tiaturi papuréia
i té faatupu
riro raua ei fatu no te hoê maitài
Maeva,
o
te manao tahoe
faalpPipo, o to
1 te hinaaro o te Atua,
taata
taaê<. Hoê
raua
e
ia
hoi Uarama
no
hoe atoa hoi Maevà no Marama.
e
Inaha, ua faataà lesü i te hoê tapao no nia i te faaipoi
poraa, tapap o téi rave oaoa
hia e àna, ma te.tatarà maite
e te faaau parabole. Té tahoeraa
o te tane
e te vahiné, e
hohoa ia no te tahoêraa e te Atua, oia’toa o te tahoêraa
o
te,Ekalesia ia lesu. Ua parauhia lesu : o te tane faaipoipo
e te Ekalesia
:
o te vahiné faaipoipo ia. Te vahiné e faaipoipohla nei, o te tiai ite mahana rahi no te oroa
faai¬
poiporaa. Eita e nehenehe iâ faahphoa ia lesu, ia
faataa-ê
hia i te Ekalesia, o tei peapea e oia ma te haapae i te mau
fafauraa parau. Aore roa, üa riro ra taua taatiraa
ra
ei
mea taatoa, ei mea tia,
ei mea mure-ore. Ua haamauhia oia
i nia i te heré e te aroha, e i hamanihia oia i taua
here
ra. Te na o maira té parau i papalhia ra : "E te mau tane
aroha
e
outou
i ta
outou mau vahiné mai
te Mesia i aroha
i^^
Ekalesia", ua horoahia mai te reira ia tatou ei
hohoa^^
haapapûraa i te huru mau o te faaipoiporaa o te hoe
raa taatoa,
o te ore e nehenehe ia tapeahia i roto i te tu¬
re, te hoe tahoêraa titauhia ia haapao, e o ta te taata nei
te
tahoê-^B
e
ore
e
nehenehe
ia imi
i te mau taotiaraa.
titauhia ra ia
tatou, ia ani atu i te Atua, no te
faaineine i taua mau taatiraa ra,
no
te faatupu i
te mau
E mea
riro ei hoê, ia ite tatou i te haamaitai
e,
o tei turuihia i nia i te o
faahiahia a te Atua, no te
taatiraa o na tino e piti i roto ia raua iho, i to raua va-
apitlraa, ia
rua
e
to raua aau.
iüLKn
l'-llf/lt cç/c^
(suite de la 1ère page)
Le sens de la cérémonie est une demande de bénédiction de Dieu. Les deux époux
de devenir "un" en prennent à témoin Dieu et les
là que Dieu n’a rien ignoré des conditions dg leur ma¬
riage que désormais, $âA&Son regard, ils vont fonder un foyer, ils se savent uni^^k
pour toujours. L'Eglise par la présence des amis et des croyants est témoin de cet¬
te un1on/0n ne saurait donc imaginer de mariage secret, clandestin, comme s'ils
portaient sur eux la marque de quelque tare, le signe d'une honte. Si les cérémo¬
nies tapageuses auxquelles donnent lien le mariage de certains, sont déplacées et
prouvent qu'on n'a pas laissé à Dieu la prenrière place, les mariages à la sauvette
ne sont guère plus édifiants. Aurait-on honte d'un acte institué par Dieu ?
Nous venons de dire, que le mariage chrétien n'était pas un sacrement, est-ce
à dire qu'il n'est pas indissoluble, èst-çe à dire que nous ouvrons la porte à tous
les excès, aux dérèglements, aux divorces à la chaîne ? Non pas.
Rappelons tout d'abord que Boîse avait Verrais le divorce, cC'üra l'a souligné .
lésus, à cause de la méchanceté du coeur des juifs autrement dit pour éviter ün mal
pire. Le divorce était autorisé, mais comme remède déplorable d'un mal plus déplo¬
rable encore, l'adultère et la débauche, lésus n'a pas condamné le divorce,|. pour
absoudre ce qu'il pouvait empêcher dans certains cas. La condamnation de l'adultère
reste la même. Le mariage étant un don de Dieu, il est indissoluble quand il est
vraiment un don de Dieu. L'enseignement de lésus se situe à mi-chemin entre un lé¬
galisme à outrance qui ittàch'erâit la nofionid'indissoîubili^ aux formes d'une cé¬
rémonie et une liberté condamnable qui ouvrirait la porte s la licènce. C'est pour¬
quoi ce n'est pas tant ia question du mariage, elle même qui est importante que le
sens qu'il faut donner à l'union conjugale. Si l'Eglise doit donner un enseignement
à ce sujet, ce n'est pas à la veille du mariage qu'il faut le faire et plus souvent
encore quand les jeunes n'pnt plus rien à apprendre des problèmes de l'union ; mais
ayant décidé de vivre en commun,
Haamanao
lesu i
i
ei
nehenehe ia
e
ore
raro
o
I te faatiamaraahia
pàpû ore, p te hoe faaipoiporaa tei ore i taati-màitai-hia,o te reira taata faaipoi¬
po hia tei fifi e o tei ite i to’na hape.é'riro paha oia i.
te faatiahia la faaipplpo faahou i te
hoe faaipoiporaa tia
mau, E ere é,
o të Proà téi
tuüi to’na hariahanaé to’na
faataaê, oia’toa i te iritiraa tatou
i te uputa, i te mau hlnaaro tia ore,
i te mau oraraa huanane, i te mau faataae raa i te taura no te mau taatiraa. E
o
mai
te hoe hohoa noa
tura
reira, a haapapu tatou 1 te parau : "Ahiri te mau ati
rave
i te mau peu i matarohia no te oroa faaipoipo¬
te pure,
te mau taura no
ra
luda
roto i
i
arapoa,
poipo, e tiaturihia nei
ra,
i
ta te Atua,
téi ore roa i hiia riro mai te reira. 1 te vahi aore te Atua i titau¬
tiaraa
1 te mau tau e i te
mau nunaa, ua taatihla e
te taati noa hia nei â el mea faufaa rahi no reira„ Ua riro
te mau taata i
■ra ei mea au i te ohlpa maere, ei
mea au no te faataaraa
maere hia tei tapi hia*tu e ratou i
Mai te
faàriro nei te reira i te
turorirori. Te
Evanella ei taamu
hia
è ana raua ei hoe,
faaipolpo, eaha mau na ra la ?
Ua rlro
Ekalosià, o te hoe atoa la faaipoipo¬
riro anei te hoe haamaramaramaràà, o tei
i nia i te parau a te Atua , ei tumu no te
inau
taatiraa tei riro éi mea tia ore, tei
te vai ra te tahoeraa, mai te peu e te vai.
roto i te ;
faufaa ore, È
i papu: maitai
tapearaa i te
faaipoiporaa tino.
hou te
ravehia
maere
roa
ia hiphla
ohipa faufaa no to
hommes. Ils
bien
au
signifient
par
seuil de l'adolescence..
Il est étrange de constater à quel point sur un des actes les plus importants
de notre vie, nous sommes privés d'enseignement, de réflexion,
de.conseils à quel
laissant "parler les séris", on voit autour de soi
ces milliers de foyers,
qui n'en sont pas, qui vont à vau-l'éau détruits, mal re¬
constitués, sans unité avec des enfants élevés à la diable. N'est-ce pas là l'image
de Tahiti ? Un mariage bancal, un mariage idiot, même s'il est passé par l'Eglise
n'en est pas moins un mariage raté.
point nous agissons à la légère,
Faut-il alors au non
d'une iàterprétatidri raal
comprise de la parole de Dieu,
maintenir à jbput prix
des liens qui sont fictifs, se convaincre qu'il y a union
quand il n'y a qu'un asseinbîage précaire ? Ce serait faire de l'Evangile un carcan
qu'il n.'a jamais voulu être. Là oîi Dieu n'a pas été invité dans la prière par la
préparation du nariage, pense-t-on qu'il impose sa présence sous le couvert d'une
imposition des mains ou d'une formule .d'union ?
En libérant des liens factices d'un mariage raal uni tel conjoint malheureux et
conscient de son erreur, on lui permet peut-être de contracter alors un mariage qui
digne de ce nom. Ce n'est pas la cérémonie qui donne sa dignité et sa gravité
à l'unité conjugale c'est l'esprit qui y mettent les conjoints, c'est la conviction
sera
qu'ils ont d'accoraplir la volonté de Dieu et d'être les bénéficiaires d'une grîce
particulière. 11 n'y a qu'un Barama, pour Baeva, qu'une Baeva pour.Sarama.
Enfin Jésus a attaché un symbole à la notion du mariage, symbole qu'il a pris
plaisir à développer sous forme de paraboles. L'union de-l'homme et de la femme est
l'image de l'union de Dieu, ou plus exactement de Jésus et de l'Eglise. Jésus est
appelé l'époux, l'Eglise est l'épouse - la future épouse qui attend le grand jour
des noces
on ne
saurait imaginer Jésus séparé de l'Eglise, brouillé avec elle ,
rompant en quelque sorte des engagements. Non, cette union est totale, parfaite,
définitive. Elle est basée sur l'amour et faite de cet amour. Et quand l'Ecriture
nous dit : ^aris,
aimez vos femmes comme Christ a aimé l'Eglise" cela nous est
donné comme un exemple de ce que doit être le mariage - une union si totale, qu'el¬
le ne peut s'enfermer dans le cadre d'une loi, une union si exigeante qu'il n'est
pas possible à l'homme d'en rechercher les limites. Hais, il faut que nous deman dions à Oleu de préparer ces unions de former »ees couples qui ne font qu'un, pour
que nous sachions quelle bénédiction immense repose sur ce prodigieux cadeau de
Dieu : l'union de deux êtres dans leur chair, dans leur âme et dans leur coeur.
faaotihia na
mai ola i te itoito i teie nei
tamarii tahiti
no
ite ara
te rave i te ohipa.
raatahiti i
mua
üa
noa
I reira, e mea tahoe roa te mau tamarii
no
te taamu ia ratou,
Oia’toa
te fenua nei i rapae
nei.
piti tuhaa fenua e parahihia nei
a=-fîetro TARATONI e O NIU-HEBERIOA.
e
hoi
te
na
roto
te mau tamarii tahiti tei
(tei reira te rahiraa o te tamarii tahiti) te rave nei te paeau ra¬
hi i te ohipa ii roto i te Taiete "Nickel" i Nouméa iho e i te mau vahi üraa Nickel
i Thio, Kouaoua, Houailou ; e te tahl qtu pae hoi, te rave nei ia i te ohipa i roto
I
e 0
NIU-HEBEfilDA, e 3 ia fenua ta te tamarii tahiti e parahi nei : o VATE, SANTO
tei parahi i
te reira pae fenua
i te ohipa
i te êraa
ji^ganèse" i Forari
e i te ohipa puha i roto i te mau faaapu haari no Santo e HaWflo. Mai to Taratoni, aita'toa te mau tamarii tahiti i Niu-Heberida i parahi i
te vahi hoe, ua purara haere noa rt i roto i na fenua e 3.
Te vahi rê tei riro ei hloraa nehenehe no teie mau tamarii i to ratou taaraa 1
i
luda
tei
faatupuhia e
nei a ei
îaahaamanao raa i
ohipa rarahi ta te Atua i rave
noa
mau
mau
faaroo
faaroo i
tei riro ei
te
mau
mau
aau
nei
te
toto
1
i
i
3/16).O
nr
faa-
lesu Mesia, oia
te mau taatàètoa
taata.
te Atua
taata. No reira
roto
te Mesia
te
oroa
'
te taata
a
.
u
mau
ra
i ravai
>u
taata mai
r
aora
ia ta
Ir-
roto
na
tavana:, te
ou
e
i
to
no
te
tete
ao
faaHaama-
faaora hia Iseraela
ua
te arenio tei parai hia
(Exodo 12/21-28). 1
te Arenio
i faatupu
no
te Noela.
Aiphiti
o
oraraa
patereareha,
o Moac
peropheta. Aita ra
na
;
faatupu hia ia ei
ua
te
parau mat
ua
te
o
nei
ao
nao
te Faraire Poheraa
ia
te Atua
a
i te pohe
na roto i
i te uputa no te mau fare
te hui
ore
ua
manii
faaroo ia
te
toto
ite i te pohe
no
.
(loane 8/51) .
Te Pasa
e
reo
hebera
ia teie
hoi
te
haere*a. Te Pasa ati luda
nao
raa
i
Iseraela haère'a
to
te haere’a na
siano
i
titi
roto mai
raa
tae
é
i
auraa
o
te
rapae
te ratere
oroa
i te
ia
no
raa, oia
te haama
fenua Aiphiti,
i
te miti uteute, te haere'a na roto
atu ai i te tiamaraa. Te Pasa kerete-
(Tiafaahouraa) o te oroa ia no te haere’a na roto mai
i te pohe e taê atu ai i te
ora, no te horoa no te ora mure
ore
i te fëia i faaroo
(loane 6/47),
Te mahaha
te pureraa
kerëtesiano e ere atura ia i
mahana matamua
ra
o te
hebedoma
(Ohipa 20/7). 0 te parau hia i mûri ae tè mahana o te Fatu
(i te reo latino : ai es dominica, no reira mai te reo
farani : dimanche), (Apokalupo I/IO)
Ua mana taua mahana ra
no te mea o te mahana ia i tia faahou mai lesu
(loane 20/1)
e i reira’toa to lesu
faraa mai, mai te haapapu maitai raa
hia e oia te Fatu (loane 20/28).No reira te mau sabati atoa
e oroa
ia, inaha hoi te sabati tataitahi o te Pasa ia.
te 7
o
no
te màhana,
o
te
.
.
I SANTO - I te avae Mê,
ua tae mal te hoe aniraa na te mau tamarii tahiti e
parahi 1 reira, ia tauturuhia ta ratou opuaraa tare pureraa o te, ore e oti oioi la
ratou no to ratou jti. 0a farii-maitai-hia taua aniraa ra e te mau parolsa, e ua
tae mal ta te paeau rahi tauturu i teie taime. I te sabati 21 no Atopa i mairi ae
nei, ua haamauhia te ofai raataraua no taua tare ra. 0 te tare pureraa porotetqni matamua roa teie i roto i te oire no Santo, i to'nâ mau rima tauturu, o Blanche Ba¬
ker, Pauline Bao e o Mathieu tei faatere i teie ohipa.
I te taime a
te
o
(lone 1/14
mai
ia afai-atoa-raa 1 te mau peu no to ratou fenua i te mau vahi
oia hoi, to ratou faaroo. Ua raanaonaohia to ratou parabiraa
i teie mau fenua, o te taiva ratou e aore rê, o te riro atu i te mau peu p taua
mau fenua ra. E
inaha, aita roa. Ua riro rê to ratou moeraa î teie mau fenu.a ei
faàhoturaa i to ratou faaroo tei tupu hoeue noa i te fenua nei. Ua riro ratou i
teie mau taime ei hioraa na te maü taata ho teie mau fenua ta ratou e parahi nei,
no to ratou faaroo e no te mau ohipa ta ratou e rave nei.
Niu-Heberida, e opuaraa tare pureraa to te
te
oroa
mau
ia lesu
nei
te ara, o to ratou
1 teie taime, i Taratoni e,1
i
i te hui
arii, te
mau
ta ratou e parahi nei,
vahi atoa :
rarahi ati
ohipa rahi ta te Atua
vaho
Taiete no te fenua.
MALICOLO. Te rave nei
hia
te
raa
tapea i te
I TARATONl
mau
oroa
faatupu
e
Mai te hararaa
te
Atua
i te tahi
ratou
maiti
nunaa
rahi roa tel reva ae nei, e eita roa e ore e, i te mau
i te rahiraa, nô te-fifi o te ohipa i te fenua
e
ta
e
nona.
i
1 teie taime,
noa'tu te taaêraa no te reo e no te fri.
TE MAU OROA ATMUDA
e haere maite ê
nei,
tahiti e te mau taata iho no te fenua,
pinepine to ratou amuiraa no te faatere i ta ratou pureraa, na roto i te reo
tahiti e te reo no te fenua. la riro te ohipa ta ratou e rave nei ei taura
no
e mea
haamanao
nei te mau tamaarii
ei tapao i nia i teie
nei,
mua
reira) ia ore te tahi e te tahi ia fifi i te huru o ta'na haamoriraa. Te mau pau
teie nei fare, e raea afa ia : hoe afa na te Taiete ohipa e te tahi afa, na
na
pae faaroo ia e piti. Ta te paeau porotetani,
o te amuiraa tamarii tahiti ia e te
mau taata rave ohipa iho no te fenua.
Te amo nei ratou i teie ohipa na roto i te
hoe tuhaa raoni ta ratou e faataa i te mau avae atoa i nia i ta ratou moni ohipa, e
na roto i te hoe mau taurua rîi ta ratou e faatupu ra.
te
mai i teie nei te reva
tau 1
no
Ua riro te mau
Te mau taman'i tahitî
mau
i
ratou
roa
haere atu i reira i te
I FORARI - Te vao atpa nei i reira te hoe opuaraa tare pureraa. Teie rê, el
haamamêraa i te pau, ua feruri te mau faatere no teie ohipa i te hohoa no te hoe
fare pureraa e au i na faaroo e piti : porotetani, katolita (e piti noa iho faaroo
Jakobo Tepatu.
^
^^Tae
e
mau
fenua o te ore e moe i te mau ui atoa.
-
^
roto i te pure, la
haarnaitai te Atua i teie nei ohipa e ia hofoa
tamarii i teraveraa i teie ohipa e tae noa'tu i
te otiraa. E riro hoi teie nei tare ei fare pureraa na ratou i teie tau e na te mau
ua
haamauhia'1 te ofal
mai te taatoa o te amulraa itifamarii
matamua no ta
ratou tare pureraa, ua àraui
Te
oroa
no
lesu
i
te
Revaraa
te
faahaamanao nei
ia
ia
tatou
e
pihaiiho i te Atua no te parahi i nia i to’na tiaraa Arii,
té tiaraa no
te Fatu e no
te
Upootiaraa
(Ephesia 1/20-22). Ua reva oia i te rai no te faaineine i
te hoe parahiraa no tàtou (loane 14/2).Ua reva oia e tia no
tatou i te Atua ra. (Rbma 8/34).
ua
reva
nao
raa
tahiti, te. mau papaa, te mau taata. iho no te
fenua, na orOmetua Baohi ho Niu-Heberida, e té faatere.no te Sotaiete faatupuraa
parau no Lonedonà i teie mau fenua. üa omuahia teie broa iti na roto i te hoe hiraene nehenehe
roa ta te amuiraa ,tf»ari1 tahitî i himene :.ua taiohia te hèe pene pa¬
rau (I Petero 2/1-10) a ua faatéed^à. te hoe oreroraa parau na roto i na reo e maha : farauv, tahiti, paratanê, :* Né'»0 te fenua, ua haamauhia te ofai Batamua,e
luda ua haamau hia ia ei haamahia mai no te
Ture i nia i te mou’a
Te oroa Penetekose ati
i
te horoa
raa
Sinàiv Te oroa kerétesiaho ng te Penetekose ua haamauhia ia
ei hàâfflanao raa; i
te horoa raa hia mai tè Varua Maitai i te
Ekalésia (Ohipa 2/1-4).
lesu 1
mau
te fenua nei
pipii,
noa’tu i
I te mahana Penetekose
1
roto
na
to’na Varua
no te aratai ia
ratou e no te
te
mahana e parahi mau ai tatou
(loane I4/I-4 ;
hoi mai
ua
te turu
no
i
te
haapii hoi e tae
i to’na basileia
hia hoi te
E acnre
aita roa’tu ?
ra
2) Te riro mau
oroa
no
anéi te sabati tataitahi ei maha¬
ra
V
oe
3) Eaha te Noela
no
oe
Te mau
loane
atoa
tou
i
ve
no
taua
:
manao te Atua e'mea maital ae e parauparau ia oe na roto
ta’na parau
te Bibilia.
No reira e mea
faufaa
rahi te
taio ia’na, no te faaroo i te parau ta’na e parau mai ia oe
na roto ia’na
e no te farii hoi i te mea ta’na e horoa mai
ia oe na roto i te Bibilia.
ua
i
taio maitai hoi
te
ohipa
te
ra
oe e
mahana’toa
Bibilia
o
paari
i to te Atua
e
te hinaaro
E nehenehe noa
E mea maitai
nao.
ia’na, eiaha te tahi
ia
raa
ae
to’na
taio i te Bibilia
e
ae
ia hau
taime
noa
aravihi, to’na
tei horoa mai i taua buka
o
ra
e
rave
no
e
mai ia i te Atua
o
taata faaroo
e
te mau tavini
hopoia
auraro
roto
ia
na
ra.
i to
roto
o
auraro
te
e
ra
aore
(Roma 13/1
ra
e ere
^
roa-^-
ra
la
na
te
te mau faate Atua, la rave maitai ra¬
(Roma 13/6).
;
i
e
la
faaroo te taata
faaroo i
te
feia
Tito 3/1
;
1 Petero 2/13-14). E noa’tu
te mata’u
i
te
mana
e
ra¬
faautua raa,
na roto ra i te
te
aau (Roma 13/5). Te mea noa te ore e nehenehe
i te
feia mana e te tia
roa ia patoi atu ia ra¬
tou, maori ra ia parau mal ratou e aore ra ia rave mai ra¬
tou e te tahi ohipa tei ore i au
i
te
hinaaro
o te Atua
(Ohipa 4/9 ; 5/29). Eiaha noa’tu e ua faatia noa hia te au¬
raro ore raa e te patoi
raa i te feia mana, e faaueraa raa
na te Atua,
no te mea o te ravea
noa la tei toe
mai i té
taata keretesiano no te haapiiraa i te feia mana e tei roto
ratou 1 te hape, a riro atu ai ei faatere hau no te
Atua no
te faatupu i te maitai, eiaha i te ino (Roma
13/4).
Uiraa
1) Te vai
;
ra
anei te
hoe taipe no te Hau e kerete¬
siano ?
e aore ra ua anetanatae i te talej^i
(Deuterohoml 17/19).
Te taio ore i te
rii, aita ta
mau
na
hinaaro
i te Atua
ia rave i te mau
mea’toa
no te
te hohoa no te mau mea natura, te tahi farerei raa no te taata i nia i te ea, te hohoa teata hopea roa
ta oe i ite, te buka
àamu ta oe e taio ra,
etc... Teie ra
E no
faaore maite i
^U|noa’tu e mea hinaaro hia e aore ra e ere,
re
la
£ nehenehe
oe
hau no te
?
TE MAU PAPAIRAA MOA
ia
faatere
fiana’toa
19/11). Noa’tu
(Roma 13/1-2
parau
mau
ohipa anoi e ia faanahomaitai hia te mau ohipa, no te faa¬
tupu papuraa i te parautia e te hau (Rcmia 13/3-4).
I6-ia).
1) Eaha te tapao e ite ai tatou e tei roto
te
hoe
kalena (calendrler)i te ohipa raa keretesiano
?
na
maiti
2) Eaha te huru
hoi aita
e
au
te hui
faaroo)
tiaturi
raa
no
i
Ekalesia
te
mua
(te taatoa
i te tahi hau Atua
i te Atua
ore
ra
o
(oia
?).
ma¬
oe
i taua ohipa ra na roto i
te
hoe
hohoa, tapura taioraa, E faaineine hia’tu hoe e te tahi
tatararaa iti,
no te meei e
ere te Bibilia i te tahi
buka
ohie.
No te taio maitai
i
te
Bibilia,
e na mua te opani i te
te ani atu i
te Atua e iriti
i te uputa o to oe aau e ia haaraaramarama mai ia oe na
ro¬
to i te Varua Maitai. I mûri ae e iriti ai oe i ta oe Bibi-
Bibilia, te tapiri
na
rima
no
lia mai
te
taio maite ia’na. E tapiti te taioraa i te
i faataahia e aore ra e taio haapinepine mai te mea e
e taioraa huru fifi,
ia o maitai teie mau parau i roto ia
oe. E parau mai te Atua ia oe na roto i teie taioraa
parau
parau
e
aore
ra
i
roto
teie
i roto
oe
i
te
oe
e
i
roto
na
iti noa. Mai
reo
irava
e
aore
e
ia
reo
taioraa, teie ia te ohipa ta
ia
iho aita anei
oe
roto
na
ta
oe
e
oe e
teie taioraa
e
i te
ite nei
rave
:
na
uiui
e
horoa mai nei
tahi
haapiiraa ta oe e pee maite, te tahi ohipa ino ta
faaatea, te tahi parau faufau ta oe e farii e e faatu¬
te hoe pure ta
pu,
te hoe
te mea e aita roa
E mea huru
oe e rave no oe
iho.
paha te taioraa
i te taime ahiahi. A
tapao i roto i te buka te reo e aore ra te irava tei puta i
roto i to oe aau. I te poipoi mai te mea aita to oe e taime
i t^ t^io faahou
i te taioraa i taio hia e oe i te ahiahi,
au
ae
^Itâioinoa ia i te irava rii ta oe i tapaopao i roto i te
"cahier. E ite oe i reira i te taaeraa no to oe pue mahana i
te ora r2ia nei
aita roa i aifaito. No te mea ua haamata oe
e te Atua e no te mea hoi na roto i taua huru ra te ora nei
ia
i
oe
te
mau
mahana
e
te Atua
e
no
haamauraa i te ofai malamua ao te fare
te Atua.
pureraa i Santa. Na Samuela i baamau.
Ei hioraa,
ua riro hoi te Bibilia
ei gazoline
faaroo. la pau te gazoline, eita te vélo solex
taata
no
te
atea
e
te
tereraa, e ere ia, ua taataahi faahou, e rohirohi noa’tu
ore te Bibilia,
eita e atea to oe haerea i te reira ma¬
hana. E parau
mai ia oe e ua tae roa i te hopea no to oe
mau mahana. üa ite au.
Teie râ eaha te
gazoline ? Ta oe
iho, üa ite ia taua’toa e ere 1 te gazoline mau.
la
Te faaite nei te VEA POROTETANI i te feia taie
no
TE MANARAA NO ROMAI KANAANA
I
roto
faao mai
i
te hamani
te hara
i
te
la huru ohie rli
raa
na
te Atua i
teie nei
ohipa anol, te tia ore
te
oraraa
o
e
ao
no te
,
la borna mai te ATUA i to'na bau i to tatou
i te fenua
e ia nehenehe
oia hoi i te taata tataitahi i roto i
to’na oraraa ia faaroo i te Evanelia, ua farii te Atua i te
nei,
faatupu
raa
i te
mau
Hau
i te fenua nei
(Roma 13/1),
MATAHITI API te fatata mai nei.
ua
te tamai.
te taata i nia
te MAHANA FANAURAA e vea, i to'na aroba
Ua
fenua e i te Ekalesia ta'na i baamau.
S. A. Imprimerie de Tahiti'
rue des
Remparts.
Fait partie de Vea Porotetani 1962