EPM_Vea Porotetani_195506.pdf
- extracted text
-
Te 5ô o te
b-}:
3
Laiine.
■olon e)
est
HIHI 6.
Matahiti
;■/
TIUNU i955.
asfe|
•
ominaii^j
ndent
àH
eri iJ
■
lefcl
potottt'"”
lifficiles,ud,00
'd
y
ylestar.J
e
tcette
lui.
pur.l
ff
Hoo i le maiahiii lïoè: Hoè-ahuru tara.
C6]|
iir.
alcool il
PHIL.
te opu hoi to raton atua ; e ta
3/19:
ratou ïa
“\ucune
I
teoteoraa.. . .
Dircclenr-Gérant.
l’atou haærA ra, o to '
O to teie uei ao auaè ta ratou- e ^
haapa‘o.
Hume lal
apéritif”. — Inaha,
se - ;
aita e uaina, e aita e “
aloir le
aita hoè haamâ ia taero te mau
tahito no te A.R.A.
^ ]j/[. Moreau te Peretiteni.
E,aia baaati
i.iuaieii,
M. Preîss,
manihini,
tupu atu ai te mau motoraa, te mau
parau tuhi e te faufau —. Aita anei ratou
e a
La première Himte.
,
(D’après Genèse 2/25; Gen. 3/7; 3/27).
^
Elle est entrée dans le
monde avec le I
premier péché : la honte devant Dieu et ^
la honte entre l’homme et la femme.
E mea haamâ hoi na te tahi pae i te faaApooAvant la clnite les premiers hommes
k Rklii i te faarocraa e te vai nei te hoè tupuraa i te hoè oroa-faaipoiporaa au noa.
‘ous, dèi^u faeaè e te hoè atoa paha diakono tel
Aita râ hoè aè haamâ i te tuuraa i te utuaignoraient la honte. Ils ne connaissaient
edleu
fa ratou te ture no te Sabati e o tei
c!ue la lionté de Dieu ([ui les avaient créés
fare taatoa i roto i te iarahu rahi, e ma
run pour l’autre, afin qu'ensemble ils
te aufau-ore i te tarahu. E mea iaahiahia
qi^iTiaamoà i te mahana o te Fatii.
Jésus. An haere tumu nei ratou i te Makete i
soient heureux, s’aimant intimément, étant_|
anei te oroà-faaipoiporaa tei faatupuhia
endissoi
un! Tout était alors transparent et pur
roto i té teoteo e te ai-tarahu ?
.^>Si|bati e te_Jîoo atu nei i te mau huru
signifie,!
entre l'homme et sa femme, l’aide et l’a¬
Teie te mana‘o o te tahi ïnau taata : E
|aa
àtoa
e
noaa-mai
ai
te
Moni.
Ëita
raêtes.
mie, don de Dieu.
peapea e e haamâ î te reira nioni
haamâ te haainaurnuru-orc-raa i te
tei faaino i te roo no te Ekalesia.
“L’homme est pour l’antre un pur mi-;’
hoè fatu-orda, e acre ni i te hoè inuraa hadar Siiif
et la)
'
ndra biity/o te hooraa i le Sabaii : Ua oto te
eu,
e
haamâ i te reira?
nous
na
SU'
U
mahana Sabati 1
'
.
:e
qui
•
»
tamarii e te taurearea ia mono ratou
.
■.
•
i taua peu
o ra ! Haamanao i te
‘'Eiaha’toa e haavare i te ture ma te faaue
,
^
mea
Atira roa raton i te rave maro
‘
om
e
QllJj
outou 1 taua mau peu
.
content A ^FAATAA I
^
ra.
TE MANAO: no te Atua
teie nei ao anei?
que ce nei'tatou, e no
1 est
con|urj
^j^gj j^g fgjj^ faaroo i te haapae e
I644-169|é
faataa ia ratou iho no te Mesia, e aita
nei?
le mécl Ua opani te Ture Haapaoraa i te hoorhoiiia -i te Sabati. - Ahiri e ati mau, aita ïa
parau. - Teie i-à, ehia feia Ekalesia o
cfiie ei ore i hi’o faahou i te huru o te ma¬
'ur
‘
ne :
nu
êtreiana. E mea ino roa ïa.
lassent
■
|
'®
’est
de son
ait
faire unf
demàwnaô!)
lelqun de|
1712-477«
e ta’iia mau hoa ofaaara i te Ekalesia i ite i te
anotau, eaha ïa io raloii
E mea Haamâ pai!
nao mai
j
nei te tahi pac ; E mea haa-
^mâ ia faatupu i te hoè tamaaraa rahi e
(
E mea haamâ
te hapaina ta ratou e tuu-mai.
Aita anei te hoè e haamâ i te taèro-ava
nahana, e aore ra i te fetii.
roir dans lequel se mire son cueur
ia patoi i
d’amour ”
rempli
tei haa-
( d’après Proverbes 27/19 )
Pas de honte ni de cachotterie, “ ib
étaient nus et ils n’en avaient pas honte’
talp mau metua ia
faaipoipo i ta ratou mau tamarii i te tahi
( Gen.2/25 ). Pure et transparente
aussi la relation entre l’honiinc et Dieu
Ni honte ni crainte !
—
i tei ofati i te Parau-Haapae o
manahia na roto i te pure?
e
E mea haamâ na te
opu-fetii au-ore. — E inaha hoi, aita hoè
haamâ ia vai-iho-noa i te tamarii i roto i
te taiata e te tiàmâ-ore. Aita ïa hoè iti aè!
Te haamâ nei te tahi mau vahiné api
no te mea aita e ahu api e te taupoo api
i te mau avaè atoa, aita râ ratou e haa¬
mâ i te horoaraa’tu i to ratou tino e i te
varua na te ohipa taiata, ia noaa ia ratou
te mau ahu api e te nehenehe. 'Aita i haa¬
mâ i te faarejDoraa i to ratou huru roto.
0 vai tei haamâ?
Te tere ra te hoè
Tavana-Hau i te hoè
E homa,
ia faatiàTaio ^ te tuàtiraa i te. api 2, çmiiraa J.
mataeinaa. Teie ta’na parau : «
ua ani mai nei te hoè no outou
étai
change au jour néfaste, où, pa
serpent ancien, l’homme ne se conten;
te plus de la connaissance de l’arnou
et de la bonté de Dieu, et d’aimer son pro*
Chain (son vis-à-vis ) comme lui-même'
Il veut se faire Dieu et connaître tout;
tout: le Bien et le mal!
Et maintenant l’homme sait tout, il saj
cju’il est nu, comme un ver !
'Adam et Eve ont honte l’un de l’âutrd
ét honte de Dieu.
Tout
le
Le pur miroir
est troublé. La mauvais
conscience interdira désormais toute
ii)!|
à l’homme la simplicitife
la transparence dans ses relations avt
son prochain et avec Dieu son
{voir la suite page 2, colonne S)
nocence, enlèvera
|
crèateul^^
POROTËTÀ^M
VEA
2
Patena-Uaina e te Pia i to oiitou nei niataeiiiaa. E te huiraatira e, a
hia te hoè
faaite mai na i to outou manao ».
Aita roa te hoè i pahono mai. Ua mamu
te mau
“aito no lesii”, to te mau paeaii
politita, le mau metua. Ua mamu paatoa!
Teie hoi te auraa no te mamu : ua farii
tapa’o e er reva no te tahi pae anaè, ei
i’oa faatai-ava i te patu faataaè i ropu i
te taata e i te pae politita, i te jiae ohipa
e i te pae Haapa’oraa-Faarooi. — Eitai atoa
e tano ia faarirohia
teie i’oa
Clierise-
E
vahiné paari tiaraa i
;nià e to’na faaiteraa i to’na mana‘o Kerisetiano n;au, ma te haamâ-ore, oia hoi:
“-Cherisetiano” i te mau
te i’oa
au
taata atoa tei apee ia lesu e
tei faaau i to
hoè roa
e
aita atu.
Ua maiti ihoà te Atua
i te mea paru-
Siloama i Papeete).
Ohipa 11,
ir. 2() : «.
i Anetiohia na te mairiraahia
to te mau PIPI i’oa e CHERISETIANO ».
I to’u hi’oraa, ua moè i te tahi pae te
auraa mau no teie i’oa hanahana, e no
reira to ratou haruraa i teie i’oa ei tapao,
ei reva e ei tamaru no ratou, a parau atu
ai i te taata e : e fenua cherisetiano, c
raa? A hi’o i roto i te Bihilia,
..
amuiraa Cherisetiano, etc...
Inaha. teie te auraa mau no teie
i’oa :
Te Che¬
Pipi no lesu, e paeau no lesu.
risetiano mau, O te taata e te nunaa
e
ïa
maite ia lesu na roto i to ratou
haapaoraa atoa.
E mea tano anei ia parau tatou e, e fe¬
:tei apee
mau
nua
cherisetiano mau o Tahiti i te taü ho-
te huru o te haapa’oraa i te Sabati ta te mau tupuna Che¬
pea nei? A hi’o tatou i
i faataa no te mau
ohipa pureraa e te mau ohipa aroha, ei
haamana’oraa i te mahana i faatia ai te
Atua ia lesu i nia ei arii hoè roa no Ta¬
risetiano i faatura e
hiti mà nei.
Ehia taata (iherisetiano tei haapa’o i te
Sabati i te tau hopea nei ? Nehenehe anei
i haamâ i te
au
atoa i
faaroo
hoi
Roraia 1/16: « Aore
evanelia o te Mesîa ra, no
te mea o te mana ïa o te Atua, ia ora te
ra...
feia
».
Aita Paulo i haamâ i te Evanelia ta’na
i
poro-haere, e ua parau oia ia’na i te
mau vahi
la niétiance' etl
FIjiara e
atoa e i mua i te mau huru taa¬
L’homme'sie cachera devant Dieinv nei h
chera dé' llu'ir-raiême, et se
cachera è laero,
itorai
les autres..
(iette honte,
fruit de iiotne’ mai Te|h£
eüàilla femme des vêtements: déuraa
i. Ual
l’animal innocent tau. couvrir la honte de flionime.
t te n
Pour coitivrir notre honte,, il sac# *
eimrevêtit. ”( Oen. 3/211)..
Dieu, sactifie
cfuetTe
plus tard! son propre Fils,, afin
ha
puissions être “ revêtus du Seigiieuirp te f
Christ ” ( Rom. 13/14 ; ( GaU. 3/27 > ai tei
N’aivO'iis donc jamais lioate' de
i te
gile de Jésus-Christ qui couvre def^*~™a
ments, blancs notre
nadîSe. (
iamâ
a‘oaf
Ap0:e.3/18).
noa’i te evanelia ei mahete Ati-Iuda e ei mea maamaa
Telh
ta atoa. I riro
aituraa na
te
;ou
•
et les
{Te hoè man mana’o o Ici irifihîa-mcti
roto moi i ie hoè a’oima i faoiroohia i
TUAROI PARAU:
vivre dans lè' iinansitai: e
crisie.
me
no
Te i‘oa : Cherisetiano. Ealia to’na au¬
va
la dissihiiuilaiLosi,
qalftAA
Te parau no te haamâ
ei laahaamâraa i te leia paari e le
puai. (I Cor. 1/27).
El faaâraraa, ei faaafaroraa!
riiumanilSé''
cœur
consciènee, me pourra être ôtée
la misémcordie de Dieu. “ Dieiii fit à Iprea
Eohipataparahi fenua te Patena-Uaina!
paru
dé' son
celle
ratou haereà atoâ ia Kerito, “ le Cbjrist ”,
to tatou faaora
sdn corps etiplu» eaaniâ
et de soin espèi faa
1er la nudfitê de
ohipa ano’i tatemana’o taata e faattipcij'nei.
paatoa e aita e patoiraa!
I reira to te hoè
Maintfenanf Fhomnie a bonté' cfie- cTe hs
ei
tiano ” ei faatiàturiraa i te taata i te mau
(Tui.
(imiie- de /a page 1, colbnca/e g.
Eita e tià iâ haruhia teie i’oa ei tamaru,
(Tuâtiraa no te àpi 1 ana’iraa 2)
Âclamez le Sei§ne ifRAA.
laaiiiÊ
paari, aita oia i haamâ
la faa
i te mau tahitoliitoraa, i te mau vahavalî nous est précieux d’entendre de
iee 1 1
liaraa, i te fare-auri e i te mau polie rau
en temps des voix venant du
ta’na i farerei no taua evanelia ra. “ Aore
dehor^j^^^
tout lorsqu’il s’agit de témoignagr.
hoi au i haamâ. ” No reira i tia’i ia’na ia
brants et vivants c®Baime ceux
papai atu ia Tinioteo e: “ Eiaha e haamâ
avons entendus le dimanche 1®'' ni^V
i te parau o to tatou Fatu, e farii atoa ïa
Temple de Béthel et à la Radio,
oe i te polie o te Evanelia nei i te itoito
par M. le Pasteur Lacheret retourii! vai
o te Atua ra. ” (II 'fiiii. 1/8)
na
te mau heleni
Calédonie.
MANA‘0 1 : Te haarnâ, o te hoè
enemi puai no te Evanelia.
ïa
1“ Te haamâ, o te enemi ïa no te AROHA.
Ehia taata tei haamâ i te parau atu, e i te
tauturu, e i te faaitoito i te hoè taata èè i
rotoi to’na mau fifi? Ua haamâ no te mea
aita i niâtau. Aita’tiira te taata-tupu i arohahia.
2° Te haamâ, o te enemi ïa no te MARA-
.
;
VOICI
une
,
.
..
.
rapide esquisse du
aoraa
qu’il a donné à Béthel sur le Psauii
V. 1-7, et le Psaume 150.
“Louez l’Eternel”
ou
selon
pu
.
!»
teote<
cei
Seigneui ANA‘
On dit toujours qu’à Tahiti on (t te e
si bien. Allons voir si cela est v 0.4e
nous soumettant au jugement de aau.
traductions: “Acclamez le
“
rôle de Dieu.
mau
faahou e : e paeau no lesu, e e MARAMA. No te haamâ i to ratou pouri,
pipi 110 lesu? I te mau vahi atoa ratou, aita te tahi mau taata i haere i te mau haa- P La création toute entière chante la^ in ha
aita râ i pihaiiho i to ratou Fatu.
fAua
piiraa taio e te papai, e aita’toa i tae i te
Dans l’harmonie universelle
I te 1 no Me, Sabati Oroà, ua amui-hoè
j
mau haapiiraa faaroo. “E mea haamâ”
chaque création de Dieu chante
q
te tahi pae i te Fare-pureraa, ei haama¬
te na reira mai ra ratou.
tie. Ici aussi: le récif, le vent dans
na’oraa i te Mana e te Aroha rahi no te
3“ Te haamâ, o te enemi ïa no te PAI- côtiers, les montagnes, tout acclaij.^Fatu, na roto i te Oro’a Mo’a. — Teiliea
ETI. Ehia tei haamâ i te amui-faahou Seigneur. Le “ Diadème ’’ chante, liiij
p
ïâ te tahi pae tei mairi i te i’oa Cherise¬
les merveilles du (Créateur.
mai i te mau
ia parau
,
tiano i nia iho i ta ratou mau pupu e ta
ratou mau ohipa?
tia’i, ia au to ta¬
tei mairihia e te i’oa
Cherisetiano, oia hoi : te
la feruri mailai tatou e
tou haerea i te feia o
hanahana roa :
paeau no lesu.
pureraa e te mau putuputupaieti ta ratou i haapae iiiaoro no te
tahi tuniii. Ehia hoa no rapae tei haamâ
i te aiiiui mai i te mau oliiiia o te liiaroo
raa
i te vahi ta.ratou.i ratere
mai.
(Taî’o atu te tuâtiraa i te api 3 - anairga 1)
ri-
aaara
2° Dans ce chœur qui loiieTEternel,
j.g j
me doit tenir sa place.
' tgote
Est-ce que à Tahiti beaucoup d’hof nom
chantent encore la Gloire de Dieiltum
(voir suite page 8, cQtonnP^-
VEA
(Tuàtiraa no te apî 2 - ana’iraa 2)
olbnsbe
POROTETANI
Ne chante-t-on pas souvent faux ? C’està-dire pas à la Gloire de Dieu, ou en
MANA‘0 OPANI : A hio ia lesu. Aita roa
oia i haamâ i te faahaehaaraa ia’na iho e
i te faariroraa ia’na iho ei taeae no tatou
s’é¬
iiaamâ, o te enemi ïa no te ORA.
!tplus;
J
e^amâ nei te tahi feia, tel hara, i te (Heh. 2/11). Aita oia i haamâ i te mau faa¬
om espifi faahou i te orometua e te mau hoa
inoraa ta’na i faaoromai no tatou.
lè' m®nsttal: e te haamâ nei raton i te fa‘iraa
No reira, eiaha tatou e haamâ la’na e i
ca' efi liiara e te tatarahapa ia noaa faahou
to’na Evanelia. Hoè noa iho haamâ ta tatou
ion te ora e te tiama. — Te haamâ
e haamâ, oia hoi te haamâ i mua i te Atua
tiDiem,
jnei te tahi pae i te ohipa haapae i te e i mua ia lesu no to tatou mau ino. Luka
ïcliera tltaero, no to raton matahi i te man ta- 9/26: “O te taata hoi e haamâ ia’u e i ta’u
parau, e haama’toate Tamaitia te taata
[itoraao te man fetii e te mau “hoa”. nei
nei ia’na... ”
ittie' imiTeîhaamà, o te enemi ïa no te TAmtte' Gte-
quElt^A e no te AUTAEAERAA. Ehia
Ifare a tei ore i amui mai i te man pnnenis; defcwraa UI-API haamanhia ei maitai no
1!)..
1. L|a haamâ raton no te raea aita raton
inocent
— Inaha, e mea ohie te amniraa
ne.
I te mau amniraa ohipa ino. Aita ïa
il SÆicf * haamâ i te reira.
coutant soi-même,
faire percer sa propre voix et se
soi-même ou son groupe?
atin
cfue^Te haamâ, o te enemi ïa no te PARAU-
eignenrP te PARAU-MAU. Ehiataata mana‘o
.i3/27 ) ai tei mamu noa i roto 1 te man apoo-
*^ahi man putupntnraa, i mua i
® i
i
taata no te
( Roîï^ Jiaifaroraa i te hoè mau mana‘o hape.
jite' de îf
i
nivre
kaniâ te taata maitai i te faaite i to’na
a'o afaro, e totova nei ïa oia
-
i te maitai.
Te [haamâ, o te enemi ïa no te HAAAÎA-FAAROO. Ehiataata porotetani
laamâ i te patoiraa i te mau tere eiâla faatupuhia e te tahi mau Haapaondredej, .-:.
f
•
ee I roto i to raton man ntnatare e i
lu dehoii,,
,
,
J
,
,
,
.
»
.
,
,
atou
.
ü,
•
.
.
Ehia taata porofaaafaroraa i te man
man amniraa.
Notre chant est alors comme un instru¬
fêlée.
La moindre fêlure fausse le son harmo¬
nieux d’une cloche.
Cette fêlure : c’est le
cord
j
avec
péché, le désac¬
Dieu, l’orgueil, l’impureté, la
désobéissance.
MAU PARAU RII API
rendra à la clo¬
quelle avait aupara-
3® Aucune réparation ne
che fêlée le son pur
(Haapotohia)
vent.
Il faudra briser la
Paroika-pû: E 3 orometua no te Sotaiete-Metua tei fariihia i Siloama i te 1 no
Me, i te taime pureraa avatea, e i roto i
te hoè oroa-tamaaraa i Ebene-Ezera. ü
M. JACOT te tahi tei hoi mai mai Farani
mai i te 27 no Eperera. — Noa’tu to raua
here rahi i to Raiatea mâ, ua haapae Jacot
mâ i te toroa Perete no te mono ia LEVIN
mâ o te ineine no te hoi i to raua aia.
O M. Lacheret te tahi manihini tei faaea
cloche et la refon¬
dre entièrement.
Ainsi notre cœur et notre vie fêlés doi¬
vent-ils être brisés par Dieu et recréés.
Ou appelle cela la conversion,,
trans¬
formation totale: la Nouvelle Naissance
la
poto i rotopu ia tatou. Ua faaroo te tahi
pae i ta’na parau i roto i te Radio, i Bethel
e i Siloama. E hoi atu Lacheret mâ i Kaledoni no te rave faahou i to raua toroa
ei Pni no te Haapa‘oraa Porotetani i reira.
Ua faaite atoa M. LEVIN i ta’na mau
poroiraa rii hopea. E reva LEVIN mâ i
te 6 no Me. Ua ite te nunaa porotetani
he
^
haaparare-noa- i te manuiaraa no to raua faaterefaa i te
ei faainoraa i ta raton iho Haapaoraa
Haapiiraa-Tamaroa e to raua here rahi i
“Plilelam?
te mau tamarii e te mau metua. — E rave
retonriii^;'
Hyai atura te hoè mau haamâraa ei rahi te mau Paroika ta LEVIN i faaoaoa
aoraa i te mau maitai ta te evanelia na roto i te mau ohipa maitatai e te mâ
50 Qy
le Psanm*^^^’^’ ^
tumn no taua hnru haa- ta’na i faatupu na roto i te mau tere no. te
ra, îo te faaroo paruparu ïa, e to taui-apî ta’na i faatei'e. — Te oto atoa nei te
teoteo.
non cer
aua-pipi i to raua taa-ê-raa, no te mea ua
SeigneiiiANA‘0 II: Teravea e vî ai te haa- riro raua ei na puè hoa here no te mau
ihiti on (r te enemi no te Evanelia.
pipi-orometua.
la est V 0 Ae mana ïa no te Evanelia i roto
Paroika apî i Taunoa: Ua tomohiate
lent de laau. Eita taua mana ra e otohe i mua
fare putuputuraa no te Amuiraa LEBAman fifi no teie nei ao. Eita anei e
NONA, i te 9 no Eperera 19.55. — Ua haahante Uv
o Atua, tei faatia ïa lesu i mata te ohipa i te 21 no Setepa 1954, faaia haavî atoa i to tatou haamâ faufaaAnaa taua mana ra, e rahi atu ai te terehia e na Diakono-tauturu e piti, oia
noignaj,^.
glorifier
ment mal accordé, ou comme une cloche
ôté'e
eu! fit à
voulant à tout prix
j.
qui a fait dire à Paul: “ Ce n’est plus moi
c|ui vis, c’est Christ qui vit en moi.” Gai.
2/20.
Ce n’est plus moi qui chante, c’est Christ
qui chante en moi, et le Christ chante
juste à la Gloire de son Père.
4" Conclusion : C’est par cette refonte seu¬
lement que
nous
trouvons notre vraie
jilace dans la Chorale Universelle qui
acclame le Seigneur. C’est la place du pre¬
mier ténor, celle du fils aîné qui chante
l’Alléluia d’un cœur plein de reconnais¬
sance, le Chapitre 12 d’Esaïe: le chant
joyeux dé l’homme pardonné et régénéré”.
NOTRE JEUNESSE
J
,
-h^* ^
^
^
2hante
nt dans
haamâ, e rahi atu agi te HIAparau-tia e te maramarama i
^^mâ i te pouri e te mau mana‘o taata.
ut
acciaij^j
hinaaro i te ORA i te haaîante, liiij
haapae e i te tatarahapa e te faaaaaraa.
Eternel,
lg Evanelia e haavî papu
teoteo, te pouri, te taiâ, te paruparu
oup d’hol nounou i to tatou iho ora, oia hoi te
de Dièiii tqnui no te haamâ, enemi no te Eva-
3, coionn^-
hoi Teura e o Tauarii.
Ua amui mai te Paroika, te Apooraa Dia-
kono no Papeete e to te aua-pipi i te oroa
tomoraa. Na Nazareta te himene tomoraa.
Na Tauirarii, diakono vahiné, i taviri i te
opani. Na to Mesopotamia te himene fariiraa i roto i te fare apî.
Te ohipa faufaa rahi matamua tei ravehia : o te haamauraa ïa i te BIBILIA.
(Taio i te tuàtiraa i te apî 4, .anairaa 1)
Le Dimanche
15 mai 1955 marque une
date importante pour les
Jeunesse des 3
mouvements de
paroisses protestantes de
Papeete: Siloe,BetheletNazareth. A9heu¬
res, par un temps magnifique, a lieu le ras¬
semblement et l’inspection des Louve¬
teaux, Eclaireuses, Eclaireurs et de l’Union
Chrétienne de Jeunes Gens. Ils sont placés
derrière le Temple de Paofai, tous en
bon ordre, conduits par leurs chefs et rem¬
plissent tous les bancs du centre. Les gar¬
çons des Ecoles du Dimanche sont déjà
plaçés “côté montagne” et les filles “côté
mer”, et le culte commence.
C’est le Chef-Aumônier Adnet qui le préside-en uniforme lui aussi — . Quel beau
spectacle que- cette jeunesse en costumes
seyants acclamant le Seigneur : d’abord par
(voir, la suite page 4-2'^ colonrlh)
i
.-/il
.
.
uni¬
forme. A 9 h. 1/2 ils entrent au Temple en ;
•
;
■
•fÿ I
VEA
4
POROTETANl
■V
(Tuàtiraa no te api 3, anairaa 2)
Teie te faaauraa: eita te hoè pahi a[)î e
nehenehe ia faatere-iioa-hia, e aitato’na e
aveia, oia’toa teie lare apî o “ Lebanona ”,
eita e nehenehe ia faaterehia, mai te mea
aita to’na e BIBILIA.
NaM. Adnet te a‘oi'aa: Salaino 92/12,11^.
I mûri aè i te lariiraa i te pae tino, na
haapa'ohia te tuaroi ( I Arii 5/6 ), e te hoè
aul'auraa no te tauturu i te ohipa a “ Lchauona ” ( l'aaitehia e ParCnoa or. tauturu ).
Paroika reofarani : BETHEL: Ite mahana Tiàfaahouraa 1954 ua himene te Amuiraa-Himene i te hoè himene otoraa
navenave
roa.
Inaha,
ua
hamanihia hoè
“Disque” (pehe-upaupa) no taua himene
ra, ia nelïenehe ia tatou ia hoo i tana laoa
faufaa rahi i-a, ei tauturu at;;.' i te j)ati!raa
fare-pure na roto i tehoo-ma. i teie himene
pureraa i o Donald, Climat, Phocéa, LecTini
e
Conscience. Te hoo : 20 tara ïa.
Ua haaati te pupu tamarii Tinito no te
Haapiii'aa-Sahati ia Moorea, ma te tapae-
raa’tu i te mau Paroika atoa. Ua riro taua
rnaii farereiraa ra ei mea oaoa roa e ei
faaiteraa e : Ua hurihia i raro te patu faa-
hoa o KKSang,
orometua-haapii tamarii, i aratai i taua
pupu ra, tei afai i ta’na mau himene e i
ta’na mau peu maitatai e rave-rahi i roto
i te mau paroika no Eimeo. Eita e moè
taaè i ropu ra. Na to tatou
mai te poipoi e tae noa’tu i te ahiahi... Huru haere au atui-a te matai. E
maa,
i te Sahati i marû ai.
(Beniamina or.)
NIu-Kciledoni e LIfou : Ua papai mai
te orometua o M. Dollfus, e ua roohia
matou i te pure âhoàlio ma tè haapaeraa-
O
.
paru.
lubâlê 54: E 54 matahiti to PIENERE
MOEINO, Diakono faatura i FaAAHA
(Tahaa) mauraa i roto i te faaroo. E 17
.
Le Notre-Père, prononcé ensein
mina ce ])eau service
a
Dimanche de la Jeun
matahiti to’na mauraa i te toroa taeae, e
Protestante à !V1akî3
37 matahiti to'na mauraa i te toroa Dia¬
A l’occasion de la visite de l’Unil
tienne de Jeunes Gens (U.C.J.G.)
ete à la jeunesse de Makatea qui
kono. E 74 matahiti to’na paariraa, naroto
i te aroha a te Atua.
Mataiva (Tuamotu); Ua ani mai te
Amuiraa Porotetani no .\Iataiva ia haamauruuru te Vea i te mau hoa Kanito e
Betania tei tauturu puai i te ohipa farepurei’aa. Teie to ratou mau ioa: Tematuanui Tama; MataiaVairau ; Roimata Tahua ;
Rai a Hirigna, Mauimoerai; Ruia Relias;
Teroro Tuteraipuni; Niva Hotu; e Faarii
Taharia.
Rurutu : Ua fariihia te Tavana-Rahi e te
apee i roto i te mau fare-pureraa e te
mau fare-putuputuraa ma te pure. la au
i ta’na anii'aa, ua apee atoa te ui-apî no te
mau
Te matoM rahî e te
pô. E mea iti te mau vairaa maa tei toe.
Ua parari-mai te mau aivi e ua.tapoi i te
mau vairaa maa i te ofai. E ati rahi roa,
a tahi ra a tupu ai i nià i te fenua nei.
I Maiao : Ua tupu te mata’i rahi i te 5
no Tenuare, i te poipoi i te hora 7. Ua
parari te tahi mau fare. Eita e nehenehe
ia haere i mua... Marua noa te mau tumu
uru i raro e te mau tumu haari. I te pô
ua puai roa. I te 6 no Tenuare uà haapa’o
ass^
Doivent-ils rester mélancoliqiK
I Do-Neva, te regarder le bateau s’éloigner coi;
pù no te haapa’oraa, ua ino te mau faa- disciples demeurèrent les yeux
fap
apu c ua riro te mau puaatoro e rave-rahi ciel? Non, “.SursumCorda”.
En l’absence des chefs attitrés se
i te vai-puè, tei tupu taùe noa. I te motu
ront les jeunes compétences qui
rahi i l|.ifou, ua rahi atoa te mau ati ta te
liront resjmnsahles à leur tour o
vero i faatupu. Aita rà te mana’o i parules chefs de demain.
raton e te matai-puahiohio.
paieti.
Sotaiete-Haapae i to’na tere haaatiraa i te
vai-puè :
fenua.
I teie nei to tatou ite-papuraa i te huru
Heremona: la au i te ture, ua tuuhia
o te mau ati ta te matai rahi i faatupu i
too 4 pipi, tei hope to ratou tau haapiiraa
Maiao, i Rapa e i Niu-Kaledonia mà, i te e 4 matahiti i roto i te aua, e ua tuuhia
i nia iho i te mau Paroika ei haapaariraa
pae matamua no teie matahiti.
l Rapa : (faaitehia-mai e Tumaurahi, Aui te faatereraa no na matahiti e 2. O Parevaha-Paroika). Ua ninahia te tahi hiti no noa mâ iTaunoa ; o Taivini mâ i Mataiea ;
o Maiirerc mâ i
Raivavae e o Taiimata
te oire e te pape-puè. Ua parari te tahi
mâ
i
Rapa i te taime e roaa ai te faurao. —
mau vahi i uta e ua faa’i te pape-puè i te
Ua monoliia ratou e na pipi too 4< Wiltahora-pape i te ofai e i te repo. Aita e
fred Taie, Panai, Mihuraa, e Teriivaea.
hiroà laahou to te anavai, ua aifaito noa
te anavai e te oiré. Te vahi tei ninahia :
mai te lare o Pupure or. e tae noa’tu i te
( Suite de la 8° page, 8'^ colonne)
fare no te Tavana tahito, tei farii ia orua
le Psaume 117 dit ensemble à haute voix
i to orua taeraa-mai i Rapa nei.
puis par des cantiques en français ou taliitien chantés par les divers groupes.
E ati riaria rahi. Ua tomo te pape na
Le message est centré sur l’Ascension
roto i te mau fare, e ua faaî i te vari. Ua
dont la date est toute proche : “ Il vous
horo te mau taata, o te mau manu anaè
est avantageux que je m’en aille ” .Tean 16/7.
tei riro i te pape.
Que vont devenir sans leur Maître les
Ua haamata te pape-puè i te hora 7 i te
ia raton teie tere
leurs Chefs et Présidents qui
parlp
France le mois de Juin pour
“Jamboree” et au 100
anniver
la création des Unions Chrétienne!
nés Gens.
pauvres disciples, faibles, lâches parfois,
insuffisamment instruits semble-t-il pour
l’immense tâche que Jésus leur commande :
Faites de toutes les nations mes disci¬
“
ples.”
Mais Jésus parti leur enverra le Con¬
solateur et le grand inspirateur, l’Esprit
Saint qui accomplira toute chose.
sieurs jours à la joie de tous, les i
tâtions religieuses du Dimanche20j
laissé un souvenir tout-â-fait récoi
La journée, très lumineuse, f
7 h. par un culte en français, pre
Monsieur Adnet, aumônier de la .l|
Ce culte fut suivi par l’Ecole du D|
qui continue à être particulièreii
rissante à Makatea.
Qm
Avant le grand culte, lajeunesseite tal:
ete, groupée près du temple, a pu
avec joie et étonnement au défile
sionnant de toute lajeunesse de lai
de Makatea arrivant des différenl
;
" ^rj’
Le l""'groupe, habillé en gris, étiT
par les jeunes gens originaires dRtëâh
de Makatea et des lies Sous-le-A mai
Le 2™' groupe était celui de
les hommes en shorts et hlousoii|
bas blancs et calots noirs...
Ei
■
lesî™?jî^'
uniforme kaki et foulards.
en
Eiifa
..
f®
Le 3
groupe, celui de l’Unii c
^
tienne des Jeunes Filles, était ' atu i
ravissant. Nous aimions beaucouf! j-ave
Composé d’une jupe bleiij
tume
blouse blanche et d’un feutre bleu
T
.
.
,
Le 4®"'“ groupe arriva au son de;
.
.
1 te c
rail.
pette. C’était le Boy’s Brigade jî j®'
les jeunes gens des Iles Cook, ht
kaki et coiffés de calots noirs. Ils 1 èiaelu
une forte impression de netteté t
cipline.
j
Lorsque toute cette jeunesse t ''v .
tassée dans le Temple, une granf ^^^
de la Paroisse ne trouva plus
dû rester dehors, ce qu’elle
acceM^ ^
leiirsj de bon cœur.
C’est S. Raapoto, pasteur de
qui se charge de la Liturgie. Laj
tion sur Exode 1/22, appelant ’
au grand œuvre du sauvetage dei
nesse, fut donnée en tahitieii par
!
L’après-midi, avant le -Conseiç
j
les 6 groupes de Jeunesse) ;
^
Ce message contient une application im¬
participèrent à un “ tuaroi ” surf
^
médiate pour les E.U. et pour l’Union Matth. 4/4.
R®
Chrétienne dans les conditions actuelles.
Eux aussi vont perdre momentanément
cres,
Imprimerie Elie F. Juventin
Fait partie de Vea Porotetani 1955