EPM_Vea Porotetani_195802.pdf
- Texte
-
A. Jacot, Directeur-Gérant.
ma
TE ATI NO UTUROAs
.lésus
E riro paha te feia o tei taio i teie nei Ve‘a Porotetani, i te
maheaitu, i te taime ratou e ite ai i te paraii no, te ati riaria, o
tei tupu i te 19 no fepuare i mairi a‘e nei, i Utnroa, no te nia-
^^eva ra o
’^Pia
ru no
tacle le
“CATALINA”.
Fils de Dieu et Fils de riiomme, le voilà cloué au bois, sup¬
maite. Teie râ, na
te faatae atu
portant des souffrances inexprimables. Lui, juste, pour des
injustes, afin de nous amener à Dieu. Oh! la gloire de
cette
mau, o
nei tatou paatoa
te
ore
e
i to tatou aroha i te
mau
utua-
fare taatoa, o tei farerei i te ati, e tae noa’tu i te mau fetü atoa,
mai te amui atu tatou ia tatou iho i roto i to ratou ati, to ratou
ahoaho, to ratou oto, e te roimata. E te ani atu nei tatou i te
Atua, te ATÜA tei î i te AROHA. ia horo‘a mai oia i te hau ei
ta’na tauturu i roto i te mau aau atoa. Ua ite hoi tatou e, NA
ROTO lA’NA, E I PIHAIIHO lA’NA, E lA’NA ANA‘E RA, e noaa
mai ai te puai, no te faaitoitoraa i te feia atoa tei roohia e te
ati. la faaea mai te ATUA NO TE HAU i rotopu ia ratou, ei tau¬
turu e ei haamahanahana ia ratou. Na roto i teie nei ati oioi roa,
eita e ore tatou paatoa i te uiui i roto ia tatou iho e. “NO TE
*RA TEIE NEIcPOHERAA? e aore ia, “EAHA RA TEIE
U HOPEARAA? e EAHA RA TEIE NEI MAU TAATA I
E 0101 NOA’I? e EAHA lA TE TAHI PAE I ORA MAI AI?
E homa e, a haamana'o na tatou i te reo no lESU i roto i te
Evanelia na Luka 13/1-5, (oia hoi, te tare rahi no SILOAMA,
e no te mau taata ta Pilato i hamaniino ra). Te mana‘o na pa¬
ha outou e, no te hara a ieie nei feia, i mairihia’i ratou e teie
nei fare rahi no Siloama, e i polie ai ratou? E ere roa’tu ia
(ia au i ta lesu pahonoraa), e ere no te hara i polie ai teie nei
mau taata galilea i te hoè polie oioi roa. Aite hoi e taata hara
ore i roto i teie nei ao. Te tomo nei rà e te tairi nei te polie
i te mau huru taata atoa te taata haehaa e te taata teitei, te ta¬
ata tao’a rahi e te veve. Te amo paatoa nei hoi te taata atoa i te
utu‘a no te mau mea atoa tei ravehia e a’na i te tino nei, te
maitai e te ino. (Korinetia II pene 5/10).
Oia atoa te ati i tupu a‘e nei, e ere roa’tu ia no te hara a
teie nei feia ratou i polie ai, aita hoi ta tatou e pariraa ia ra¬
tou. Hoè noa râ ta tatou e farii, oia hoi, o ratou i pohe ra, ua
riro ia ei maitai no ratou, o tatou râ e ora nei, ei tura ia no
te Mesia. Ira va opani, Koheleta 9/12: “ AORE ROA HOI E TAÀTA E ITE I TA’NA E ROOHIA MAI”.
contemplation, qui
pourra
l’exprimer? L’innocent
pu¬
ni ! le saint condamne 1 réternellement béni fait malédic¬
lia ia tatou ia tatara
roto i to tatou tiaraa taata keretetiano mau,
teie nei ati riaria
enduré la peine
de mort en votre faveur. Quelle
Voyez-le pendu à la croix ! C’est le spec¬
plus grand qu’il vous soit donné de considérer.
a
chose étonnante !
Ua hinaaro noa hoi tatou paatoa, i te imi ei te ite
i te haapapuraa no taua ati ra, e inaha, na riro ta tatou mau
ij^’aa ei mea faufaa-ore. Na tatou paatoa hoi e amo i teie nei
liPPé i te mau Imru ati atoa e iri mai i nia iho ia tatou atoa
nei. E mea tia ro'a ia tatou ia parau i teie nei e, UA RIRO TE
PÜHERAA NO NA TAATA 15 NEI, ei mana‘onâ‘oraa e ei hi‘oraa rahi na tatou paatoa. Te rui'utaina nei tatou atoa, i te humau.
place
'
tion! rinfniiment glorieux livré à une mort infamante!
Plus je considère les souffrances du Fils de Dieu, et
plus je suis assuré qu’elles doivent s’appliquer à moi. Pour¬
quoi a-t-il souffert le châtiment, sinon pour détourner de
nous le châtiment? Si donc par sa mort II l’a détourné,
c’est une chose fuite. Dieu peut pardonner maintenant,
sans ébranler la base de son trône et sans porter une at¬
teinte quelconque à sa sainte loi.
Aux questions redoutables qu’elle pose, la conscience re¬
çoit une réponse entièrement satisfaisante.
La colère de Dieu contre l’iniquité doit être effrayante
au delà de toute conception. Mais lorsque nous entendons
le Seigneur de gloire s’écrier : “Mon Dieu ! mon Dieu I
pourquoi m’as-tu abandonné ! ” et que nous le voyons ren¬
dre l’âme, nous sentons que la justice de Dieu a reçu une
pleine satisfaction par une si parfaite obéissance et une
mort si horrible, endurée par un être aussi saint. Le pro¬
fond abîme du sacrifice de .lésus, sacrifice oflert par amour,
les montagnes de nos péchés.. Le
regard favorable sur les autres hom¬
quelque grande que soit leur iniquité.
peut engloutir toutes
Seigneur peut jeter un
mes,
remplacement par Jésus-Christ fut le miracle des
— Maiiitenant tout est accompli. Dieu peut par¬
donner nos transgressions, parce que, il y a dix-neuf cents
ans, son Fils unique en a été chargé. Si vous cro5’-ez en
Jésus (c’est le point capital), vos péchés ont été enlevés
par Celui qui fut la victime expiatoire pour son peuple.
Mais qu’est-ce que croire en Lui?
(suite page 3, colonne 1)
Notre
miracles.
'l
VEA
To te taata keretetiano riro
E ta’na
mau ravea no
ei ite.
mai i te varua
raa
te umeraa
toata ia lesu Mesia ra.
POROTETANl
(Ohipa 1:8-4: 20)
mea,
tavini
te na reira atoa nei te mau taata o tei hinaaro i te
mau atu
ia lesu. Aita atu ta te taata faaroo ohipa,
maori râ
FAAORA, ta’na i horoà mai i nia i te SATAURO, ia riro
tatou
paatoa ei râva‘ai taata, na roto i te peeraa atu
i to’na atoa
e
su
ta’na, ia
I to lesu haamataraa i te
te tahi
mau
rave
i to’na toroâ, ua maiti oia i
taata no’na ta’na i faariro ei mau
haapao noa i te minaa maiti mau
Faufaa Tahito, no reira, riro atura teie
lioi oia i
pipi na’na, aita
hia no’na, i roto i
maitirâa i ta lesu,
ei tai:)a‘o faaite e, te hinaaro noa nei oia i te taata ta tai tahi.
Ua tim oia i te tahi faaueraa ia ratou. “la riro ratou ei rava'ai
taata”, ia au mai tei faaitehia i te Mareko 1: 17 e : “A pee mai
ia‘u, e faariro au ia outou ei rava‘ai taata. “E ia oti ta’na tapa'oraa e ta’na haamanaraa ia ratou, ua tono atura oia ia ra¬
tou no te faaite i te parau no te Basileia no te Atua. (Mataio :
10). mai te parau e: “TE FATATA MAI NEI TE BASILEIA
te
NO TE ÂTUA”.
I mûri a‘e i te mahana no te Tusia rahi, e na mua a‘e
revaraa
mau
i nia i te ra‘i, ua horoà oia i
teie nei
mau parau
i to’na
i ta’ua
pipi, oia hoi,
tupuraa no te mau parau i parauhia maira,
oia hoi, te bapetizoraa a te VARUA MAITAJ, e te MAN.V TA
TAFA VARUA MAITAI ra e horoà mai no outou.
I: A tiai outou i te
(Ohipa: 4-8).
Huru ê rii atura i teie nei te ohipa na te mau pipi. Na mua
a‘e, O te faaiteraa ia i te parau no te Basileia no te Atua, o tei
fatata mai i te taata nei ; e i mûri a‘e, El MAU ITE IA NO’NA,
ia au mai ta loane i parau : TE MAU MEA A'FOA TA MATOU
I FAÂROO El TA TO MATOU MAU MATA I ITE? E O TA
MATOU I OROMIRI ROA, TE FAAITE ATU NEI IA MATOU
IA OUTOU. (loane 1:4). O ta te mau pipi ia ohipa i mûri a‘e
i te PENETEKOSE. E mau ite ana‘e hoi tatou paatoa. Na te
faarooraa i te i‘oa no lesu e faatupu i taua semeio ra
(Ohipa; 3/16; 4/20). I roto i na matahiti e 2000 i mairi a‘enei,
aita roa te ohipa a te mau pipi i taui noa a‘e. Teie râ, o vai
ta’na pipi ? E riro paha tatou i te parau e ; O te feia ia o tei
rave tamau i ta te Fatu ohipa, e aore ra, o te feia ia tei rave
i te ohipa ia au mai ta te Fatu i rave ra. E parau mau roa ia
au i te faatereraa na Petero. I te mahana i ite ai tatou i to ta¬
tou ati e i ta tatou hara, ei te mahana i tomo mai ai lesu i ro¬
to i to tatou aau, ei Faaora no tatou, i reira atoa tatou e ite ai
i te mana no te Varua Maitai, ei te oaoa, e tia roa’i ia tatou ia
parau e : E ABBA, a tau Metua. (Roma ; 8/15-16). E te mau hoa
taio ve‘a e, ua haajDao anei oe i teie nei ohipa faahiahia ? Mai
te peu e aita, a haere mai, eiaha e haamaoro, a hi‘o ia lesu, o
tei polie i nia i te SATAURO, mai te faatoro mai i to’na tau
puè rima i nia ia tatou.
Te ohipa no to tatou faaroo e no to tatou tauiraahia, na lesu
ia i amo, i te taime i tamatahia’i oia i te medebara, e i mûri
II; la riro outou ei mau ite noTi
horoà ia tatou i te parau
taime tatou e upootia’i e e manuia’i,
na roto i te mau ati e te mau faahemaraa, ei reira tatou e riro
ai ei mau ITE mau no lesu. Ua papai te Aposetolo o Paulo i
roto i ta’na Episetole i to Roma i te pene 16/10 e, “E arolia
a‘e ua i
oia i te Varua Maitai, na’na i
faatiaraa. Oia’toa. tatou, i te
taata faatiahia ia i te Mesia nei”. Hoè huru e,
tia ia’na, ia amuihia i
rot(5pu i te feia faaroo atoa no Roma. la imi maite tatou, no te
atu ia
ua
Apele,
e
manuia oia i te hoè tamataraa, e ua
pahonoraa atu ia i te AROHA no to tatou
te
o
au
ra mau
ia le¬
liaere'a. E hopoi‘a mana roa
hoi
nei ta‘u
zu-
i ta’na i faaite mai
ra e :
“Te
maru
te marna nei hoi ta‘u hopoi‘a”. E ere hoi e na roto i te
parau nehenehe e na roto i te mau a‘oraa faahiahia e
tauihia’i to teie nei ao, na roto râ i te fa‘iraa i te i‘oa no
lesu, ei te faaiteraa e, e MAU ITE ANA‘E tatou no’na. EAHA TE RAVE‘A NO TE UMERAA MAI I TE VARUA TAA¬
go e
mau
TA I ROTO I TE FATU RA IA lESU?
I: O TE PURE IA
II
;
O TO TATOU IA RIRORAA El MAU ITE.
:
e ora ia tatou te varua taata, mai te peu
to’na Varua i roto ia tatou, oia ana‘e hoi
te tia ia parau e ; “ UA OTI” (loane : 19/30). E ora hoi te
varua taata, mai te peu e, ua ite oia i te mauiui no ta’na
iho hara, e tia hoi i te Varua Maitai ia taui i taua huru
ra. No te rahi râ o to te Atua arolia, ua horo‘a atoa mai
oia i te ora no to tatou mau varua; aita hoi oia i horo‘a i
teie nei mana i ta ua mau Melahi, noa’tu e, te tavini ana‘e
No te
eita
mea,
e,
aita lesu
ra
ratou ia’na.
e
No reira, teie te ohipa matamua roa
ori râ, o te PURE ia. F pure tatou i
te
ite
ta tatou e rave, ma¬
te Atua ia iriti
i
uputa no to ratou mau aau, ia riro atoa ratou ei^*u
noua i.a roto i to tatou oraraa, na roto i ta tatou ohipa
na roto atoa i ta tatou mau parau.
huru iteraa ta tatou e haapao.
e
I: Te iteraa
na
Il; Te iteraa
na
No reira, e piti ,^^ra
roto i te oraraa.
roto i te
ohipa.
ohipa mai te iteahia
ta’na mau aratairaa.
A rave ana‘e i te ohipa ei faahanahanaraa i te Atua, o te
reo ia no Paulo i to Korinetia 10/31. la faaohipa atoa ta¬
tou i taua parau ra, ia au mai ta Petero i parau i roto i
ta’na Episetole hoè e “la niaitai ta outou parau i rotopu i
te mau Etene, ta ratou i faaino mai ia outou, mai te mea
e, e feia rave parau iiio; ia hi‘o ratou i ta outou parau
maitai e ia haaniaitai ratou i te Atua i te mahana e roohia
E
rave
mai,
na
hoi
tatou i
ta tatou
mau
roto i ta te Fatu tauturu ei
mai ai ra”.
Te vai atoa nei te iteraa na roto i te parau. O te mea fifi
roa’tu ia; noa’tu râ taua fifi ra, e riro ia ei mea rave ohie
na roto i te faaauraa i to tatou haere'a ei to lesu.
ri¬
ro te oraraa no te taata cheretetiano ei oraraa
i
to teie nei ao. O te hoè ia oraraa oaoa i rotopu i te mau
taaèjUpi
tei riro ei hi'oraa rahi na te feia atoa o tei haati
ia’na, o te hoè atoa oraraa hinaarohia, ei faaiteraa e
te vai nei te tahi mea ua ere to teie*nei ao. No reira i nia
ati,
e o
noa
i to tatou tiaraa toro‘a, ua
horo'a mai lesu i te ohipa na
e ore tatou i te paruparu na roto i
te mau raveà raii ta te diabolo e faatupu noa nei i roto
i teie nei ao, noa’tu râ te reira, a haapao papu tatou i te
reo tamahanahana no lesu e : “A ARA, INAHA, TEI PIHAl
VAU IA OUTOU, E TAE NOA’TU I TE HOPEA NO TEIE
NEI AO ”.
ta’na
ra mau
pipi. Eita
VE‘A POROTETANl i te
taeaè-here i roto i te faaroo ia lESU MESIA, i te rahi hau ê no to te Fatu aroha. O ta te
Fatu ia e hinaaro nei i roto ia tatou, e te toe no te ohipa
ra, na’na ia e rave faahope roa. No reira, ia riro mau ta¬
tou ei raau hotu, rupurupe i roto i teie nei ao ino.
Ei faaotiraa, te hinaaro nei te
faaite atu, i to’na mau
/
A
ma
qui reste inhabitée, ignorée durant des siècles. Mais
qu’un beau jour des curieux regardent au fond des
trous... et y découvrent des richesses. Du coup, l’île se
peuple, prend un aspect vivant, et les arbres eux-mêmes
Et
place... (suite)
Ce n’est pas seulement dire : Il est Dieu et Sauveur, mais c’est
se fier à Lui pleinement et le prendre pour votre parfait Sauveur,
Seigneur et votre Maître, votre Tout, pour le temps et
l’éternité.
votre
Par la foi, le
croyant a posé ses mains sur la victime, et,
il s’est identifié avec elle, aussi peut-il être assuré
par cet acte,
de ne jamais
périr.
voilà
à l’unisson couvrent le sol. Au fond des trous sont la ri¬
chesse, la prospérité, la
Ainsi
me.
Oh !
qu’en ce moment même Dieu vous fasse la grâce de
regarder à Jésus, et d’aller à Celui qui est la source du pardon
pour l’homme coupable !
C.-H. SPURGEON.
Il
encore
dernier repos
la Paroisse est réunie pour
celui qui
Le Pasteur est ému
:
a
conduire à
à
“ Mes chers
amis, dit-il,
nous avons as¬
jour, à quelque chose de-jamais vu : c’est un exemple
placée dans l’er¬
a cru à des choses qui n’existaient pas ; mais cette foi
forte qu’il aurait donné sa vie pour elle.
sisté ici, un
d’une foi inébranlable. La foi de ’feuira était
Il
reur.
était si
.^^Quel exemple pour nous! Notre foi à nous en un Dieu vivant
^Rt, je crains bien faible et vacillante. Teuira gardait au fond
de lui, comme un trésor menteur, une
"(JPinheur
image qui,
au
lieu de
et de vie, conduisait au désespoir et à la mort. Et, en
pensant à lui, une question se pose à moi, et j’aimerais que
y répondiez avec moi : Nous,
même? Dieu a mis en nous,
vous
nous
quel trésor avons-nous en
une image, un nom gravé
la
pierre vivante de notre cœur.
Qqelle est cette image 2 Quel est le non! qui se cache en nous?
Un nom que nous conservons, très aimé, auquel nous pensons
avant tout autre, celui que sans en avoir l’air, nous mettons
au-dessus de tout... dites n’est-ce-pas nous même, notre moi,
sur
notre cher moi.
“Ah!
moi
ce
amis, prenons
mes
ne
nous
garde,
nous sommes en
donnera ni le bonheur, ni la vie.
S’aimer soi-même conduit à la mort; celui
vie la
sa
danger, car
qui veut sauver
soyons pas idolâtre comme Teuira que
traité de sorcier, craignons que notre idole ne nous
perdra. Ne
nous avons
^®porte
comme àTul, que la désillusion et la mort.
(irions à Dieu, et demandons à Lui de mettre en nos cœurs
l’image de Son Filà Jésus, notre Sauveur— qu’il veuille parla
flamme de Son Esprit brûler en nous toute la vieillerie du pas¬
sé, et que nous puissions nous élancer en avant dans la foi à
Ses promesses dans la vie. Comme nous l’enseigne Saint-Paul’’.
(Phil. 3/12).
M"’® Veuve O. Moreau.
La
parabole de Makatea.
Or donc, le cœur du chrétienpe ut être semblable à cet îlot
de corail, dressant à la mer une falaise austère, montrant au
sol desséché, une végétation pauvre, une terre ra¬
Quoi de plus ingrat, et de plus aride. Voilà bien de quoi
rebuter les visiteiu's. Des “feos”, des trous, du corail, des arê¬
tes déchiquetées où un cocotier à peine à trouver place, une
voyageur, un
re.
-
terre du diable sans
doute.
est il du
cœur
vie.
du chrétien
—
du
cœur
de l’hom¬
peut être ingrat de l’aborder. On s’y perd. On s’y
n’y a rien
en
tirer”.
qu’un jour quelqu’un de plus persévérant, deplus aimant, découvre le trésor que Dieu a mis dans ce
cœur... Et c’est alors une mine inépuisable...
Le cœur des croyants doit recéler ces trésors qui don¬
nent la prospérité et la joie. Encore faut-il les découvrir —
Et voilà
son
disparu.
en
lasse. On s’en détourne. “Non, décidément, il
encore
Une fois
3
POROTETANI
VEA
faut-il les extraire.
Makatea n’a de valeur que parce
qu’il peut
envoyer ses
phosphates ailleurs, s’en servir comme monnaie d’échan¬
S’ils restaient sur le bord de la falaise, les gens n’en
seraient pas plus heureux.
Et les chrétiens aussi ne le sont vraiment que “s’ils
échangent” s’ils donnent leur trésor, la paix, la joie, l’amour
qu’ils ont reçu de Dieu par Jésus-Ghrist. S’ils les gardent
au fond de leur cœur il ne sont pas plus avancés et nous
non plus.... En Christ, la vie vient de ce que l’on donne
la joie de celle qu’on apporte aux autres.
Un mot encore, les mines de Makatea s’épuiseront un
jour (on en parle depuis longtemps) les trésors de Dieu
ne s’épuiseront jamais, ils se renouvellent de jour en jour.
On n’a pas fini de les extraire, de les envoyer. Il y en a
ge.
pour tous. —
II nous suffit de les voir et de les
Aita anei te
mau
prendre.
taata katolika i arohahia e te Atua?
Auê ia uiraa i te huru ê e ! Eaha râ te tumu no teie nei
uiraa?No te mea, o te uiraa teie tei uiuihia i te mau mahana mahemo a‘e ner.
Ua tupu mau to tatou mau hauriria, ia haamana'o atu
tatou,na roto i te aroha, i te ati rahi riaria no Uturoa ; ua
imi maite hoi tatou i te mau tumu, ia taa ia tatou te auraa
mau no taua ati râ, rau noa’tu â ta tatou mau imiraa, e to
tatou hinaaro ia papu maitai, aita iho â e rave‘a, eita iho
â teie nei mau tino pohe e hoi faahou mai, noa’tu to tatou
oto, eita atoa te oto no te mau utuafare ati e maha.
Te oto nei to te fenua taatoa i teie nei mau tono
tei matauhia, o tei
raa nei.
O
herehia i te
mau
pohe,
taime atoa no te ora-r
tahi pae, no te mea, i roto i te
Tahiti nei, na hau a‘e te taata porotetani, e na roto i teie nei ati, e mau4aata katolika ana'e ia,
tei roohia e te ati pohe. Eaha râ teie, ua faarpehia anei
te ture no te “Probabilité ”? Aita anei te Atua e aroha faa¬
hou nei i te Ekalesia roma, e aore.ia, ua hinaaro anei te
Atua i te faaara i to taua Ekalesia ra, na roto i te tahi mau
E inaha, te maere nei te
hoè fenua, mai ia
tumu papu ore
? E haavaraa anei no nia mai ?
{Taio atu i te tuatiraa i te api 4,
anairaa 1)
P'0 R 0 T E T A N I
V E A
*
No reira, eiaha na tatoue rave i te maii peu maamaa. Eiaha
e rave i te mau ohipa haavare. A haamana‘o na tatou i
tatou
te parau ta lesu i parau i roto i te
i te parau no te mau taata galilea
=taata 18 tei mairihia e te tare rahi
Evanelia
na
Luka 13 (i nia
ta Pilato i taparahi, ei na
no Siloama).
“Te mana'o
na outou e, e feia hara rahi a‘e teie i te tahi pae? E ere roa
ia. E ere ro.a atu te ati i te hoè tapa‘o no to te Atua riri, o tei
tairi te tahi ei te tahi, e ere atoa i te hoè faaearaa i te ora,
e ere atoa i te hoè faautuàraa fatata. 0 te hoè ra tapa‘o no te
hara o tei parare i roto i te ao atoa nei, e o tei ineine noa i
te farii i te pohe, na roto i ta tatou hai'a.
I te tau tainai i mairi a‘e nei, ua mairi te tahi topita i nia i
te hoè tare pureraa porotetani, i nia i te hoè fare pureraa katolika, ei nia i te hoè piha i tape‘ahia’i te mau communiste, e
ere
teie nei ati i te hoè haavaraa na te Atua, e ere atoa i te
,
hoè faautuàraa i te
mau porotetani, e te mau katolika ei
te
communiste ! No reira, te faaite atu nei matou, i to tatou
mau
hoa katolika, i to tatou
mau
to’na
roa
e
auraa,
ta’na i
ANE!
OE?
aroha
rave a‘e
no
nia i te ohipa rahi, aita
Mataio
“Ua haere maira te
13124-30; 36-i3)
mau
tavini i to ratou Fatu l'a, na ô
E te Fatu, e ere anei i te huero maitai ta oe i uei roto i ta oe aua” Nohea iho nei hoi te zizania? “ Ua
maira
ue
:
parau atura oia : Na te enenii te reira i rave.” — Ua parau
maira ratou: “E tii anei matou e huhuti.” Ua parau maira
oia : “Eiaha, o te niahiti atoa mai te sitona ia huhuti outou
i te zizania”.
0 te hoè teie faaueraa
taua Fatu utuafare
na
te fatu utuafare. 0 te Atua hoi
Eaha, aita anei te Atua i hinaaro,
ia iriti e ia faaore ta’na mau pipi, e to’na mau tavini,
i te ino ? Oia mau, te hinaaro nei te Atua i te reira, e eüa
atoa to tatou mana'o e hape, ia au mai ta te
Aposetolo
ra.
loane i faaite mai
o
“Ua tae mai te Tamaiti
:
na
te Atua
te faaore i te
ohipa a te diabolo”, oia hoi, te mau hu¬
ino atoa, te ino i te pae no te tino, oia hoi, te hape,
te ino varua, oia hoi, te hara. No reira i tia roa’i i te mau
no
ru
nei.
tavini i te
IRITI
UA
Inaha,
ua
(Tuatiraa i te ve‘a
no
tenuai'e)
taio maira te faatere
irava tei faaitehia i te
no teie nei putuputuraa i te
Apokalupo 3/20. “TE TIA NOA NEI AU
I TE ÜPUTA E TE PATOTO ATU NEI AU IA FAAROO MAI TE
HOE TAATA I TAU REO IA IRITI MAI OIA I TE OPANI IA
TOMO ATU VAU I ONA RA”,
E
no
te
mea e ua noaa
to i to’na iho
tatara maira oia, mai te parau e :
ia tatou te ora na roto ia lesu, e na ro¬
ua
toto, aita atu ia
.maori râ, o te
farii ia’na
e
tia ia tatou ia
mea e
lesu
e,
te iriti atu nei
uputa no toTi nei oraraa i mua ia oe”. “ A tomo mai,
ani atu nei au, ia riro oe ei Faaora e et Fatu mau no‘u”. E
i te
au
te
te
no
mea e
e
ta’na i parau.
mana no
te
ta’na, ua tomo maira oia, ia au mai
Ua horoa oia iau i te aroha, te hau, te oaoa e te
parau mau
ora
i te hoè
oraraa
fana‘o,
na
ia‘u iho i roto i to’na rima; parau mau roa,
roto i to‘u pûpûraa
na’na i faatiamà ia‘u,
faariro ia‘u ei tamaiti na’na, ei melo no^ to’na fetii, ua horoa
oia ia‘u i te ravea, ia ore au ia hara faahou. E parau mau hoi,
ua
roohiavau
ua
vau
e
te
ia’na ra, ma te aau
ia‘u,
no
faahemaraa,
mau
tatarahapa,
e
ua
ite râ
vau e,
farii mai oia
e e
ia hoi atu
faatia oia
te mea, ua riro au i teie nei ei tamarii nana.
Ua faaitehia i roto i te loane
mau
hara,
ta tatou
1/9. “la fa‘i râ tatou i ta tatou
ta te Atua e te tia i te faaoreraa mai i
te tamâraa ia tatou ite mau parau-tia-ore atoa
e parau mau
hara,
e
aita â tatou i iriti i te uputa no to tatou
iriti i teie nei, ia tomo mai te Fatu i roto, ua parau
ra”. E mai te mea e
mau
aau, a
aro
te feia râ
o
tou
oia,
e
parau m,au
TE TIA NOA NEI
hoi .ta’na.
AU I TE UPUTA E TE PATOTO NOA
NEI AU IA FAAROO MAI TE HOE TAATA I T0‘U REO IA
IRITI OIA I TE OPANI E IA TOMO ATU VAU I ONA RA.
Te
auraa no
teie nei parau e “TE HOE”, o outou ia,
ia, noa’tu e eaha to tatou
huru.
o
tatou
roto i to’na
ra
e
feSP^
i'oa. No te mea, ia
e aro
o
nei,
to'lj^"
tei
e
roohia atoa hia tatou
no
te Atua i
taua ino ra, mai te mea e aita te
e
parahi i roto ia tatou,
e
riro te reira
teoteo'raa, e ei rave'a e ô mai ai Satani i roto, ia au mai
tei tupu i l'oto i to tatou na hui tupuna ra.
E ia au i te parau na te Aposetolo ra a Paulo ; eita e
ei
ore
Satani i te faahuru ê atoa ia’na, e ia faariro ia’na
o
mai te hoè melahi
re
i te hau
huru i
no
mua
vai anoi
atura
e
no
te maramarama, te melahi o tei
te Atua, te enemi lioè roa-
i to tatou
sitona ei zizania,
e
aro, o
o
no
te
te
mea
ao,
maitai ei te
ino, cita mau â e tia taua mau mea ra ia tatou,
no
e ua
aita
mea
te
ta tatou iho mau hara.
No reira, ua riro teie nei Parabole ei haapiiraa ia tatou,
eiaha e no te faaatearaa e no te faataaraa i te ino, no te
haapiiraa râ ia tatou i te parau no te aroha i mua i te feia
atoa, o tei ore i au to ratou mana'o e to ratou oraraa i
to tatou, a riro atu ai ratou e tavini m'au no te Atua. Te
mo'e noa nei hoi teie nei parau i te mau taata keretetiano atoa, mai te matamua roa mai e tae roa mai i teie nei,
oia tîbi, te parau no te aroha e no te tahoèraa na roto i
te taura-motu-ore no te hau, mai te au i ta Paulo i parau
ra e, ua iteahia te parau mau i roto i
te aroha. No rei¬
ra, na roto i teie nei tau, mea tia roa ia tatou ia uiui noa
i roto ia tatou iho, mai te ani i te Atua ia haamaramaramai oia ia tatou, ia riro tatou atoa ei feia haapa'o i to’na
mau hinaaro ; na roto i te tavini mau raa’tu ia’na.
ua
haamatapohia tatou
mea
piti nei i roto i teie nei
tia ia tatou ia faataa i
oru-
tei taui i to’na
tei hinaaro i te faariro i te
te zizania ei sitona. E
noa na mea e
,
ana‘e
na
topa i roto i taua ino ra na roto i
to ratou pouri. E na roto i to lesu tiaraa haahinaaro oia ia ite tatou i to tatou huru roto mau,
hape
Varua
e
tei
o
ri maitai tatou, e ere e o te ino ana'e ta tatou
va, ua
i roto iau iho: “E te Fatu
vau
atoa
rave,
ia’na, ia tomo mai oia i roto i to tatou nei mau aau. Ua na ô
ihora
hi pae o tei roohia e taua mau ino ra. 0 te reira te vahi
rahi ta te Fatu e hinaaro nei i te haamaramarama i te
ïl/Êk.
roto i te tatarahapa e te faaroo, i
ta’na i horoa ia tatou, ia faatia tatou
na
taua horoa hoo-orehia ra,
aro atu i te reira ino ta te diabolo e
faatupu noa
nei. Teie râ, mai te peu e e aro ratou na roto i te itoito
e te tiaturiraa mau, e tia roa ia ratou ia aroha atu i te ta¬
e
Fait partie de Vea Porotetani 1958